ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1966/2020

Ședința publică din data de 7 octombrie 2020

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal, la data de 21.05.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Arhiepiscopia Bucureștilor, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din Romania a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 8505/14.03.2019 emisă de pârâta, solicitând anularea deciziei și admiterea cererii nr. x/25.01.2006, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să se propună restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul ce face obiectul cererii menționate.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, art. 1 alin. (1), (4), (6) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, art. 1 alin. (1) și (2), art. 3 alin. (1) pct. l, art. 21, art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013, art. 453 din C. proc. civ.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a formulat cererea de retrocedare înregistrată la Comisia specială de retrocedare sub nr. x/25.01.2006, aceasta fiind respinsă prin decizia ce face obiectul cereri de sesizare a instanței.

S-a mai arătat că, potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, deciziile Comisiei speciale de retrocedare pot fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul, respectiv că, deși O.U.G. nr. 94/2000 nu reglementează o procedură specială prin care să fie reglementată ipoteza nesoluționării cererii de retrocedare, prevederile legii speciale se aplică și în ipoteza cererii de față, pentru identitate de rațiune.

Prin sentința civilă nr. 456 din 19 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale acestei instanțe și a declinat în favoarea și Tribunalul București, secția a V-a civilă competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta Arhiepiscopia Bucureștilor.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal a reținut că demersul reclamantei intră în sfera de aplicare a Legii nr. 165/2013, iar contestațiile împotriva deciziilor emise în soluționarea cererilor formulate în temeiul O.G. nr. 94/2000 sunt de competența secției civile a tribunalului în circumscripția căruia se află imobilul, așa cum impun dispoyițiile art. 35 alin. (1) și alin.

1

din Legea nr. 165/2013.

Cum imobilul cu privire la care a fost formulată cererea de retrocedare este situașt în București, str. x, reiese că Tribunalului București îi revine competența de soluționare a contestației.

Învestit cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul București, secția a V-a civilă a pronunțat sentința civilă nr. 1018 din 10 septembrie 2020, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal. Prin aceeași sentință s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, dosarul fiind înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a soluționa acest conflict.

În motivarea soluției adoptate, Tribunalul a reținut că se contestă Decizia nr 8505/14.03.2019, emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, în condițiile O.G. nr. 94/2000, cadru legal derogator de la cel al Legii nr. 165/2013, și care curpinde modalitatea de retrocedare a bunurilor ce au aparținut cultelor religioase, competența instanțelor judecătorești cunoscând o configurație diferită.

Din perspectiva competenței materiale a instanței de contencios, întrucât pârâtele sunt autorități publice centrale, raportat la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a constatat că aceasta revine Curții de Apel București.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legat sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prezentul conflict negativ de competență a fost generat de aprecierea diferită a celor două instanțe cu privire la normele legale care reglementează competența de soluționare a pricinii, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal dând eficiență dispozițiilor art. 35 alin. (1) și alin. (1)

1

din Legea nr. 165/2013, în timp ce Tribunalul București, secția V-a civilă a făcut aplicarea art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Arhiepiscopia Bucureștilor, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din Romania, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 8505/14.03.2019 emisă de pârâta, solicitând anularea deciziei și admiterea cererii nr. x/25.01.2006, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să se propună restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul ce face obiectul cererii menționate.

În ceea ce privește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, se reține că potrivit art. 3 alin. (6) și (7) din O.U.G. nr. 94/2000, "(6) Comisia specială de retrocedare prevăzută la art. 2 va analiza documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile stabilite prin legea specială...(7) Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de-zile de la comunicarea acestora.. ".

Trebuie observat, de asemenea, că prin acțiunea formulată, reclamanta solicită anularea deciziei și admiterea cererii nr. x/25.01.2006, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să se propună restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul ce face obiectul cererii menționate, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, Comisiei speciale de retrocedare, situație care nu se circumscrie ipotezelor reglementate de art. 35 alin. (2) și (3) din Legea nr. 165/2013.

Este adevărat că prin art. 35 alin. (1)

1

din Legea nr. 165/2013, se prevede că:

"Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiuni", însă nu se poate ignora faptul că norma specială de competență reprezentată de art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 nu a fost abrogată, în condițiile stabilite prin Legea nr. 24/2000.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 67 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

"Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziții nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres."

În consecință, este posibilă abrogarea implicită a unei norme speciale sau cuprinse într-un act normativ special printr-o lege generală ulterioară dacă există o dispoziție legală expresă în acest sens, fiind aplicabil principiul lex posterior derogat priori.

Or, este indubitabil că O.U.G. nr. 94/2000 își găsește incidența în materia imobilelor care au aparținut cultelor religioase din România și care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, în timp ce dispozițiile Legii nr. 165/2013 cu modificările ulterioare, reprezintă un act normativ cu aplicabilitate generală în materia imobilelor preluate abuziv de către stat.

Ca urmare, O.U.G. nr. 94/2000 reprezintă o lex specialis, astfel că, pentru a opera abrogarea implicită a art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, era necesar ca Legea nr. 212/2018 prin care a fost modificată Legea nr. 165/2013 să cuprindă o manifestare de voință expresă a legiuitorului care să vizeze efectele normei speciale.

Pe de altă parte, în cauza de față, reclamanta contestă o decizie emisă de Comisia specială la care face trimitere art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, aflată chiar în sfera acțiunilor care atrag competența de soluționare a instanței prevăzute de art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000

Prin urmare, în cazul contestației împotriva deciziilor Comisiei speciale de retrocedare, competența de soluționare revine instanței de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat prin cererea de retrocedare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Arhiepiscopia Bucureștilor, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Arhiepiscopia Bucureștilor, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2020.