ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1036/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 30 decembrie 2015, pe rolul Curții de Apel Pitești, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Uniunea Arhitecților din România, desființarea actului nr. 469/20.05.2015 și a actului anexă tabel sinteză a dosarului pentru indemnizația de merit și obligarea pârâtei să emită recomandarea pentru acordarea indemnizației de merit instituită prin Legea nr. 118/2002. S-au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 98/F-CONT din 22 aprilie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Arhitecților din România.

Împotriva sentinței civile nr. 98/F-CONT din 22 aprilie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a făcut o scurtă prezentare a situației de fapt, arătând că în mod greșit nu i s-a acordat indemnizația de merit, distincție care consta într-o sumă de bani lunară pe viață, acesta obținând punctajul de 40,66 puncte, punctaj inferior pragului de 50 de puncte necesar admiterii, pentru emiterea distincției în discuție. Astfel, solicitarea recurentului a constat în comunicarea tabelului pentru fiecare persoană în parte căreia i-a fost acordată distincția în discuție în anul 2015 precum și corespondența care a stat la baza întocmirii tabelului.

Recurentul a solicitat punerea la dispoziție a documentelor care trebuie să fie publice, în virtutea principiului transparenței, astfel încât în raport de conținutul acestor tabele să reconstituie algoritmul după care s-a făcut punctajul.

A mai arătat că nu contestă modalitatea în care s-a făcut punctajul celor care au primit indemnizația.

Or, prima instanță a respins administrarea acestei probe punându-l în imposibilitatea de a reconstitui algoritmul și modalitatea în care s-a acordat punctajul, dar și de a dovedi că trebuia să i se recunoască atingerea pragului de 50 de puncte pentru emiterea recomandării de către U.N.B.R.

Astfel, prin respingerea acestei probe, instanța nu a făcut altceva decât să se antepronunțe, ceea ce atrage casarea hotărârii primei instanțe.

În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanța de fond a încălcat dispozițiile Capitolului III art. 4 din Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei pentru acordarea indemnizației de merit din cadrul U.A.R., notarea făcându-se obiectiv și justificat pentru conținutul integral al dosarului.

Din modalitatea de reglementare a criteriului calitativ-profesional, premii la concursuri profesionale nu poate exista alt criteriu de acordare a punctajului decât acela al numărului de premii obținute. Însă, criteriul fiind strict cantitativ, trebuie să existe un subcriteriu despre care recurentul nu are cunoștință, făcând posibilă existența unei nelegalități a punctajului.

În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurentul a susținut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive străine de natura cauzei.

A susținut recurentul că în acțiunea formulată în fața instanței de fond, acesta a criticat actul administrativ pentru că nu sunt cunoscute criteriile în raport de care s-a făcut notarea în limitele pragului minimal și maximal prevăzut de lege, însă prima instanță a invocat prevederile art. 14 lit. e) din H.G. nr. 859/2003, text de lege care stabilește principii care pot fi catalogate chiar criterii de notare, text de lege care nu oferă un răspuns problemei de drept ridicate de reclamantă.

De asemenea, instanța de fond a făcut vorbire despre componența și atribuțiile comisiei de verificarea dosarelor, chestiune care excede cadrului discuției referitoare la inexistența unor subcriterii de cuantificare valorică între limita minimală și cea maximală stabilite prin lege.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat: excepția inadmisibilității recursului cu privire la temeiul juridic raportat la solicitarea concretă din cadrul recursului; excepția inadmisibilității recursului ca urmare a schimbării obiectului cauzei prin exercitarea căi extraordinare de atac a recursului; excepția lipsei e interes a recursului în promovarea acestuia; excepția nulității recursului raportat la lipsa criticilor concrete față de hotărârea atacată, cât și la neîncadrarea motivelor de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Pe fond, a solicitat respingerea rec. ca neîntemeiat și nelegal

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată și admiterea recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Înainte de a se pronunța pe fondul recursului, Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., se va pronunța pe excepțiile invocate de pârâtă.

Înalta Curte costată că excepția inadmisibilității recursului cu privire la temeiul juridic raportat la solicitarea concretă din cadrul recursului, excepția inadmisibilității recursului ca urmare a schimbării obiectului cauzei prin exercitarea căi extraordinare de atac a recursului, excepția nulității recursului raportat la lipsa criticilor concrete față de hotărârea atacată, cât și la neîncadrarea motivelor de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., excepții invocate de intimata Uniunea Arhitecților din România, vizează excepția nulității recursului.

Procedând la analizarea acestor excepții, Înalta Curte constată că cererea de recurs cuprinde mențiunile prevăzute de art. 486 C. proc. civ., motivele de recurs se circumscriu criticilor de casare invocate, astfel încât nu există motive care să atragă nulitatea recursului, excepțiile invocate de intimată fiind neîntemeiată.

