ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5492/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat ca prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să dispună:

- admiterea contestației

- anularea Hotărârii nr. 2931 din 10 decembrie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și a Hotărârii nr. 426 din 25 septembrie 2018 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru procurori,

- obligarea Consiliul Superior al Magistraturii, secția de procurori, conform art. 6 Regulamentul comun al Consiliului Superior al Magistraturii și al Ministerului Apărăii Naționale, să emită o hotărâre prin care să dispună transferul său la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Iași.

Prin decizia nr. 3607 din 26 iunie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației formulată de A. împotriva hotărârii nr. 426 din data de 25 septembrie 2018 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la 18 septembrie 2019 sub nr. x/2018 și a primit termen la 4 noiembrie 2019.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 92 pronunțată în data de 04 noiembrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de A., împotriva Hotărârii nr. 2931 din 10 decembrie 2018 a Consiliului Superior al Magistraturii și a Hotărârii nr. 426 din 25 septembrie 2018 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a anulat Hotărârea nr. 426/25.09.2018 adoptată de CSM, secția pentru procurori și Hotărârea nr. 2931/10.12.2018 adoptată de CSM, obligând CSM, secția pentru procurori să emită o hotărâre prin care să aprobe transferul reclamantului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iași.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 92 din data de 04 noiembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, încadrând în drept criticile sale în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursurilor promovat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, intimatul - reclamant A. nu a formulat întâmpinare, ci note scrise, în cadrul cărora a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția din data de 05.02.2020 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 27 octombrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Analiza cererii de recurs

În motivarea recursului s-a arătat că elementul de nelegalitate al sentinței atacate constă în primul rând în greșita reținere a art. 5 alin. (3) din Regulamentul comun ca temei de drept principal pentru admiterea acțiunii, dar și în raționamentul juridic al instanței de fond în aplicarea acestor dispoziții.

Astfel, motivarea instanței de fond se bazează în esență pe următoarea construcție juridică: dacă cererea de transfer nu poate fi respinsă doar în baza criteriului vechimii în grad profesional atunci ea trebuie admisă.

În concret, după ce instanța a criticat insuficienta argumentare în cuprinsul actului atacat în ceea ce privește reținerea vechimii în grad profesional, care a stat la baza respingerii transferului, a constatat insuficiența acestui criteriu și fără să analizeze alte criterii regulamentare (inclusiv criteriile din Regulamentul privind transferul) a anulat actul atacat și a obligat subscrisul la aprobarea transferului.

În al doilea rând. aspectele reținute de instanța de fond în raport de motivarea hotărârii de respingere a cererii de transfer a reclamantului, pe de o parte nu sunt confirmate de considerentele actului atacat, iar pe de altă parte, aprecierea instanței de fond legată de cum ar fi trebuit secția pentru procurori să analizeze criteriile pentru transfer DU poate constitui un motiv de nelegalitate a actului administrativ atâta timp cât nu a fost încălcată nicio dispoziție legală sau regulamentară.

Dispozițiile regulamentare incidente în materia transferului în funcția de judecător/procuror militar se completează cu cele prevăzute de Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările ulterioare, (numit în continuare Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor) la analiza cererilor de transfer avându-se în vedere criteriile instituite de art. 3 din acest regulament.

În același sens sunt și considerentele Deciziei nr. 2788/17.09.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, având ca obiect contestație împotriva respingerii de către Consiliul Superior al Magistraturii a unei cereri de transfer la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iași, instanța reținând următoarele condiții prevăzute de ordinul comun sus-menționat pentru transferul în funcția de judecător/procuror miliar sunt speciale si subsumate îndeplinirii criteriilor generale ale transferului judecătorilor/procurorilor"

De asemenea, instanța de fond în mod greșit a invocat ca argument pentru reținerea existenței excesului putere două soluții pronunțate de secția pentru procurori, respectiv Hotărârile secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 438 și 439 din data de 25.09.2018 prin care au fost admise cererile de transfer formulate de domnul procuror B. și doamna procuror C. care au fost transferați la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar București.

Astfel, din analiza tuturor criteriilor avute în vedere de secția pentru procurori la soluționarea celor două cereri de transfer formulate de titularii anterior menționați se constată că în aceste două cazuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare și-a exprimat acordul favorabil pentru transfer.

