ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4617/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 28.12.2017, recurentul-reclamant A., în contradictoriu cu intimatu-pârât Ministerul Sănătății a solicitat lămurirea deciziei civile nr. 8719/05.12.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin rezoluție i s-a pus în vedere recurentului-reclamant să "precizeze obiectul cererii și temeiul de drept al acesteia", sub sancțiunea suspendării judecării cererii, potrivit art. 242 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 23.01.2018, constatând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 242 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate", s-a dispus suspendarea judecății cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Sănătății.

Prin încheierea de ședință din data de 20.03.2018, pronunțată în Camera de Consiliu de către Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 8719/05.12.2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin care s-a constatat nulitatea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3251/19.07.2017, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2017.

Împotriva încheierii de ședință din data de 23.01.2018 a declarat recurs reclamantul A..

În cuprinsul cererii de recurs se arată că obiectul cererii introductive de instanță este "obligația de a face", respectiv obligarea pârâtului Ministerul Sănătății de a răspunde în scris, în termenul legal, la petițiile transmise.

Arată că procedura prealabilă a fost îndeplinită, plângerea fiind depusă în termenul legal prin registratura pârâtului.

Temeiul de drept este îndeplinit atât prin Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, actualizată în anul 2018, cât și prin Legea nr. 544/2001, actualizată în anul 2016, privind liberul acces la informațiile de interes public, conform prevederilor art. 51 - dreptul de petiționare, alin. (1) din Constituția României.

Solicită repunerea cauzei pe rol.

Intimatul-pârât Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 07 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 23 septembrie 2020.

Analizând sentința atacată, prin prisma dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nul, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc."

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel, susținerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., acesta nedezvoltând critici propriu-zise față de încheierea atacată, ci, exprimându-și nemulțumirea față de soluția primei instanțe, a arătat faptul că procedura prealabilă a fost îndeplinită, plângerea fiind depusă în termenul legal prin registratura pârâtului, iar temeiul de drept se regăsește în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, actualizată în anul 2018, cât Legea nr. 544/2001, actualizată în anul 2016, privind liberul acces la informațiile de interes public, conform prevederilor art. 51 - dreptul de petiționare, alin. (1) din Constituția României.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Prin urmare, susținerile recurentului-reclamant nu reprezintă critici împotriva încheierii recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de ședință din 23 ianuarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2020.