ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2943/2020

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cerere de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale:

▪ anularea Deciziei nr. 2800/18.10.2016 de soluționare a contestației formulate de reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/09.08.2016 privind proiectul "Achiziție utilaje și echipamente pentru îmbuteliere apă minerală" ce face obiectul contractului de finanțare x/13.05.2011;

▪ anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/09.08.2016 privind proiectul "achiziție utilaje și echipamente pentru îmbuteliere apă minerală" ce face obiectul contractului de finanțare x/13.05.2011.

2.1 Prin sentința nr. 163 din 31 octombrie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiat.

2.2. Prin încheierea din 25 ianuarie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurate în practicaua hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul menționării numărului sentinței ca fiind "nr. 163/F/2017" în loc de "nr. 8163/2017".

Împotriva sentinței nr. 163 din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., în insolvență.

Reclamanta a criticat hotărârea instanței de fond, sub aspectul netemeiniciei și nelegalității, sens în care a solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate și, urmare a rejudecării cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de fond a dat o interpretare eronată noțiunii de "condiții create în mod artificial", prin raportare la Nota Directoare pentru auditori și la Decizia CJUE pronunțată în cauza Slancheva sila EOOD, precum și la prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 care prevede că "fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor", în condițiile în care Regulamentul a fost aprobat ulterior semnării contractului de finanțare.

Organul de control a început constatările printr-o analiza a unei stări de fapt din anul 2010, situație care vine să anuleze de facto efectele tuturor actelor administrative emise de autoritate în cadrul activităților de verificare de până acum, activități întreprinse cu ocazia verificării cererilor de plata, în contextul în care toate actele societății au fost depuse la autoritate înaintea semnării contractului de finanțare, astfel încât, la data semnării contractului în 13.05.2011, toate informațiile privitoare la societate erau cunoscute autorității.

Verificarea existenței condițiilor artificiale ar trebui făcută de către autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plăților, menționează recurenta, iar crearea condițiilor artificiale trebuie dovedită. La toate cererile de finanțare depuse (și aprobate), toate condițiile de implementare au fost verificate și au fost declarate conforme prin Formular AP 1.5 - M312 - FISA DE VERIFICARE TEHNICA SI FINANCIARA și aprobate la plata.

Perioada la care se referea cerința criteriului de selecție a fost aprilie 2013- aprilie 2016, iar în vederea respectării acestui criteriu de selecție, numărul minim de angajați necesari era 8, în calcul luându-se în considerare, din punct de vedere al documentelor financiar-contabile (bilanțuri anuale), numărul mediu anual de salariați (pag. 7 din Ghidul Solicitantului), pe ani de activitate și nu un număr reflectat pe luni din cadrul unui an, cifră care poate să prezinte anumite fluctuații generate de diverse probleme aferente specificității forței de munca.

Astfel, precizează recurenta, în perioada analizata, numărul mediu anual de angajați era următorul: anul 2013-8 angajați; anul 2014-9 angajați; anul 2015-8 angajați, iar la data de 22.04.2016 - data efectuării controlului-8 angajați, criteriul de selecție fiind astfel menținut pe întrega perioadă de derulare a contractului de finanțare.

În fine, recurenta a mai învederat că pârâta a invalidat efectele juridice ale actului administrativ Nr. x/13.05.2011, cu sfidarea oricăror norme și principii referitoare al stabilitatea circuitului civil, astfel că emiterea Procesului-verbal și a Deciziei de soluționare a contestației, prin care s-a constatat pretinsa neregulă, constând în crearea de condiții artificiale, a fost făcută cu încălcarea principiului irevocabilității actelor administrative care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice.

Prin întâmpinarea depusă, intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susținerea acestei poziții procesuale, intimata a învederat că, în urma efectuării controlului având ca obiectiv verificarea menținerii condițiilor de eligibilitate a proiectului, s-a constatat faptul că prin cesionarea părților sociale deținute de către S.C. A. S.R.L., în cadrul S.C. A. S.R.L., la data de 10.05.2010, (în perioada 02.04.2009 - 10.05.2010 S.C. A. S.R.L. este asociat unic al S.C. A. SRL), d-nei C., s-a creat, în imediata apropiere a datei depunerii cererii de finanțare, în mod artificial, un solicitant aparent eligibil, în vederea obținerii de ajutor financiar nerambursabil, cu scopul de a beneficia de facilitățile aferente Măsurii 312 deoarece, prin prisma acționariatului avut de reclamantă anterior depunerii cererii de finanțare, S.C. A. S.R.L. nu îndeplinea statutul de microîntreprindere, statut obligatoriu solicitanților Măsurii 312.

