ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3740/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.06.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta Societatea A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a solicitat anularea Deciziei nr. 6332/31.05.2017 în partea ce privește respingerea cererii de plata a sumei de 2.724,56 RON din contravaloarea despăgubirilor cuvenite pentru reparația autoturismului x și obligarea paratei la plata acestei sume reprezentând diferență despăgubiri.

Prin sentința civilă nr. 830 din data de 26.02.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Societatea A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Împotriva sentinței civile nr. 830 din data de 26.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Societatea A. S.A..

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, Fondul garantează plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate, în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege și în limita resurselor financiare disponibile la momentul plății, așa cum sunt definite la art. 5.

Articolul 12 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 prevede următoarele: în vederea protejării drepturilor creditorilor de asigurări, Fondul va lua măsurile necesare cu privire la deschiderea dosarelor de daună, constatarea tehnică a avariilor, instrumentarea dosarelor de daună și avizarea dosarelor de daună din punct de vedere tehnic.

Instrumentarea dosarelor de daună se va face cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat și a condițiilor de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare.

În virtutea acestor considerente, Fondul de Garantare a Asiguraților garantează plata despăgubirilor rezultate din contractele de asigurare încheiate de asigurătorul aflat în insolvență, și instrumentarea dosarelor de daună și în conformitate cu prevederile legii și ale condițiilor de asigurare.

În ceea ce privește faptul că recurenta-reclamantă, în calitate de asigurător CASCO al autovehiculului avariat avea obligația de a întocmit proces-verbal cu pagubele constatate suplimentar la autovehiculul cu nr. de înmatriculare x, precizează că la dosarul cauzei există corespondența purtată cu service-ul care a efectuat reparația privind pagubele constatate suplimentar.

Conform expertizei tehnice auto efectuată în cauză dispusă de către instanța de fond rezultă că reperele suplimentare solicitate de recurenta-reclamantă există, au fost solicitate de către service-ul care a efectuat reparația și aprobate de către departamentul daune. Între deteriorarea acestor repere și evenimentul rutier din data de 07.11.2013 există o legătură de cauzalitate directă.

Conform principiului reparației integrale a prejudiciului (art. 1385 din C. civ.), în baza probelor administrate în cauză consideră că este îndreptățită să solicite despăgubirea achitată pentru reperele constatate după demontarea părților componente avariate.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 04 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 mai 2020.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 6332/31.05.2017 în partea ce privește respingerea cererii de plata a sumei de 2.724,56 RON din contravaloarea despăgubirilor cuvenite pentru reparația autoturismului x și obligarea paratei la plata acestei sume reprezentând diferență despăgubiri.

Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând că, în dosarul de daună nu există un proces-verbal de constatare a pagubelor, întocmit cu respectarea prevederilor legale incidente, în ceea ce privește suma de 2724,56 RON, iar împrejurarea că există dosare în care pârâta ar fi plătit contravaloarea unor reparații pentru repere nemenționate într-un asemenea proces-verbal nu este un argument juridic pentru admiterea prezentei acțiuni și nu poate acoperi nerespectarea dispozițiilor legale.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților sub nr. x/06.01.2016 reclamanta în calitate de asigurător CASCO, în baza contractului de asigurare facultativă nr. x valabil pe perioada 25.09.2013-24.09.2014 pentru autovehiculul marca x cu nr. de înmatriculare x avariat în urma producerii evenimentului din data de 02.11.2013 din culpa numitului B., în calitate de conducător al autovehiculului marca x cu nr. de înmatriculare x, în baza contractului de asigurare obligatoriei seria x nr. x valabil pe perioada 03.03.2012- 03.03.2013, încheiat cu S.C. C. S.A., a solicitat plata despăgubirii în cuantum de 4368,59 RON.

Urmare avizării asigurătorului CASCO, Societatea A. S.A. a fost constituit dosarul de daună x, iar la data de 18.03.2014 a fost achitată contravaloarea facturii fiscale nr. x/26.11.2013 emisă de unitatea reparatoare D. S.R.L., plata fiind dovedită cu ordinul de plată nr. x.

Prin exercitarea dreptului de regres împotriva asigurătorului RCA, Societatea C. S.A. - în faliment, asigurătorul A. S.A. s-a subrogat în drepturile asiguratului său și a solicitat plata din disponibilitățile FGA a sumei de 4.368,59 RON, prin cererea de plată înregistrată sub nr. x din data de 6 ianuarie 2016.

Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 în vederea protejării drepturilor creditorilor de asigurări, Fondul va lua măsurile necesare cu privire la deschiderea dosarelor de daună, constatarea tehnică a avariilor, instrumentarea dosarelor de daună și avizarea dosarelor de daună din punct de vedere tehnic.

În cadrul instrumentării dosarului deschis la FGA ca urmare a depunerii cererii de plată, în mod greșit s-a reținut că suma de 2.724,56 RON este necuvenită.

Într-adevăr, piesele a căror contravaloare a fost respinsă de către FGA nu au fost cuprinse în procesul-verbal de constatare a daunelor deoarece avarierea acestora (suport interior dreapta bară spate și senzor parcare dreapta spate) a fost constatată la unitatea D. S.R.L. după demontarea bunului avariat cu ocazia efectuării reparațiilor, iar suplimentarea pieselor a fost aprobată, sub rezerva recuperării pieselor avariate acordate de înlocuit, așa cum rezultă din corespondența depusă la dosarul cauzei.

Aceste aspecte au fost reținute și în cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară, întocmit de ing. E., după cum urmează:

"Ulterior, atelierul reparator D., după demontare, a solicitat suplimentarea constatării inițiale, iar aceasta a fost aprobată de departamentul daune al A.. Reperele suplimentare (de înlocuit) solicitate de reclamantă există, au fost solicitate după demontare de către atelierul reparator D. și aprobate de către departamentul daune al reclamantei. Între deteriorarea acestora și evenimentul rutier din data de 07.11.2013 există o legătură de cauzalitate directă. Valoarea reperelor suplimentare de înlocuit este de 2.724,56 RON"

Având în vedere dispozițiile art. 1385 din C. civ. potrivit cărora prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, Înalta Curte constată că în mod greșit a fost respinsă cererea de plată privind despăgubirile civile în cuantum de 2.724,56 RON.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei-reclamante sunt întemeiate și vor fi admise.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și rejudecând: va admite acțiunea, va anula, în parte, Decizia nr. 6332/31.05.2017, emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și va obliga pârâtul să emită o nouă decizie prin care să admită cererea de plată formulată de reclamant cu privire la suma de 2724,56 reprezentând diferența de despăgubiri civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea A. S.A. împotriva sentinței nr. 830 din 26 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Admite acțiunea formulată de reclamanta Societatea A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Anulează, în parte, Decizia nr. 6332/31.05.2017, emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Oblige pârâtul să emită o nouă decizie prin care să admită cererea de plată formulată de reclamant cu privire la suma de 2724,56 reprezentând diferența de despăgubiri civile.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iulie 2020.