ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3864/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3864/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Harghita, secția Civilă, sub nr. x/2018 la 28 august 2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Gheorgheni, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună următoarele:
- obligarea pârâtului la îndepărtarea inscripției "B." de pe sediul Primăriei;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În argumentele expuse în susținerea acțiunii, reclamanta a arătat că prin plângerea prealabilă din data de 25 iulie 2018 a solicitat primarului municipiului Gheorgheni îndepărtarea de pe sediul Primăriei Gheorgheni a inscripției în limba maghiară "B.", inscripție amplasată pe fațada sediului în cauză, întrucât aceasta este nelegală.
Arată în continuare că la plângerea prealabilă din data de 25 iulie 2018, primarul municipiului Gheorgheni a transmis adresa nr. x/22.08.2018 prin care a comunicat reclamantei refuzul de a intra în legalitate.
În drept, reclamanta a invocat Legea nr. 554/2004, Legea nr. 215/2001, H.G. nr. 1206/2001, Legea nr. 74/1994, H.G. nr. 1157/2001.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
Tribunalul Harghita, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 148 din 30 ianuarie 2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de ședință din data de 13.02.2019, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Harghita, invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București.
În considerentele expuse în susținerea soluției, instanța a reținut că excepția este întemeiată, având în vedere că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său."
Or, reclamanta A. are sediul în municipiul București, B-dul x nr. 68, astfel că în cauză, competența teritorială exclusivă de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.
Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2132 din 28 martie 2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și, în consecință, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Harghita.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul privind pe reclamanta A. și pe pârâtul Primarul Municipiului Gheorgheni instanței supreme, pentru soluționarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că excepția necompetenței a fost pusă în discuția părților de către prima instanță învestită abia la al doilea termen de judecată, fără a fi fost făcută, în prealabil, aplicarea dispozițiilor art. 131 alin. (2) din C. proc. civ.
Așa fiind, în cauză nefiind incidente nici prevederile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., tribunalul a apreciat că invocarea acestei excepții după primul termen de judecată s-a realizat cu încălcarea termenului imperativ stabilit de art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., competența teritorială a Tribunalului Harghita fiind deja dobândită de această primă instanță la momentul în care s-a invocat excepția prin faptul neinvocării în termenul legal a necompetenței sale.
Ca urmare, Tribunalul București, în temeiul art. 132 alin. (1) C. proc. civ., a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Harghita.
Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, ca instanță competentă legal să soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
Cu prioritate, Înalta Curte reamintește că hotărârea de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere, conform art. 135 alin. (2) din C. proc. civ.
Hotărârea instanței fiind definitivă, este obligatorie pentru părți și instanța căreia i-a fost atribuită competența după soluționarea conflictului pozitiv sau negativ de competență, având autoritate de lucru judecat în ceea ce privește dezlegarea problemei de drept referitoare la competență.
Din actele dosarului, Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare in judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Harghita, la data de 28.08.2018, reclamanta A., a solicitat - în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Gheorgheni - obligarea acestuia la îndepărtarea inscripției "B." de pe sediul Primăriei, precum și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Regula în materie de competență este aceea că ea se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanței, stabilite în funcție de obiectul cauzei deduse judecății.
Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, reclamantul, persoana fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.
Competența stabilită de textul de lege mai sus-menționat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.
Având în vedere faptul că reclamanta A. are sediul în mun. București, B-dul x nr. 68, competența teritorială exclusivă de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.
În acest context, Înalta Curte constată că, Tribunalul București nici nu a motivat hotărârea sa de declinare pe aspecte de necompetență, putându-se pune inclusiv problema inexistenței conflictului negativ de competență în sensul legii.
Astfel, fără a avea calitatea de instanță de control judiciar față de Tribunalul Harghita, Tribunalul București s-a comportat totuși ca atare, nelimitându-se la verificarea propriei competențe în raport cu dispozițiile legale și criticând considerentele hotărârii de declinare a competenței.
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâtul Primarul Municipiului Gheorgheni în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 septembrie 2019.