ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 984/2019

HOTĂRÂRE

21.05.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 984/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 noiembrie 2018 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut unor culturi religioase din România, Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca și municipiul Cluj-Napoca, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să soluționeze cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 formulată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000, fie prin constatarea calității reclamantei de persoană îndreptățită la restituire și restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca, str. x (fosta str. x), fie prin obligarea pârâtei la emiterea unei decizii în sensul arătat la petitul 1, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000 [în special art. 1 alin. (1), (4), (6)], Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, art. 1 alin. (1), (2), art. 3 alin. (1) pct. 1, art. 21, art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013, art. 453 C. proc. civ.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a formulat cererea de retrocedare, înregistrată la Comisia specială de retrocedare sub nr. x/27.02.2003, nefiind soluționată până la acel moment și că, potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, deciziile Comisiei speciale de retrocedare pot fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul.

Prin Sentința civilă nr. 50 din 18 februarie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă, competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A..

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reținut că reclamanta a indicat în mod expres că temeiul juridic al cererii sale este art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, conform căruia: "În cazul în care entitatea investită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită să se poată adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1), în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor".

Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, "Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii".

Este adevărat că reclamanta a invocat și prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, potrivit cărora deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială se află imobilul solicitat a fi retrocedat, însă petitul principal al acțiunii nu este întemeiat pe prevederile O.U.G. nr. 94/2000, ci pe Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Reclamanta solicită instanței să se pronunțe în mod direct asupra calității sale de persoană îndreptățită, asupra existenței și întinderii dreptului său de proprietate, întrucât s-a depășit un termen rezonabil pentru soluționarea cererii de retrocedare.

Solicitarea subsidiară de obligare a pârâtelor la soluționarea cererii de retrocedare, prin emiterea unei decizii privind retrocedarea bunurilor reclamantei în principal în natură sau, după caz, prin acordarea de măsuri reparatorii și emiterea deciziei de validare, este întemeiată pe prevederile O.U.G. nr. 94/2000 și este o cerere subsidiară, urmând a fi judecată de instanța competentă pentru cererea principală, în conformitate cu art. 123 din C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul Cluj, secția civilă, a pronunțat Sentința civilă nr. 210 din 17 aprilie 2019, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de A., și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare s-a reținut că obiectul principal al prezentului dosar îl reprezintă constatarea calității de proprietar a reclamantei cu privire la imobilul situat în Cluj-Napoca, str. x, solicitat prin cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 formulată în temeiul O.U.G. nr. 94/2000.

Potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, "Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială se află imobilul solicitat a fi retrocedat".

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează pe fond de Secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel.

O.U.G. nr. 94/2000 nu consacră o procedură specială în situația nesoluționării cererilor de retrocedare, formulate în temeiul acestei legi, sens în care urmează a se completa cu normele care reglementează căile de atac împotriva Deciziilor prin care o astfel de cerere a primit soluționare din partea Comisiei speciale de retrocedare.

Din modul în care a fost formulată cererea de chemare în judecată rezultă că reclamanta dorește finalizarea procedurii de retrocedare, prin pronunțarea asupra dreptului său, sens în care nu se poate aprecia că acțiunea are două capete de cerere.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prezentul conflict negativ de competență a fost generat de aprecierea diferită a celor două instanțe cu privire la normele legale care reglementează competența de soluționare a pricinii, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal dând eficiență dispozițiilor art. 35 alin. (1), (2) din Legea nr. 165/2013, în timp ce Tribunalul Cluj, secția civilă, a făcut aplicarea art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat soluționarea cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003 formulată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000, fie prin constatarea calității reclamantei de persoană îndreptățită la restituire și restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca, str. x (fosta str. x), fie prin obligarea pârâtei la emiterea unei decizii în sensul arătat la petitul 1, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În ambele ipoteze instanța este cea care urmează a se pronunța asupra fondului cererii de retrocedare, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. XX/2007 dată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, reținută pentru identitate de rațiune. Astfel, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare sau al entității învestite cu soluționarea de a răspunde la notificarea persoanei îndreptățite.

Potrivit art. 3 alin. (6) și (7) din O.U.G. nr. 94/2000, "(6) Comisia specială de retrocedare prevăzută la art. 2 va analiza documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile stabilite prin legea specială (...) (7) Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora (...)"

Prin urmare, atât atacarea deciziilor Comisiei speciale de retrocedare, cât și acțiunea persoanei îndreptățite prin care se solicită soluționarea de către instanță a cererii de retrocedare, în cazul refuzului nejustificat al entității învestite cu soluționarea acesteia, revine instanței de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat prin cererea de retrocedare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.