ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 112/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost pronunțată încheierea de ședință din data de 06.11.201, prin care instanța a dispus suspendarea judecății cauzei privind contestația formulată de contestatorul A. împotriva rezoluției de clasare din data de 10.04.2017 dispuse de intimata Inspecția Judiciară, în contradictoriu cu intimații B., C.- prin serviciul Personal al Inspecției Judiciare, D., E. și Consiliul Superior al Magistraturii.

Curtea de Apel București a constatat că desfășurarea normală a procesului a fost împiedicată din vina contestatorului prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță în cursul judecății, respectiv de a indica adresa de domiciliu a intimatei D..

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs contestatorul A., criticând-o pentru nelegalitate.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei Curții de Apel București în vederea continuării judecății.

În esență, recurentul - reclamant a susținut că încheierea de suspendare pronunțată de doamna judecător F., deși președintele completului de judecată C 16 fond căruia i-a fost repartizată cauza era domnul judecător G., așa cum rezultă din Hotărârile nr. 264 din 25.09.2018 și nr. 267 din 01.10.2018 emise de Coleg Conducere al Curții de Apel București.

De asemenea, recurentul-reclamant a criticat încheierea atacată, arătând că instanța de fond trebuia să aplice dispozițiile art. 172 din Coc procedură civilă care obliga pe intimata D. să anunțe schimbarea de domiciliu, precum și dispozițiile 167 din C. proc. civ. privind citarea prin publicitate, având în vedere faptul că procedura de citare cu acest intimat a fost îndeplinită pe parcursul procesului locul său de muncă.

În fine, recurentul-reclamant a susținut, de asemenea, că soluția dispusă încheierea din data de 06.11.2019 nu are temei legal și că potrivit art. 246 alin. (1) din C. proc. civ., sancțiunea nerespectării regulilor procedurale este nulitatea absolută.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea suspendării judecării cauzei .

Înalta Curte, examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., constată că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. civ. instanța poate suspenda judecata "când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății".

Cazul particular de suspendare facultativă a judecății, reglementat prin dispoziția legală sus menționată, constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei reclamantului pentru neîndeplinirea unor obligații stabilite în sarcina sa, în cursul judecății.

În cauză, prin încheierea recurată de la data de 6 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, având în vedere că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul de a indica adresa de domiciliu a intimatei D., a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ. .

Așadar, sancțiunea procedurală dispusă prin încheierea atacată cu recurs a vizat neîndeplinirea de către reclamant a obligației stabilite de instanță în sarcina sa.

Dispozițiile art. 242 alin. (1) C. proc. civ. reglementează un caz particular de suspendare legală facultativă a judecății, pentru dispunerea acestei măsuri fiind necesară îndeplinirea următoarelor condiții:

- instanța să stabilească, în sarcina reclamantului, potrivit legii, obligații referitoare la cauza dedusă judecății și să-l înștiințeze;

- reclamantul să nu îndeplinească obligațiile stabilite de instanță;

- neîndeplinirea obligațiilor să aibă ca efect împiedicarea desfășurării normale a procesului;

- reclamantul să fie în culpă pentru neîndeplinirea acestor obligații.

Din analiza actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că în fața instanței de fond a fost procedura legal îndeplinită atât la termenul din 28 martie 2018, cât și la termenele din data 28 septembrie și 3 decembrie 2018, astfel că nu poate fi reținută culpa procesuală a reclamantului, în contextul în care, în raport de prevederile art. 229 C. proc. civ. "Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar și a luat termenul în cunoștință, precum și partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau printr-un reprezentant legal ori convențional, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaște termenul, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanță, considerându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziții îi sunt aplicabile și părții căreia, personal ori prin reprezentant legal sau convențional ori prin funcționarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenței, i s-a înmânat citația pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaște și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu s-a făcut dovada faptului că în cauză ar fi fost împiedicată desfășurarea normală a procesului, câtă vreme conform prevederilor art. 172 din C. proc. civ. "dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoștințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare."

Având ca reper aceste dispoziții legale, în contextul factual anterior expus, Înalta Curte constată că în cauză nu poate fi reținută o culpă a reclamantului care să împiedice desfășurarea normală a procesului, motiv pentru care în cauză nu se impune suspendarea judecății

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În considerarea argumentelor reținute, care susțin caracterul fondat al recursului, cu aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 6 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea atacată și dispune trimiterea dosarului la instanța de fond pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2021.