ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1035/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost înregistrat, sub nr. x/2018, recursul formulat de Primarul municipiului Gheorgheni împotriva sentinței nr. 40/16.01.2019 pronunțate de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. x/2018.

La data de 01.06.2019, numitul A. a formulat cerere de intervenție accesorie prin care a solicitat admiterea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, admiterea excepției lipsei semnăturii, admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a B., admiterea excepției lipsei capacității de exercițiu a B., admiterea excepției inadmisibilității în contencios administrativ, admiterea excepției necompetenței teritoriale, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca netemeinică și nelegală.

Prin încheierea de ședință din 13 septembrie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de numitul A..

A respins cererea de aplicare a unei amenzi judiciare intervenientului accesoriu, formulată de intimata-pârâtă.

Împotriva încheierii de ședință atacate a formulat recurs A., solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenție formulată .

A susținut că, prin neadmiterea cererii sale de intervenție, instanța a încălcat art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., pentru că în loc să stăruie să afle adevărul și să prevină orice greșeală, a respins fără motiv temeinic cererea sa de intervenție, întrucât cererea sa ajută la o mai bună înțelegere și corectă apreciere a situației de fapt și de drept. De asemenea, prin respingerea cererii de intervenție acesta nu va putea prezenta probe care ar putea ajuta la adoptarea unei soluții cât mai corecte și juste în dosar.

De asemenea, a susținut recurentul că, prin respingerea cererii sale de intervenție, instanța a încălcat și art. 22 alin. (7) din C. proc. civ., pentru că nu a procedat cu echitate și bună credință, dând curs cererii reclamantei de a nu admite în principiu cererea sa, fără ca acea cerere să fi fost motivată temeinic și legal.

Totodată, a arătat recurentul că în mod greșit a reținut instanța de fond împrejurarea că nu a demonstrat interesul propriu în cauza prezentă în sensul disp. art. 61 alin. (1) C. proc. civ.

A mai susținut recurentul că interesul său coincide cu interesul primarului, iar în ceea ce privește interesul propriu, a arătat în fața instanței de fond, verbal, că, prin cererea formulată, reclamantul urmărește ca instanța să statueze că există o relație de subordonare între limba română și celelalte limbi (în sensul că orice text scris într-o altă limbă se poate amplasa numai sub cea în limba română), fiind în contradicție cu disp. art. 4,6,16 din Constituția României. Inițiativa reclamantei vizează în mod direct limba maternă a recurentului, dreptul său personal ca acea limbă să fie folosită în orașul în care locuiește în conformitate cu art. 10 din Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale.

A mai susținut recurentul că, în conformitate cu art. 33 C. proc. civ., chiar dacă nu ar avea interes născut și actual pentru a interveni în acest dosar, are dreptul de a interveni cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat, acest pericol fiind ca inscripția de pe fațada casei de cultură din orașul său să fie modificată în sensul declarării de facto ca limbă de rang inferior limba sa maternă, în urma unei eventuale admiteri a cererii formulate de către B.. Prin urmare, neadmiterea în principiu a cererii sale de intervenție nu se poate justifica deloc.

A mai susținut recurentul că în motivarea respingerii în principiu s-a afirmat că ar fi un simplu cetățean care aparține comunității maghiare din România și că această calitate nu-i conferă reprezentativitate în numele colectivității, or, arată că nu a invocat vreun drept colectiv afectat, ci s-a referit strict la dreptul și interesul său personal, afectate de cererea reclamantei din cauză.

A invocat practica Tribunalului Harghita și a Curții de Apel Târgu Mureș.

Intimatul-reclamant Primarul municipiului Gheorghieni a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu se opune cererii de intervenție accesorie formulate de A.. De asemenea, a susținut că nu se opune nici recursului formulat de recurentul de A., însă lasă la aprecierea instanței soluția care se va pronunța în prezentul recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:

Obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal este recursul formulat de Primarul municipiului Gheorgheni împotriva sentinței nr. 40/16.01.2019 pronunțate de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. x/2018.

La data de 01.06.2019, în cadrul acestui recurs, numitul A. a formulat cerere de intervenție accesorie. La termenul de 13 septembrie 2019, instanța de recurs a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie, având în vedere dispozițiile C. proc. civ. în vigoare la momentul la care s-a formulat cererea de chemare în judecată, respectiv 20.08.2018.

