ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2215/2020

Ședința publică din data de 2 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secția Civilă sub nr. x/2018, din data de 30.07.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Primarul Municipiului Gheorgheni, solicitând instanței următoarele:

- obligarea pârâtului la îndepărtarea steagului Consiliului Național Secuiesc, cunoscut și ca steagul secuiesc, de pe domeniul public al municipiului Gheorgheni, din fața Casei de cultură;

- obligarea pârâtului la îndepărtarea steagului Consiliului Național Secuiesc, cunoscut ca și steagul secuiesc, din orice loc de pe domeniul public al municipiului Gheorgheni;

- obligarea pârâtului la îndepărtarea steagului albastru, steagul municipiului din orice loc de pe domeniu public al municipiului Gheorgheni;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1654 pronunțată la data de 27 noimebrie 2018, Tribunalul Harghita, secția Civilă a dispus următoarele:

"Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, a lipsei interesului și a lipsei dovezii calității de reprezentant invocate de pârât.

Admite acțiunea, în parte, formulată de reclamanta A., cu sediul în București, B-dul x, nr. 68 împotriva pârâtului Primarul Municipiului Gheorgheni, cu sediul în municipiul Gheorgheni, județul Harghita.

Obligă pârâtul să îndepărteze steagul Consiliului Național Secuiesc, cunoscut și ca "steagul secuiesc", de pe domeniul public al mun. Gheorgheni, din fața casei de cultură.

Obligă pârâtul să îndepărteze steagul albastru, steagul mun. Gheorgheni de pe domeniul public al mun. Gheorgheni, din fața Primăriei Gheorgheni.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 RON cheltuieli de judecată".

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Gheorgheni, dosarul fiind înaintat Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru termenul de judecată din data de 18 februarie 2020 s-a depus la dosar, din partea petentului B., o cerere de intervenție accesorie în susținerea apărării Primarului, solicitând, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii formulate de reclamantă, ca netemeinică și nelegală.

Hotărârea atacată cu recurs

Prin încheierea de ședință din data de 18 februarie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca fiind inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de petentul-recurent B. în interesul pârâtului Primarul Municipiului Gheorgheni.

În esență, a reținut instanța de recurs că petentul nu justifică un interes personal și direct în cauză.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei Încheieri a declarat recurs petentul B., solicitând admiterea acestuia și pe cale de consecință admiterea în principiu a cererii sale de intervenție, invocând încălcarea normelor de drept material incidente.

În cadrul criticilor sale s-au regăsit menționate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul susținând în esență că, prin neadmiterea în principiu a cererii sale de intervenție instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., doarece, în loc să stăruie în aflarea adevărului și să prevină orice greșeală, instanța a respins fără motiv temeinic cererea sa de intervenție, ce completează cele expuse de Primarul Municipiului Gheorgheni și ajută la o mai corectă apreciere a instanței.

Totodată, consideră recurentul-petent că instanța a încălcat și dispozițiile art. 22 alin. (7) din C. proc. civ., pentru că nu a procedat cu echitate și bună credință, neglijând în totalitate faptul că cererea se încadrează în prevederile art. 32, art. 33, art. 61 și art. 63 din C. proc. civ.

Consideră recurentul că, dat fiind caracterul accesoriu al cererii sale de intervenție, este suficient că are interesul de a sprijini conducătorul ales al orașului său, motiv pentru care apreciază că motivarea instanței nu are susținere legală, respingerea cererii sale de intervenție făcându-se cu încălcarea normelor de drept material incidente.

Susține în continuare recurentul că, în conformitate cu dispozițiile art. 33 din C. proc. civ., chiar dacă nu ar avea interes născut și actual pentru a interveni în proces, are dreptul de a interveni " cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat", adică încălcarea dreptului său, ca steagul legal aprobat al Municipiului Gheorgheni să fie arborat într-un loc public din oraș.

Dacă avea cunoștință mai devreme despre acest proces, atunci ar fi fost îndreptățit să depună cerere de intervenție principală, pentru apărarea dreptului său de a vedea arborat în spațiul public steagul orașului.

Contrar celor afirmate de instanța de fond, susține recurentul că este membru al Consiliului Local, deci, un reprezentant ales al comunității locale, îndeplinind astfel condițiile pentru ca cererea sa de intervenție să fie admisă.

A invocat practica Tribunalului Harghita și a Curții de Apel Târgu Mureș.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de petentul B. au formulat întâmpinări atât intimatul-intervenient C., reclamanta A., cât și pârâtul Primarul Municipiului Gheorgheni.

În cadrul întâmpinării sale, intimatul-intervenient C. solicită admiterea recursului.

În cadrul întâmpinării sale, intimata - reclamantă A. solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea încheierii recurate, apreciind că, în mod temeinic și legal Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție accesorie formulată de B..

Invocă practica Înalte Curți de Casație și Justiție în spețe similare, solicitând, în concluzie respingerea recursului, ca nefondat.

În cadrul întâmpinării sale, intimatul - pârât Primarul Municipiului Gheorgheni susține că nu se opune admiterii cererii de intervenție formulată de recurent, apreciind că aceasta este admisibilă în principiu, recurentul îndeplinind condiția interesului, respectiv sprijină apărarea Primarului Municipiului Gheorgheni. De asemenea, susține că nu se opune nici recursului formulat de recurentul B., însă lasă la aprecierea instanței soluția care se va pronunța în prezentul recurs.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția din data de 02.04.2020, s-a fixat primul termen pentru soluționarea cererii de recurs la data de 02.06.2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Argumente de fapt și de drept relevante

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate și a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal îl constituie recursul formulat de Primarul Municipiului Gheorgheni împotriva sentinței nr. 1654 pronunțată de Tribunalul Harghita, la data de 27 noiembrie 2018.

