Decizia nr. 261/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — conflict de competență

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 30.12.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Sectorul 4 București prin Primar a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. să se constatate nulitatea Contractului de furnizare nr. x/05.05.2015 încheiat între Direcția de învățământ și Tineret Sector 4 și pârâtă, pe cale de consecință să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 36.351 RON, încasate nejustificat în temeiul acestuia precum și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.373.250 RON, încasată nejustificat cu titlu de prestare servicii de pază în unitățile de învățământ din sectorul 4.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 666/25.02.2020, Tribunalul București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a decăzut pârâta din dreptul de a mai invoca excepția prescripției sub aspectele menționate prin cererea din data de 18.02.2020, a respins excepția prescripției dreptului material al acțiune ca neîntemeiată, a respins cererea reclamantului Sectorul 4 prin primar în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. ca neîntemeiată și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 4000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat redus de instanță.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 666/25.02.2020, Tribunalul București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs atât reclamantul Sectorul 4 București prin primar, cât și pârâta A. S.R.L., înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, completului nespecializat în materia achizițiilor publice.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Prin Rezoluția din data de 22.06.2020, Completul nr. 2 Recurs noul C. proc. civ., având în vedere obiectul cauzei, dispozițiile art. 111 alin. (3) ROI și HCC nr. 234/2018, a constatat existenței erorii de repartizare la un complet de recurs de drept comun, a dispus înaintarea dosarului la președintele de secție " în vederea stabilirii erorii la repartizare", președintele secției dispunând la rându-i, prin Rezoluția din data de 23.06.2020, înaintarea dosarului la Registratură în vederea repartizării aleatorii la un complet specializat în materia achizițiilor publice. Astfel, cauza a fost repartizată aleatoriu la Completul 3 Recurs Achiziții Publice. La termenul de judecată din data de 08 octombrie 2020 Completul 3 recurs, specializat în materia achizițiilor publice, din oficiu, a pus în discuție excepția necompetenței materiale funcționale a acestui complet de a judeca recursurile declarate de recurenta-pârâtă A. S.R.L. și recurentul-reclamant Sectorul 4 București prin primar. Prin încheierea de ședință din data de 08 octombrie 2020, Completul 3 recurs specializat în materia achizițiilor publice, a admis excepția necompetenței materiale funcționale a completului de recurs specializat în achiziții publice din cadrul secției a VIII-a CAF din cadrul Curții de Apel București, declinând competența de soluționare a recursului în favoarea completului de recurs de contencios administrativ și fiscal, nespecializat în achiziții publice din cadrul Curții de Apel București, investit inițial cu soluționarea căii de atac. Pentru a pronunța această soluție, Completul 3 recurs specializat în materia achizițiilor publice, a reținut în esență că, procedura de atribuire a contractului de furnizare nr. x/05.05.2015 s-a derulat pe calea achiziției directe, offline. Conform expunerii de motive a Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică și a contractelor de concesiune și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, "Actul normativ prevede un sistem de remedii și căi de atac aplicabil în mod unitar și valabil în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, achiziții sectoriale, concesiuni de lucrări și concesiuni de servicii. Sunt excluse din domeniul de aplicare al legii achizițiile directe (…). Astfel, pentru aceste tipuri de achiziții nu este disponibil sistemul de remedii/căi de atac prevăzute de lege, fiind incidente regulile dreptului comun." Având în vedere că, raportat la obiectul primului capăt de cerere (prin care s-a solicitat constatarea nulității contractului de furnizare nr. x/05.05.2015 încheiat între Direcția de Învățământ și Tineret Sector 4 și pârâta A. SRL), față de prevederile legale sus menționate, coroborate cu prevederile art. 99 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține completului fără specializarea în materia achizițiilor publice, căruia i-a fost repartizată inițial, la 17.06.2020, cauza spre soluționare, Curtea a admis excepția necompetenței materiale procesuale a completului specializat în materia achizițiilor publice din cadrul secției a VIII a CAF a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea completului de recurs fără specializarea în materia achizițiilor publice din cadrul secției a VIII a CAF a Curții de Apel București inițial învestit - C2RNC. Constatând astfel ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și suspendarea judecății cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență. Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și analizând obiectul litigiului judecății, precum și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea completului de recurs nespecializat în cauze privind achizițiile publice (Completul nr. 2 recurs noul C. proc. civ.) din cadrul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Analizând actele și lucrările dosarului, din ambele etape procesuale, constată Înalta Curte că, prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 30.12.2019 și înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sectorul 4 București prin Primar a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. să se constatate nulitatea Contractului de furnizare nr. x/05.05.2015 încheiat între Direcția de învățământ și Tineret Sector 4 și pârâtă, pe cale de consecință să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 36.351 RON, încasate nejustificat în temeiul acestuia precum și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.373.250 RON, încasată nejustificat cu titlu de prestare servicii de pază în unitățile de învățământ din sectorul 4. Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 98/2016 din 19 mai 2016 privind achizițiile publice, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, "Autoritatea contractantă are dreptul de a achiziționa direct produse sau servicii în cazul în care valoarea estimată a achiziției, fără TVA, este mai mică de 135.060 RON, respectiv lucrări, în cazul în care valoarea estimată a achiziției, fără TVA, este mai mică de 450.200 RON.". Articolul 68 din același act normativ - Legea nr. 98/2016, prevede că "(1) Procedurile de atribuire reglementate de prezenta lege, aplicabile pentru atribuirea contractelor de achiziție publică/acordurilor-cadru sau organizarea concursurilor de soluții cu o valoare estimată egală sau mai mare decât valorile prevăzute la art. 7 alin. (5), sunt următoarele: a) licitația deschisă; b) licitația restrânsă; c) negocierea competitivă; d) dialogul competitiv; e) parteneriatul pentru inovare; f) negocierea fără publicare prealabilă; g) concursul de soluții; h) procedura de atribuire aplicabilă în cazul serviciilor sociale și al altor servicii specifice; i) procedura simplificată." 2) Procedura de atribuire aplicată în cazul serviciilor sociale și al altor servicii specifice menționată la alin. (1) lit. h) este: a) una din procedurile prevăzute la alin. (1) lit. a) - g) în cazul în care valoarea estimată este egală sau mai mare decât pragul valoric prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. d); b) procedura proprie, în cazul în care valoarea estimată este mai mică decât pragul valoric prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. d). Legea nr. 101/2016 din 19 mai 2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, prevede la art. 3 alin. (1) că "În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos semnifică, după cum urmează: a) act al autorității contractante - orice act, orice operațiune care produce sau poate produce efecte juridice, neîndeplinirea în termenul legal a unei obligații prevăzute de legislația în materie, omisiunea ori refuzul de a emite un act sau de a efectua o anumită operațiune, în legătură cu sau în cadrul unei proceduri de atribuire prevăzute de art. 68 din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare, de art. 82 din Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, cu modificările și completările ulterioare, sau de art. 50 din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, cu modificările și completările ulterioare" Coroborând aceste texte legale, Înalta Curte, în regulator de competență, constată că procedura achiziției directe nu este reglementată de Legea nr. 101/2016, deoarece nu se regăsește printre procedurile prevăzute strict și limitativ la articolul 68 din Legea nr. 98/2016, ceea ce face ca, în cauză să fie aplicabile dispozițiile de drept comun prevăzute de Legea nr. 554/2004. De altfel, acest aspect a fost reținut și de instanța de fond în preambulul considerentelor hotărârii, dosar de fond, această instanță judecând în conformitate cu Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și nu cu Legea nr. 101/2016, soluția pronunțată fiind în conformitate cu dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004. Astfel, Înalta Curte reține că, în cazul unei achiziții directe nu sunt aplicabile prevederile legii speciale, respectiv ale Legii nr. 101/2016, ci sunt incidente normele generale cuprinse în legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acest act normativ prevăzând la art. 2 alin. (1) lit. c), în forma în vigoare la data introducerii acțiunii - 31.12.2019 - că "sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrative". Cum în cauza de față litigiul vizează atât valabilitatea încheierii unui contract de achiziție directă cât și acordarea unor pretenții derivate din executarea unui contract de achiziție directă, Înalta Curte, în raport și de natura de act administrativ asimilat al contractului de achiziție directă, constată că, în prezenta cauză, competența de soluționare a recursurilor declarate de recurenta-pârâtă A. S.R.L. și recurentul-reclamant Sectorul 4 București prin primar, revine Completului de recurs nespecializat în achiziții publice (Completul 2 Recurs noul C. proc. civ.), conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Temeiul legal al regulatorului de competență În consecință, având în vedere considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - Completul nespecializat în judecarea litigiilor de achiziții publice (Completul 2 Recurs noul C. proc. civ.), conform art. 20 din Legea nr. 554/2004.