În privința condițiilor artificiale, intimata a invocat prevederile articolul 4, alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei, din 27 ianuarie 2011, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului, în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a Eco-condiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, care trebuie interpretat în sensul că aceste condiții de punere în aplicare a textului de lege necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv, elemente care sunt prezentate în titlul de creanță contestat.

În acest sens, intimata a reluat susținerile sale din întâmpinarea depusă în fața instanței de fond, în privința existenței indicatorilor fizici, funcționali-legali, și a indicatorilor de afacere/contabili/financiari, astfel cum au fost identificați în cuprinsul procesului-verbal nr. x/09.08.2016.

Astfel, precizează intimata, nu se poate considera că s-a consolidat structura economică în zonă, în condițiile în care relațiile comerciale s-au desfășoară între beneficiar și entități ce au aceeași asociați/administratori, populația rurală lipsește cu desăvârșire iar locurile de muncă au fost înființate doar teoretic (prin preluarea angajaților de la S.C. A. SRL).

Prin urmare, în aprecierea intimatei, acordarea unui ajutor nerambursabil de o valoare mai mare decât plafoanele impuse celorlalți solicitanți/beneficiari, creează beneficiarului/grupului de persoane care acționează de comun acord, un avantaj nejustificat în fața competiției, aspect care implică îngreunarea îndeplinirii obiectivelor măsurii, din prisma principiului concurenței pe piață.

Intimata a mai menționat că instanța de fond a reținut în mod corect că au fost analizate legăturile juridice și economice existente între cele două societăți, respectiv S.C. A. S.R.L. și S.C. A. S.R.L., concluzionându-se atât din punct de vedere logistic, cât și al resurselor umane și financiare, că între cele două societăți există o legătură ce a permis S.C. A. S.R.L., societate care nu îndeplinea criteriile de eligibilitate în cadrul proiectului finanțat FEADR să beneficieze indirect de aceste fonduri.

În ceea ce privește invocarea de către recurentă a culpei autorității, intimata a învederat că efectuează verificări strict în baza unor proceduri interne acreditate, fapt ce nu însemnă că, în situația în care ulterior sunt efectuate alte controale aprofundate de către compartimente specializate sau chiar instituții externe cu atribuții de control, beneficiarul este exonerat de răspundere pentru documentele depuse sau acțiunile întreprinse.

Nedepistarea neregulilor la momentul săvârșirii acestora de către beneficiar în diferitele etape procedurale de selecție sau implementare a proiectului, precizează intimata, nu este un motiv care să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului față de autoritatea contractantă, cu atât mai mult cu cât din aspectele constatate de echipa de control emitentă a procesului-verbal de constatare reies în mod clar neregulile rezultate din verificările efectuate, iar conform art. 5 alin. 2 din contractul de finanțare, "(...) autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli".

În plus, intimata a invocat hotărârea pronunțată în Cauza C-465/10 Hotărârea Ministre de l'interieur, de l'Outre-mer, des Collectivites territoriales et de l'immigration din 21 decembrie 2011, prin care, aplicând prin analogie raționamentul din Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat că "împrejurarea că autoritățile competente ar fi fost informate de beneficiarul subvenției cu privire la alegerea cocontractantului înainte chiar de lansarea procedurii de cerere de ofertă care avea ca obiect atribuirea contractului de achiziții publice în cauză, aceasta nu influențează, ca atare, calificarea drept "abatere" în sensul articolului 1 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95".

Totodată, intimata a invocat Cauza C-94/05 Hotărârea Emsiand-Starke GmbH din 16 martie 2006, prin care Curtea a reținut că principiul protecției încrederii/așteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziții clare a dreptului comunitar și nici comportamentul unei autorități naționale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii, care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic, o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar acestui drept comunitar.

