ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3437/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15 aprilie 2016, reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate a solicitat în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H. în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și Casa Națională de Pensii Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- recunoașterea dreptului pretins, respectiv acordarea indemnizațiilor ce li se cuvin reclamanților, conform prevederilor Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică din 22 noiembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare;

- anularea deciziilor privind încetarea plății indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, emise în anul 2016 de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale pe numele reclamanților;

- anularea adresei nr. x din 11.11.2015, emisă de Casa Națională de Pensii Publice către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale;

- emiterea de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a unor noi decizii pentru stabilirea indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 8/2006 pe numele reclamanților, în calitate de membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică;

- obligarea intimatei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale la repararea pagubei cauzate prin achitarea în totalitate a indemnizațiilor ce li se cuvin în temeiul dispozițiilor Legii nr. 8/2006, cu modificările și completările ulterioare, respectiv diferențele de bani neachitate, începând cu data de 01 ianuarie 2016, sume la care să se adauge dobânzile legale și indicele de inflație aferente sumelor datorate fiecărui contestator în parte.

La data de 04 octombrie 2016, reclamantul a formulat cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, solicitând modificarea capetelor de cerere 1 și 5, respectiv:

- recunoașterea dreptului pretins, respectiv acordarea indemnizațiilor ce li se cuvin reclamanților, conform prevederilor Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică din 22 noiembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare pentru intervalul ianuarie 2016 (de când a fost sistată indemnizația și până la data de la care se vor achita efectiv noile indemnizații în baza Legii nr. 83/2016, care completează Legea nr. 8/2006;

- obligarea intimatei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale la repararea pagubei cauzate, respectiv achitarea în totalitate a indeminizațiilor ce li se cuvin în temeiul dispozițiilor Legii nr. 8/2006, respectiv diferențele de bani neachitate pentru intervalul ianuarie 2016 (de când a fost sistată indemnizația) și până la data de la care se vor achita efectiv noile indemnizații în baza Legii nr. 83/2016, care completează Legea nr. 8/2006, sume la care să se adauge dobânzile legale, actualizate cu indicele de inflație aferente sumelor fiecărui reclamant în parte.

Prin sentința civilă nr. 5466, pronunțată la data de 05 octombrie 2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat la data de 27 februarie 2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 3243 din 20 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Casa Națională de Pensii Publice;

- a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea Adresei nr. x din 11 noiembrie 2015 emisă de Casa Națională de Pensii Publice;

- a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și Casa Națională de Pensii Publice, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 3243 din 20 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele și pentru membrii de sindicat: A., B., C., D., E., F., G. și H., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, în sensul recunoașterii dreptului pretins, respectiv acordarea ajutoarelor și obligarea intimatei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale la repararea pagubei ce le-a fost cauzată, respectiv plata indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 8/2006 începând cu 01 ianuarie 2016, la care să se adauge dobânda legală și indicele de inflație, până la data efectivă a plății.

Recurentul-reclamant a învederat, în esență, că membrii de sindicat au fost îndreptățiți neîntrerupt de a primi indemnizația prevăzuta de art. 1 din Legea nr. 8/2006, pensia militară de stat făcând parte din sistemul public de pensii, esențială nefiind problema contributivității, ci faptul că și aceste pensii sunt suportate din bugetul de stat, opozabilă noțiunii de sistem public de pensii fiind numai pensia privată facultativă, ce nu face parte din sfera de interes a Legii nr. 8/2006, iar această interpretare a fost însușită și de leguitor, dovada fiind modificarea suferită de Legea nr. 8/2006 prin efectul Legii nr. 83/2016.

Apreciază că a nega dreptul pensionarilor militari, membri ai uniunilor de creatori, la această indemnizație și a-l recunoaște numai pensionarilor civili, conduce la o încălcare flagrantă a principiilor unicității și egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.

De asemenea, susține că din dispozițiile art. 5 din Legea 223/2015, rezultă că sunt acoperite, în sistemul pensiilor militare de stat, contravaloarea pensiilor militare de stat și a altor drepturi de asigurări sociale, sumele necesare organizării si funcționarii sistemului pensiilor militare de stat și a altor prestații prevăzute de lege.