A reținut instanța de recurs, în raport de disp. art. 61 alin. (1) C. proc. civ., care condiționează formularea unei intervenții voluntare de existența unui interes care trebuie să fie personal și direct, caracterul inadmisibil al cererii de intervenție accesorie în raport de argumentele aduse în susținerea acesteia. Instanța a arătat că intervenientul accesoriu nu discută despre un interes personal, ci despre interesul unei comunități etnice față de care nu a făcut dovada și nici nu s-a susținut că ar avea reprezentativitate. Intervenientul accesoriu nu a justificat un interes în sensul art. 61 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte reține că obiectul cauzei este cererea în contencios administrativ prin care reclamanta B., prin reprezentant legal C., a chemat în judecată pârâtul Primarul Municipiului Gheorgheni și a solicitat obligarea acestuia să amplaseze inscripțiile cu denumirea în limba minorității ale Teatrului Figura și ale Casei de cultură sub inscripțiile cu denumirea acestor instituții în limba oficială de stat, limba română.

Este nefondată critica recurentului privind faptul că instanța a încălcat art. 22 alin. (2) și (7) din C. proc. civ.. Instanța de recurs a pus în discuție și s-a pronunțat motivat asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție. Faptul susținut de recurent că cererea de intervenție ar fi ajutat la o mai bună înțelegere și corectă apreciere a situației de fapt și de drept, la adoptarea unei soluții cât mai corecte și juste în dosar, nu constituie motive pentru admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție.

Potrivit art. 61 C. proc. civ., "1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare.

(2) Intervenția este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta.

(3) Intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți."

Art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilește interesul ca fiind una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile (în cauză, a cererii de intervenție), interes care "...trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual", și, chiar dacă nu este născut și actual, "se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara" (art. 33 C. proc. civ.). În toate situațiile, însă, interesul trebuie să fie personal.

În analiza admisibilității în principiu a cererii de intervenție accesorie, potrivit art. 61 alin. (3) C. proc. civ., trebuie avut în vedere interesul propriu al terțului în legătură cu modul de soluționare a acțiunii principale, deoarece terțul care intervine nu este un simplu apărător al părții în favoarea căreia intervine, trebuie să aibă, chiar dacă nu pretinde un drept propriu, un interes personal în participarea la judecata procesului ce se desfășoară între alte persoane.

În cazul de față, în mod corect instanța de recurs nu a constatat existența interesului propriu al persoanei care a formulat cererea de intervenție accesorie, care a arătat, față de cererea prin care reclamanta B. a solicitat, cu referire la Legea nr. 215/2001 și H.G. nr. 1201/2001, obligarea primarului municipiului Gheorgheni la modificarea unor inscripții de pe fațada clădirii Casei de Cultură din Gheorgheni, că inscripționarea realizată la același nivel nu denotă acordarea sau recunoașterea unui anumit statut limbii maghiare, ci asigurarea economiei de spațiu, adaptarea textelor la locul concret unde sunt amplasate, a susținut că textele sunt amplasate mai întâi în limba română, aspect care dovedește clar caracterul oficial al limbii române. În susținerile orale în cadrul dezbaterii cererii de intervenție, în fața instanței de recurs, a arătat că are un interes propriu și personal pentru a interveni în cauză, interes personal pentru că solicită ca dreptul la limba sa maternă să fie într-o poziție egală, și nu de subordonare, cu orice altă limbă din țara asta, că în opinia reclamantului limba română ar fi superioară față de orice altă limbă din această țară, cu toate că în Constituție se prevede că nu se poate face nicio diferențiere între limba de stat și alte limbi materne, că limba oficială înseamnă că în această limbă se redactează toate documentele oficiale, dar nu rezultă că limba română ar fi superioară celorlalte limbi materne, acesta fiind interesul său personal în formularea cererii de intervenție și finalitatea pe care o urmărește prin formularea cererii de intervenție accesorie.

Susținerile recurentului privind faptul că inițiativa reclamantei vizează în mod direct limba maternă, dreptul său personal ca acea limbă să fie folosită în orașul în care locuiește, drepturi necontestate, însă, în cauză, nu justifică interesul propriu pentru a interveni în cauza care are ca obiect cererea în contencios administrativ prin care reclamanta B. a solicitat, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și H.G. nr. 1206/2001, obligarea pârâtului Primarul Municipiului Gheorgheni să amplaseze inscripțiile cu denumirea în limba minorității ale Teatrului Figura și ale Casei de cultură sub inscripțiile cu denumirea acestor instituții în limba oficială de stat, limba română.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că instanța de recurs a pronunțat o încheiere legală.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 13 septembrie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2020.