Prin urmare, a conchis intimata, afirmația reclamantei privind imposibilitatea acesteia de a reveni asupra propriilor decizii este una eronată, autoritatea având obligația, nu posibilitatea, de a dispune recuperarea sumelor acordate cu titlu de finanțare comunitară, atunci când este identificată o neregulă în implementarea proiectului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința pronunțată de instanța de fond, prin raportare la cadrul legal incident speței dedusă judecății, precum și prin prisma criticilor formulate de către recurentă, încadrabile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Din perspectiva acestui motiv de casare, deși recurenta nu a înțeles să formuleze veritabile critici în sensul încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept material de către instanța de fond, în esență prin recurs fiind reiterată acțiunea introductivă, anterior examenului de legalitate al sentinței atacate, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră necesar a face câteva succinte considerații în ceea ce privește chestiunea de fond reproșată reclamantei, constând în crearea de condiții artificiale.

Astfel, instanța de recurs menționează că "crearea de condiții artificiale" reprezintă acea acțiune sau inacțiune deliberată a solicitantului/beneficiarului de fonduri nerambursabile și/sau unui/unor terțe persoane fizice sau juridice care are ca rezultat o modificare a unei situații existente la un moment dat, pentru a beneficia de plăți în temeiul schemei de ajutor, urmărind să obțină un avantaj necuvenit, prin acest fapt identificându-se cumulativ cel puțin o situație în care a fost încălcat cel puțin un obiectiv general sau specific aferent legislației sectoriale precizat în reglementările naționale și/sau europene aplicabile și/sau în fișele tehnice ale măsurilor, astfel că finalitatea urmărită nu poate fi atinsă.

În prezent, noțiunea este reglementată de art. 60 din Regulamentul CE nr. 1306/2013.

Anterior acestei reglementări, art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011 a reținut o formă similară a noțiunii.

Relevantă în privința modului de interpretare a art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE 65/2011 este Hotărârea pronunțată de CJUE la data de 12.09.2013, în cauza Slancheva sila EOOD împotriva Fondului de Stat pentru Agricultură - Agenția de plăți din Bulgaria.

Curtea a confirmat jurisprudența anterioară conform căreia condițiile care contravin obiectivelor schemei necesită atât elemente subiective, cât și obiective.

În privința elementelor obiective, s-a reținut că faptele din fiecare caz trebuie analizate pentru a se putea stabili dacă obiectivele finanțării nu pot fi îndeplinite.

Acestea constau în sprijinirea creării și dezvoltării micro-întreprinderilor în vederea promovării spiritului întreprinzător și consolidarea structurii economice.

Aceste obiective ar putea fi puse sub semnul întrebării dacă o companie nou creată contribuie exclusiv la operațiunile economice ale altei companii și nu caută să obțină profit propriu, fiind mai degrabă un beneficiar formal decât unul real.

Altfel spus, elementele obiective sunt cele care arată că prin implementarea proiectului respectiv nu se pot îndeplini obiectivele măsurii de sprijin, se acordă un avantaj nejustificat beneficiarului sau altor entități terțe ori se creează un obstacol considerabil în calea atingerii finalității urmărite prin schema de ajutor.

Referitor la elementele subiective, acestea sunt reprezentate de elemente reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii finanțării FEADR, cum ar fi legăturile juridice sau economice și/sau cele personale între persoanele implicate în investiția respectivă.

Elementele subiective, așadar, sunt acele situații/fapte(indicatori/premise) prin care se creează aparența unui solicitant/proiect eligibil sau prin care, în cadrul proiectului, sunt introduse anumite componente/activități ce au doar scopul obținerii unor avantaje necuvenite din punct de vedere al scorării.

În concluzie, art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE 65/2011 nu se poate aplica luându-se în calcul, ca unic motiv, faptul că un proiect de investiții nu este independent din punct de vedere funcțional sau faptul că există o legătură de ordin juridic între solicitanții acestui tip de sprijin, fără să se ia în considerare și celelalte elemente reale existente în cazul respectiv.

În acest sens, Comisia Europeană a emis Nota directoare pentru Auditori nr. 22, având ca subiect crearea de condiții artificiale în vederea obținerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiții.

Conform acestei Note, indicatorii ce trebuie avuți în vedere se împart în 3 categorii, respectiv: indicatori externi/fizici; indicatori de structură/juridici și indicatori de afaceri/contabili, astfel că trebuie identificat în fiecare categorie cel puțin unul dintre indicatorii menționați, pentru obținerea finanțării în domeniul creării de condiții artificiale.

Revenind la speța dedusă judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond a efectuat un examen complet și judicios cu privire la toate împrejurările de fapt și de drept ale speței dedusă judecății, având ca punct de reper premisele anterior expuse, astfel încât concluzia existenței sau identificării în cauză a condițiilor artificiale create de către reclamanta-recurentă este legală și deplin justificată, concluzie bazată pe întreg probatoriul administrat în cauză.