Aceste dispoziții sunt coroborate cu cele ale art. 12 din Legea 223/2015, care arată că în sistemul pensiilor militare de stat se acordă pe lângă pensiile militare de stat și alte drepturi de asigurări sociale. În consecință, prevederile art. 75 din Legea 223/2015, se aplică și indemnizațiilor acordate prin legi speciale, ale căror stabilire și plată se află, potrivit legii, în competenta materială a caselor de pensii sectoriale, cu excepția situațiilor în care legea specială de reglementare dispune altfel.

Nu în ultimul rând, instanța de fond nu s-a pronunțat și nu a avut în vedere aplicarea art. 81 din Legea 223/2015, respectiv pensionarilor militari li se recunosc, între alte prestații, și cele aplicabile în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, deci și dreptul la o indemnizație lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membrii ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 03 ianuarie 2018, intimata-pârâtă Casa Națională de Pensii Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală, reiterând în esență apărările formulate și la fondul cauzei.

Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la dosarul cauzei la data de 12 februarie 2018, recurentul-reclamant a reiterat susținerile referitoare la faptul că instanța de fond în mod greșit a interpretat și motivat că nu pot beneficia de dispozițiile Legii nr. 8/2006 începând cu luna ianuarie 2016, până la data când s-au emis deciziile în baza Legii nr. 83/2016.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, reținând următoarele considerente:

Înalta Curte, referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reține că recurentul-reclamant a invocat, în esență, greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 8/2006, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 83/2016, precum și o greșită aplicare a prevederilor art. 5, 12, 75 și 81 din Legea nr. 223/2015, iar astfel, instanța de fond în mod greșit a interpretat și motivat că nu pot beneficia de dispozițiile Legii nr. 8/2006 începând cu luna ianuarie 2016 și până la data când s-au emis deciziile în baza Legii nr. 83/2016.

Înalta Curte constată că prin deciziile în litigiu, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a dispus încetarea, începând cu data de 01 ianuarie 2016, a plății drepturilor stabilite și acordate în baza prevederilor Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

La emiterea acestor decizii, autoritatea publică pârâtă a avut în vedere dispozițiile art. 109 alin. (1), art. 110 alin. (1) coroborate cu art. 123 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special recalculate în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, revizuite în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, stabilite în baza Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, care devin pensii militare de stat.

Prin acțiunea introductivă, reclamantul, în numele membrilor de sindicat menționați în cererea de chemare în judecată, a criticat aceste decizii pentru nelegalitate, susținând, în esență, că în mod greșit autoritatea publică pârâtă a procedat, prin actele emise la încetarea plății acestei indemnizații, apreciind eronat că nu mai face parte din sistemul public de pensii prin intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Înalta Curte reține că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, în forma în vigoare la momentul emiterii deciziilor contestate, respectiv 05 ianuarie 2016, legea reglementa dreptul la o indemnizație lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

Prin urmare, indemnizația era recunoscută la acel moment pensionarilor sistemului public de pensii, stabilirea și plata pensiei fiind efectuată, potrivit art. 4 din aceeași lege, de către casa teritorială de pensii.

De la 01 ianuarie 2016 a intrat în vigoare Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, care a reglementat sistemul pensiilor militare de stat, diferit de sistemul public de pensii.

Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut legalitatea deciziilor în litigiu, stabilind că începând cu data de 01 ianuarie 2016, pensiile militarilor nu mai fac parte din sistemul public de pensii, astfel că pensionarii din sistemul pensiilor militare nu mai pot beneficia de indemnizația prevăzută de Legea nr. 8/2006.

În acest sens, prin Decizia nr. 10/19.02.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile formulată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în dosarul nr. x/2016 și a statuat că "Dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, republicată, se interpretează în sensul că în categoria pensionarilor sistemului public de pensii (în accepțiunea acestei prevederi legale) nu intră și pensionarii sistemului pensiilor militare de stat (Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare)."

Pe cale de consecință, cum la data de 01 ianuarie 2016, Legea nr. 8/2006 prevedea dreptul la indemnizația respectivă doar în favoarea pensionarilor sistemului public de pensii, nu și în favoarea pensionarilor din sistemul pensiilor militare de stat, deciziile contestate în cauza de față, au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale, contestatorii nefiind îndreptățiți la plata indemnizației începând cu data de 01 ianuarie 2016, așa cum au solicitat prin contestația formulată.