Prin urmare, situațiile în care se aflau reclamantul și procurorii B. și C. nu erau identice, primul neprimind aviz favorabil transferului spre deosebire de ceilalți doi, acesta fiind motivul pentru care soluțiile date au fost diferite.

Recursul apare ca întemeiat.

În primul rând trebuie observat că instanța de fond și-a fundamentat soluția exclusiv pe Regulamentul comun al CSM și Ministerul Apărării Naționale nu și Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, emis de CSM, acest aspect ducând și la concluzia nesusținută a faptului că hotărârile contestate ar fi fost date "exces de putere".

În fapt este vorba despre un summum de criterii, niciunul exclusiv însă toate tinzând spre o anumită concluzie ce nu trebuie să fie obținută mecanic, cum aprecia instanța de fond (tip: dacă nu există motive de respingere expresă) cererea se va admite).

Referitor la avizele comunicate, deși punctele de vedere ale parchetelor implicate nu sunt cuprinse în criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, acestea se solicită. în mod obligatoriu, de către Consiliu, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din același act normativ și sunt relevante în adoptarea unei soluții cu privire la cererile de transfer formulate de magistrații procurori.

În speță, nu i s-a imputat reclamantului lipsa avizului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, ci, lipsa avizului a fost avută în vedere la soluționarea cererii de transfer prin coroborare cu celelalte criterii analizate de secția pentru procurori, respectiv: situația ocupării tuturor posturilor ta parchetul de unde se solicită transferul, situația vacanței celor 6 posturi la parchetul la care se solicită transferul, încărcătura dosarelor/procuror și încărcătura dosarelor/schemă la parchetul de unde se solicită transferul care în ambele cazuri a fost sub media națională, precum și vechimea în grad de doar 8 luni a reclamantului. Pentru a aprecia asupra oportunității transferului contestatorului secția pentru procurori a analizat coroborat aceste criterii, apreciind, în mod corect, că cererea trebuie respinsă deoarece Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare a acordat aviz favorabil transferului altui procuror, iar contestatorul are o vechime în gradul de parchet de pe lângă tribunal de doar 8 luni.

Totodată din analiza considerentelor hotărârii atacate nu rezultă că la soluționarea cererii de transfer secția pentru procurori a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 5 din Regulamentul comun, ci a analizat oportunitatea transferului contestatorului în raport de criteriile prevăzute de dispozițiile art. 6 din Regulamentul comun raportat la art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor apreciate ca fiind aplicabile în speță față de specificul cererii.

Contrar celor reținute de instanța de fond. secția pentru procurori a analizat criteriul vechimii efective a contestatorului în funcția de procuror, faptul că ministrul apărării naționale a acordat avizul conform favorabil privind îndeplinirea de către contestator a condițiilor legale pentru dobândirea calității de ofițer în activitate, precum și existența avizului favorabil transferului emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni, situație ce poate fi constatată cu ușurință din lecturarea considerentelor hotărârii atacate. în care toate aceste aspecte sunt enumerate.

Prin urmare, nu doar criteriul vechimii de 8 luni în gradul profesional ele parchet de pe lângă tribunal și lipsa avizului favorabil al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare au fost analizate de secția pentru procurori, astfel cum în mod greșit a reținut instanța de fond, ci au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de lege, din analiza coroborată a acestora rezultând soluția de respingere a cererii de transfer.

În final, motivarea actelor administrate analizate s-a făcut, într-o practica a anulării unui act administrativ pentru nemotivarea sa precum într-o hotărâre judecătorească, aspect ce nu poate fi primit.

Prevederile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 nu apar nici ele incidente întrucât respingerea cererii de transfer a fost adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor regulamentare indicate anterior.

De asemenea, prezumția de legalitate a unor acte administrative, prin care s-a apreciat asupra oportunității unor cereri de transfer, nu poate fi răsturnată decât pentru cauze de încălcare a procedurii de transfer, nicidecum prin analiza oportunității transferurilor cu ocazia sesiunilor organizate de către Consiliu în acest scop.

În concluzie Înalta Curte apreciază că în mod eronat instanța de fond a admis acțiunea contestatoarei.

Cum în raport de motivele invocate apar incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., a admite recursul, a casa sentința și rejudecând pe fond a respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței nr. 92 din 4 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă atacată și rejudecând,

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2020.