Prin urmare, instanța de fond, urmare a examenului de legalitate efectuat asupra actelor administrative contestate de către recurenta-reclamantă, a identificat prezența în cauză atât a elementului obiectiv, cât și a elementului subiectiv, ambele subsumate condițiilor de punere în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală.

Într-o manieră judicioasă, instanța de fond a identificat împrejurările obiective ale speței care au permis concluzia că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu a fost sau nu a putut fi atinsă de către reclamantă, menționând concret elemente de probă obiective, precum legăturile juridice, economice sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare ori existența coordonării deliberate între acestea.

Mai mult, instanța a procedat la analiza coroborată, simultană și comparativă a tuturor elementelor care au condus la suspiciunea de creare a condițiilor artificiale, confirmând întemeiat existența indicatorilor fizici, funcționali și economici identificați și menționați de echipa de control din cadrul intimatei, în procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/09.08.206, conchizând că reclamanta-beneficiară a creat condiții artificiale pentru a putea beneficia de fonduri nerambursabile, prin înființarea unei entități juridice care nu acționează independent, fiind dependentă clar de A. S.R.L., din punct de vedere al aprovizionării cu materie primă necesară funcționării în condiții optime, astfel că achizițiile efectuate prin proiectul FEADR au avut menirea de a completa tehnologic necesarul de echipamente al societății menționate care nu se încadra în condițiile de eligibilitate ale programului, respectiv nu îndeplinea condițiile specifice măsurii 312, nefiind microîntreprindere.

În ceea ce privește criteriile subiective, din punct de vedere al elementelor care contribuie la conturarea indicatorilor fizici, Înalta Curte reține că S.C. A. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. au același obiect principal de activitate, cod CAEN 1107, iar spațiul în care reclamanta își are sediul a fost dobândit prin închiriere de la societatea secund menționată, aceasta funcționând în aceeași clădire.

În categoria indicatorilor funcționali, corect a apreciat instanța de fond că reclamanta este singurul client către care A. S.R.L. prestează servicii de îmbuteliere a apei, aceasta fiind singurul asociat al reclamantei, avându-l ca administrator pe D..

De asemenea, din această perspectivă este de reținut că investiția realizată de reclamantă nu a funcționat independent, din punct de vedere al utilităților, nici în perioada de implementare a proiectului și nici ulterior finalizării acestuia, acestea fiind asigurate de A. S.R.L., conform mențiunilor din contractele de închiriere.

Apoi, în baza Procurii autentificate cu nr. x, asociatul majoritar și administratorul A. S.R.L., domnul D., a dobândit deplină putere de decizie în cadrul societății reclamante.

Instanța de fond a identificat, totodată, împrejurări care se circumscriu indicatorilor de afacere/contabili/financiari, cum sunt prezența pe aceeași piață a ambelor societăți, precum și faptul că singurul furnizor de materie primă al reclamantei este A. S.R.L., proprietarul instalațiilor de captare, depozitare și transport, deținând și calitatea de operator unic al resurselor de apă, iar potrivit convenției dintre cele două societăți A. S.R.L. pune la dispoziția reclamantei materia primă constând în apă minerală, în vederea îmbutelierii și comercializării.

În plus, potrivit pieselor dosarului, reclamanta prestează, în baza unui singur contract de prestări servicii încheiat cu A. S.R.L., servicii de îmbuteliere a apei doar către societate menționată, în condițiile în care aceasta îndeplinește, atât calitatea de unic furnizor al materiei prime, cât și calitatea de unic client al reclamantei, contrar obiectivelor propuse prin cererea de finanțare.

În cadrul examenului de stabilirea a elementelor obiective, respectiv al îndeplinirii sau neîndeplinirii obiectivelor finanțării în cadrul Măsurii 312 de către recurenta-reclamantă, instanța de fond a stabilit în mod judicios că acesta nu este îndeplinit întrucât cele două societăți au fost coordonate deliberat, în scopul obținerii unui ajutor financiar nerambursabil de către aceasta.