Pentru termenul de judecată din data de 18 februarie 2020, în cadrul acestei etape a procesului, numitul B. a formulat cerere de intervenție accesorie. La termenul de 18 februarie 2020, instanța de recurs a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie, având în vedere dispozițiile C. proc. civ. în vigoare la momentul la care s-a formulat cererea de chemare în judecată, respectiv 30.07.2018.

A reținut instanța de recurs, în raport de dispozițiile art. 61 alin. (1) C. proc. civ., care condiționează formularea unei intervenții voluntare de existența unui interes care trebuie să fie personal și direct, caracterul inadmisibil al cererii de intervenție accesorie în raport de argumentele aduse în susținerea acesteia. Instanța a arătat că intervenientul accesoriu nu discută despre un interes personal, ci despre interesul unei comunități etnice față de care nu a făcut dovada și nici nu s-a susținut că ar avea reprezentativitate. Intervenientul accesoriu nu a justificat un interes în sensul art. 61 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând încheierea ce face obiectul prezentei judecăți, prin raportare la criticile formulate și la dispozițiile legale incidente, reține că obiectul litigiului îl constituie cererea în contencios administrativ, prin care reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Primarul Municipiului Gheorgheni, solicitând instanței obligarea acestuia la îndepărtarea steagului Consiliului Național Secuiesc, cunoscut ca și steagul secuiesc, de pe domeniul public al Municipiului Gheorgheni, din fața Casei de cultură, din orice loc de pe domeniul public al Municipiului Gheorgheni, precum și a steagului albastru, steagul Municipiului, din orice loc de pe domeniu public al Municipiului Gheorgheni.

Instanța de control judiciar apreciază ca fiind nefondată critica recurentului privind faptul că instanța a încălcat dispozițiile art. 22 alin. (2) și alin. (7) din C. proc. civ.. Se constată că instanța de recurs a pus în discuție și s-a pronunțat motivat asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție, astfel că, argumentul recurentului, în sensul că cererea de intervenție ar fi ajutat instanța la o mai bună înțelegere și corectă apreciere a situației de fapt și de drept, la adoptarea unei soluții cât mai corecte și juste în dosar, nu constituie motiv pentru admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție, legiuitorul atribuindu-i judecătorului puterea de apreciere.

Potrivit art. 61 C. proc. civ., "1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare.

(2) Intervenția este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta.

(3) Intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți."

În sensul dispozițiilor anterior citate, rezultă că prin intervenția accesorie, terțul participă voluntar la judecată pentru a apăra drepturile uneia dintre părțile inițiale ale procesului.

Spre deosebire de intervenientul principal, intervenientul accesoriu nu tinde la valorificarea unei pretenții proprii, ci urmărește, prin apărările pe care le face, ca instanța să pronunțe o soluție favorabilă părții pentru care a intervenit. Ca atare, natura juridică a intervenției accesorii este aceea de apărare, fără însă ca terțul să devină un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit.

Dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilesc interesul ca fiind una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile (în cauză, a cererii de intervenție), interes care "...trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual", și, chiar dacă nu este născut și actual, "se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara" (art. 33 C. proc. civ..). În toate situațiile, însă, interesul trebuie să fie personal și, pentru ca cererea sa să fie admisă în principiu, terțul intervenient trebuie să justifice un interes propriu, dovedind că drepturile sale ar putea fi afectate prin pronunțarea unei hotărâri defavorabile părții pentru care intervine.

Prin urmare, în analiza admisibilității în principiu a cererii de intervenție accesorie, potrivit art. 61 alin. (3) C. proc. civ., trebuie avut în vedere interesul propriu al terțului în legătură cu modul de soluționare a acțiunii principale, deoarece terțul care intervine trebuie să aibă un interes personal în participarea la judecata procesului ce se desfășoară între alte persoane, chiar dacă nu pretinde un drept propriu.

Se reține că intervenientul accesoriu urmărește ca, prin apărările pe care le face el însuși, instanța să pronunțe o hotărâre favorabilă părții pe care o susține în proces (pentru care a intervenit), dar și conformă propriului său interes.

Or, în cazul de față, constată Înalta Curte că, raportat la obiectul litigiului și finalitatea lui concretă, în mod corect instanța de recurs a remarcat că titularul cererii de intervenție accesorie nu are un interes personal și direct în soluționarea prezentului dosar, argumentul recurentului, în sensul în care "comunitatea locală se simte lezată de cererea unei asociații din București privind arborarea drapelului" nefiind apt de a face dovada acestui interes propriu și direct, distinct de al părții pentru care dorește să intervină, interes absolut necesar terțului pentru a interveni într-un proces desfășurat între alte părți.

Prin urmare, se apreciază că, față de obiectul acțiunii principale, recurentul B. nu justifică un interes concret, drepturile sale nefiind în niciun fel afectate prin hotărârea ce se va pronunța în cauză.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod legal instanța de recurs a respins cererea de intervenție accesorie formulată de recurent, apreciind că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de petentul B. împotriva încheierii de ședință din 18 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca nefondat, menținând, ca legală, încheierea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de intervenientul accesoriu B. împotriva încheierii din data de 18 februarie 2020 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 iunie 2020.