Prin Legea nr. 83/2016, care a intrat în vigoare la data de 07 mai 2016, Legea nr. 8/2006 a fost completată cu un nou articol (art. 9

1

), prin care s-a recunoscut dreptul la acordarea indemnizației lunare prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 și beneficiarilor pensiilor militare de stat.

Având în vedere că la data de 01 ianuarie 2016 a intrat în vigoare Legea nr. 223/2015 (privind pensiile militare de stat), care prevede, în cadrul art. 109 alin. (1), că pensiile militarilor devin pensii militare de stat și se recalculează potrivit legii, înseamnă că, începând cu această dată și până la data la care a intervenit modificarea legislativă care recunoaște acest drept și pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat, respectiv 07 mai 2016 - prin Legea nr. 83/2016, nu a existat temei legal pentru acordarea indemnizației prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 acestei categorii de pensionari.

Așadar, prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 nu erau apte, prin ele însele, să conducă la acordarea acestor drepturi în favoarea persoanelor pensionate în alte sisteme de asigurări sociale, cum ar fi pensionarii sistemului pensiilor militare de stat, până la intervenirea modificării legislative.

Înalta Curte reține că, în sensul inexistenței reglementării dreptului în discuție și în cazul pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat, până la data de 07 mai 2016, sunt și considerentele Deciziei nr. 332 din 23 martie 2010 a Curții Constituționale.

Astfel, prin decizia sus-menționată, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 și a reținut că, "(. . .) având în vedere ansamblul Legii nr. 8/2006, care, așa cum se arată încă din titlu, circumscrie acordarea indemnizației doar pentru pensionarii sistemului public de pensii, în realitate, problema pusă în discuție vizează o omisiune legislativă, respectiv o problemă de legiferare pe care doar intervenția legiuitorului o poate complini. Astfel, (. . .) textul de lege criticat nu este neconstituțional pentru ceea ce prevede, ci pentru ceea ce nu prevede, respectiv pentru faptul că nu se referă și la alte categorii sociale".

Așadar, fiind în discuție o omisiune de legiferare, este evident că intervenția legislativă efectuată prin Legea nr. 83/2016 a avut în vedere complinirea acestei omisiuni, care însă nu poate produce efecte retroactive.

Înalta Curte apreciază că textul actului normativ care recunoaște pentru viitor dreptul în cauză și beneficiarilor pensiilor militare de stat care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, nu s-a aflat în vigoare pe toată perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015 (privind pensiile militare de stat), la 01 ianuarie 2016, și data intrării în vigoare a Legii nr. 83/2016 (pentru completarea Legii nr. 8/2006), la 07 mai 2016, astfel că, în cauză, situația juridică creată prin adoptarea normei modificatoare nu poate fi recunoscută retroactiv.

În consecință, prevederile art. 9

1

din Legea nr. 8/2006, introduse prin Legea nr. 83/2016, nu pot constitui temei legal pentru recunoașterea retroactivă a drepturilor, fiind deplin aplicabil principiul constituțional al neretroactivității legii, deoarece norma modificatoare nu face parte din categoriile care constituie excepția, respectiv nu intră în sfera legii penale sau contravenționale mai favorabile.

De asemenea, sunt nefondate și criticile recurentului-reclamant referitoare la aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 5, art. 12, art. 75 și art. 81 din Legea nr. 223/2015, care, în esență, prevăd că în sistemul pensiilor militare de stat, în afara pensiilor se mai pot acorda și alte alte drepturi de asigurări sociale, câtă vreme, între data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015 (privind pensiile militare de stat), la 01 ianuarie 2016, și data intrării în vigoare a Legii nr. 83/2016 (pentru completarea Legii nr. 8/2006), la 07 mai 2016, pensionarii sistemului pensiilor militare de stat, membri ai uniunilor de creatori, nu aveau reglementat în favoarea lor un astfel de drept, ca să le poată fi acordat.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în cauză nefiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât recursul formulat de recurentul-reclamant Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele și pentru membrii de sindicat: A., B., C., D., E., F., G. și H. va fi respins, ca nefondat, în raport de dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele și pentru membrii de sindicat: A., B., C., D., E., F., G. și H. împotriva sentinței nr. 3243 din 20 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iulie 2020.