În acest sens, instanța a identificat corect faptul că administratorul societății reclamante, doamna C., deține această calitate într-o manieră formală, că între aceasta și administratorul A. S.R.L. există o legătură strânsă, domnul D. fiind soțul său, împrejurare care doar în aparență a justificat numirea sa ca administrator, în contextul în care, prin procura mai sus identificată, i-a transferat întreaga putere de decizie în administrarea societății reclamante, devenind practic unicul manager al ambelor societăți.

Astfel, din interpretarea coroborată a tuturor împrejurărilor specifice speței dedusă judecății, așa cum au fost reținute anterior, se poate concluziona, în termeni lipsiți de echivoc, în acord cu instanța de fond, că reclamanta este beneficiara formală a finanțării Măsurii 312 prin programul FEADR, întrucât acționează în condiții specifice unei entități unice, alături de beneficiarul real al finanțării S.C. A. S.R.L., în realitate acestea acționând în cadrul aceleiașui afaceri.

Prin urmare, toate aceste elemente de fapt rezultate din probatoriul administrat în cauză conduc în mod rezonabil la concluzia ineluctabilă că a existat o acțiune concertată, coordonată deliberat între cele două entități, respectiv între societatea reclamantă (beneficiar formal) și membri familiei C., în scopul creării unei aparențe de îndeplinire a obiectivului finanțării Măsurii 312 prin programul FEADR de către reclamantă, în realitate aceasta din urmă fiind înființată pentru ca beneficiarul real al finanțării, S.C. A. S.R.L., să beneficieze de finanțare mascată în cadrul măsurii menționate.

Față de toate aceste elemente, anterior reținute, Înalta Curte de Casație și Justiție menționează că în mod justificat a reținut prima instanță că au fost încălcate obiectivele specifice ale proiectului, constând în dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, prin crearea efectivă și menținerea locurilor de muncă, precum și prin crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către microîntreprinderi, în contextul în care, conform celor anterior reținute, reclamanta-recurentă a creat condiții artificiale pentru a obține finanțarea nerambursabilă din fonduri europene.

Din perspectiva criteriului de selecție referitor la crearea a mai mult de un loc de muncă/25.000 euro investiții, în cazul reclamantei numărul minim de angajați trebuind să fie de cel puțin 8, dar nu mai mult de 9, potrivit celor de mai jos, se reține, în acord cu instanța de fond, că acesta nu a fost menținut în perioada relevantă din moment ce aceasta a preluat 5 angajați de la S.C. A. S.R.L., conform datelor furnizate la dosar de ITM Brașov, în condițiile în care reclamanta este întreprindere legată de această societate, în termenii art. 4 alin. 4 din Legea nr. 346/2004, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile legale privind cumulul numărului de angajați al întreprinderilor legate.

Așadar, prin faptul că nu îndeplinea statutul de microîntreprindere, condiția obligatorie pentru a fi beneficiar eligibil în cadrul Măsurii 312 fiind nedepășirea plafonului maxim de 9 salariați, reclamanta s-a dovedit a fi, în mod artificial, un solicitant aparent eligibil în vederea obținerii ajutorului financiar nerambursabil

Susținerile recurentei potrivit cărora verificarea creării condițiilor artificiale trebuia făcută anterior efectuării plăților, adică anterior acordării finanțării nu constituie decât simple alegațiuni lipsite de suport legal, în contextul în care acordarea finanțării s-a efectuat, nu urmare a unor erori de apreciere a îndeplinirii condițiilor de către reclamantă, ci urmare a prezentării de către aceasta a unor date/informații eronate, nesincere, prin ascunderea și astfel inducerea în eroare a funcționarilor AFIR, a informațiilor reale care ar fi condus la descoperirea neregulii încă de la momentul depunerii cererii de finanțare și a documentelor anexate acesteia.

Recurenta-reclamantă se află în eroare invocând principiul forței obligatorii a contractului, în susținerea tezei conform căreia intimata este obligată să asigure finanțarea în totalitate și integral, fără a putea proceda la recuperarea sumelor deja acordate, în condițiile în care normele unionale (art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE 1083/2006 și Regulamentul CE 2988/1995) impun această conduită a autorităților responsabile atunci când beneficiarii măsurilor nu respectă obligațiile contractuale asumate sau săvârșesc abateri cum este cazul în speța dedusă judecății, precum și aplicarea de sancțiuni constând în recuperarea sumelor acordate cu titlu de finanțare.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârea atacată se află la adăpost de criticile formulate, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) și 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va dispune respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar E.. împotriva sentinței nr. 163 din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 25.01.2018, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iunie 2020.