Cu privire la excepția lipsei e interes a recursului, Înalta Curte constată că există un interes determinat, legitim, personal, născut și actual în promovarea prezentului recurs, în sensul art. 32 alin. (1) și art. 33 C. proc. civ., respectiv acordarea indemnizației de merit, distincție care constă într-o sumă de bani lunară pe viață, care trebuia să se emită în favoarea recurentului.

Promovarea căii de atac prezintă un folos practic pentru recurent, astfel încât prezenta formă procedurală nu este lipsită de interes.

Pe fondul recursului, Înalta Curte constată că, față de situația de fapt reținută de instanța de fond, soluția pronunțată este legală.

Astfel, s-a reținut că, în sesiunea mai 2015, reclamantul și-a depus dosarul în vederea obținerii indemnizației de merit, alături de alți participanți la această procedură de concurs, iar în urma evaluării dosarului, Comisia pentru acordarea indemnizației de merit a acordat un punctaj de 40,66 puncte reclamantului.

Prin adresa nr. x/20.05.2015, Uniunea Arhitecților din România a adus la cunoștința reclamantului faptul că în conformitate cu criteriile de acordare stabilite prin Regulamentul de organizare și funcționare (și al Anexei tabel-sinteza) al Comisiei pentru acordarea indemnizației de merit, dosarul reclamantului a obținut 40,66 puncte și, astfel, nu a obținut punctajul necesar pentru acordarea indemnizației de merit de către Academia Română, în condițiile în care, în conformitate cu prevederile art. 1 - Capitolul IV din Regulament de organizare și funcționare al Comisiei pentru acordarea indemnizației de merit, "pentru acordarea indemnizației de merit era necesar obținerea unui punctaj de minim 50 de puncte".

Față de răspunsul primit, ulterior contestației depuse la U.A.R., contestatorul a solicitat instanței desființarea actului nr. 469/20.05.2015 și a actului anexă tabel sinteză a dosarului pentru indemnizația de merit, ca fiind nelegale și netemeinice, și obligarea pârâtei să emită recomandarea pentru acordarea indemnizației de merit instituită prin Legea nr. 118/2002.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este întemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților.

Se constată că instanța de fond a prezentat, în conținutul hotărârii recurate, elementele de fapt și de drept care au format opinia sa în raport cu soluția pronunțată.

În cuprinsul sentinței recurate nu există motive contradictorii ori străine de natura cauzei, considerentele acesteia respectând prevederile art. 425 C. proc. civ., privitoare la conținutul hotărârii, astfel că instanța de fond a analizat cauza în limitele instituite de lege și cu respectarea principiului disponibilității părților.

Nemulțumirea recurentului privind soluția pronunțată de instanța de fond, referitoare la faptul că au fost menționate prevederile art. 14 lit. e) din H.G. nr. 859/2003, dispoziții care stabilesc principii care pot fi catalogate criterii de notare, dar nu subcriterii în sensul celor solicitate de recurent, nu poate conduce la casarea hotărârii atacate. De asemenea, împrejurarea că instanța de fond a făcut vorbire despre componența și atribuțiile comisiei de verificarea dosarelor nu excede cadrului procesual în limitele obiectului prezentei cauze.

Totodată, nu se poate vorbi nici de vreo omisiune a instanței de a se pronunța pe cererea reclamantului, întrucât instanța de fond a răspuns și motivat soluția pronunțată prin raportare la toate solicitările reclamantului formulate în cererea de învestire a instanței de fond.

Nu atrage nelegalitatea hotărârii atacate, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nici împrejurarea că nu a fost admisă administrarea probei solicitate de reclamant, care a constat în comunicarea tabelului pentru fiecare persoană în parte, căreia i-a fost acordată distincția în discuție în anul 2015, precum și corespondența care a stat la baza întocmirii tabelului, pentru a reconstitui algoritmul după care s-a făcut punctajul contestat de recurent, probă asupra căreia instanța de fond s-a pronunțat motivat la termenul de judecată din data de 22 aprilie 2016, conform art. 250 din C. proc. civ.

În concluzie, se reține că motivarea hotărârii atacate permite instanței de control judiciar să verifice aplicarea dispozițiilor legale aplicate în cauză la stabilirea situației de fapt, lămurită pe deplin de instanța de fond, care a analizat întocmai cererea de chemare în judecată, considerentele hotărârii făcând posibilă examinarea legalității soluției pronunțate. În aceste condiții, și având în vedere, de asemenea, că instanța de fond a examinat și soluționat fondul cererii de chemare în judecată, nu sunt motive de casare a hotărârii și de trimitere spre rejudecare instanței de fond.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că nici acesta nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Instanța de fond a constatat că reclamantul și-a depus dosarul în vederea obținerii indemnizației de merit, alături de alți participanți la această procedură concursuală, iar în urma evaluării dosarului, Comisia pentru acordarea indemnizației de merit i-a acordat un punctaj de 40,66; prin adresa nr. x/20.05.2015 U.A.R. i-a adus la cunoștința faptul că, în conformitate cu criteriile de acordare stabilite prin Regulamentul de organizare și funcționare (și al Anexei tabel-sinteza) al Comisiei pentru acordarea indemnizației de merit, dosarul său a obținut 40,66 puncte și, astfel, nu a obținut punctajul necesar pentru acordarea indemnizației de merit de către Academia Română, în condițiile în care, în conformitate cu prevederile art. 1 - Capitolul IV din Regulament de organizare și funcționare al Comisiei pentru acordarea indemnizației de merit, "pentru acordarea indemnizației de merit era necesar obținerea unui punctaj de minim 50 de puncte"; ca urmare a contestației reclamantului, Comisia U.A.R. pentru soluționarea contestațiilor a validat punctajul obținut inițial de către reclamant și i-a adus la cunoștință reclamantului acest aspect prin adresa nr. x/29.07.2015.

Instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 1 și art. 14 lit. E) din H.G. nr. 859/2003-Norme de aplicare a Legii nr. 118/2002, care prevăd criteriile și condițiile de acordare a indemnizației de merit.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 859/2003, "(1) Potrivit prevederilor Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizației de merit, cu modificările ulterioare, denumită în continuare lege, indemnizația de merit se acordă personalităților române de prestigiu, pentru realizări deosebite și pentru recompensarea unei activități de notorietate în domeniul culturii, științei și sportului. (2) Indemnizația de merit se acordă persoanelor nominalizate de Comisia națională pentru acordarea indemnizației de merit, denumită în continuare Comisia națională, pe baza criteriilor de atribuire a indemnizației de merit prevăzute în prezentele norme de aplicare a legii."

Art. 14 lit. E) din H.G. nr. 859/2003 prevede criteriile de atribuire a indemnizației de merit în domeniul arhitecturii:

"Criteriile de atribuire a indemnizației de merit în domeniul arhitecturii sunt următoarele: a) merite deosebite confirmate prin: concursuri publice interne și internaționale; premii ale Uniunii Arhitecților din România; b) merite deosebite în domeniul conservării patrimoniului național construit; c) merite deosebite în creația de arhitectură și urbanism, confirmate de organizațiile profesionale locale."

Conform art. 4 - Capitolul III din Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei pentru acordarea indemnizației de merit, U.A.R., "Membrii Comisiei au obligația ca în urma evaluării să acorde un punctaj obligatoriu pentru toate rubricile anexe. Notarea se face obiectiv și justificat pentru conținutul integral al dosarului".

S-a constatat că U.A.R. a constituit o comisie specială, formată din personalități recunoscute în domeniul creației de arhitectură și al învățământului superior din același domeniu, precum și un regulament de organizare și funcționare a acestei comisii, cu atribuții ce constau în verificarea dosarelor profesionale ale arhitecților înscriși la procedura concursuală pentru acordarea indemnizației de merit. Rezultatele evaluării au fost evidențiate în Anexa - Tabel - Sinteză ce face parte integrantă din regulamentul de organizare și funcționare al comisiei și care conține atât domenii principale, cât și subdomenii care se punctează ca atare, criteriile care au stat la baza evaluării dosarelor înscrise în cadrul acestei proceduri concursuale fiind cele prevăzute de normele legale și transpuse în Anexa - Tabel - Sinteză.

Față de aceste considerente și dispozițiile menționate, art. 1, art. 14 lit. E) din H.G. nr. 859/2003, instanța de fond a respins în mod corect susținerile reclamantului cu privire la lipsa de transparență a modului de desfășurarea a procedurii concursuale pentru acordarea indemnizației de merit, apreciind că aceasta s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale și a criteriilor de evaluare a dosarelor și de atribuire a indemnizației de merit.

Recurentul reclamant pune în discuție subcriteriile in raport de care se face notarea efectivă, stabilindu-se punctajul concret, critică absența unor subcriterii de cuantificare, de stabilire concretă, din punct de vedere valoric, a punctajului, însă susținerile sale își găsesc răspunsul tocmai în dispozițiilor legale incidente, pe care le critică ca fiind interpretate eronat de prima instanță.

Criteriile și condițiile de participare și acordare a indemnizației de merit sunt de strictă interpretare, clar stabilite, evaluările dosarelor candidaților respectând întru totul dispozițiile prevăzute în actele normative menționate, astfel că nu se poate reține o greșită analiză a instanței de fond în interpretarea normelor criticate.

În fapt, recurentul este nemulțumit și practic formulează critici privind modalitatea de stabilire și de acordare a acestor indemnizații, prin implementarea unui alt procedeu de notare, invocând practic un alt sistem de acordare a acestora prin solicitarea existenței unor subcriterii neimplementate în normele juridice actuale.

Împrejurarea că dispoziții legale menționate prevăd că notarea se face obiectiv și justificat pentru conținutul integral al dosarului, și că nu sunt instituite anumite subcriterii de departajare a candidaților, așa cum invocă recurentul, nu constituie motiv de casare a sentinței atacate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de recurs nu sunt fondate, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile invocate de intimata-pârâtă.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 98/F-CONT din 22 aprilie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2019.