ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5207/2020

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 03 februarie 2020, sub nr. x/2020, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, contestație împotriva Hotărârii secției pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 991 din 25 noiembrie 2019, prin care s-a respins cererea formulată de aceasta în vederea transferului de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând anularea acestei hotărâri, cu consecința obligării intimatului să emită o nouă hotărâre prin care să dispună transferul său la P.I.C.C.J.

Contestatoarea a invocat în drept dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

2). Apărările intimatului

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, și excepția lipsei procedurii prealabile, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii de anulare a Hotărârii nr. 991/25.11.2019 a secției pentru Procurori, ca neîntemeiată.

3). Procedura de soluționare a contestației

În cauză s-a derulat procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile din C. proc. civ.

Prin rezoluția din 12 martie 2020, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen, inițial, pentru judecata contestației, în data de 14.05.2020, cu citarea părților, în condițiile art. 494 -495 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației formulate.

În temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de intimat, cât și de instanță în temeiul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Se constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatoarea A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 991 din 25 noiembrie 2019 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Procurori.

Prin Hotărârea nr. 991 din 25 noiembrie 2019 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Procurori s-a respins cererea contestatoarei de transfer de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Sub aspectul competenței materiale a Înaltei Curți de a soluționa în primă instanță contestația formulată, urmează a se analiza dacă hotărârea respectivă se circumscrie prevederilor art. 29 alin. (4)-(9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 29 alin. (4)-(9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

"Art. 29. - (…)

(4) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen și în secții, se iau prin vot direct și secret și se motivează.

(5) Hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată.

(6) Hotărârile prevăzute la alin. (5) se publică în Buletinul Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii și pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la redactare.

(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători.

Rezultă că, potrivit art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu contestație direct la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, se reține că art. 9 din Legea nr. 304/2004 de organizare judiciară, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018, prevede că:

Hotărârile secției pentru judecători, respectiv ale secției pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situații decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituția României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, pot fi atacate la secția de contencios administrativ a curții de apel competente, conform dreptului comun.

În consecință, cum prezenta hotărâre nu este pronunțată în materie disciplinară, contestarea acesteia se face conform dreptului comun, reprezentat de dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) teza a doua și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, raportat la rangul central al emitentului actului, competența materială de soluționare în fond revine secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, instanță competentă teritorial în raport cu domiciliul contestatoarei.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 97 din C. proc. civ., competența materială de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție vizează recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa, dar și prevederile art. 21 și art. 23 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care stabilesc sfera cauzelor ce revin în competența de soluționare a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din cuprinsul acestor texte de lege, rezultă că secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție deține o competență legală circumscrisă, majoritar, soluționării căii de atac a recursului, neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri, decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale.

Temeiul de drept al soluției pronunțate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale a instanței și, având în vedere prevederile art. 9 din Legea nr. 304/2004 și 10 alin. (1) teza a doua și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența materială de soluționare a contestației formulate de A. împotriva Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Procurori nr. 991 din 25 noiembrie 2019, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2020.