ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4113/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Alba a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman Ministerul Educației Naționale, anularea Răspunsului pârâtului nr. x/11.10.2016 la contestația formulată împotriva Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/15.09.2016 și emiterea unei decizii în soluționarea contestației.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 37 din 27 februarie 2018, a respins acțiunea formulată de reclamant astfel cum a fost precizată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Alba, reluând pe larg situația de fapt expusă în fața primei instanțe, cu trimitere la faptul că, urmare a verificării legalității cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, actul de control încheiat de Curtea de Conturi a Județului Alba nu a sesizat nicio neregulă.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului și obligarea pârâtului să aprobe cheltuielile incluse în Cererea de rambursare nr. x

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Educației și Cercetării - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Capital Uman a invocat excepția nulității recursului, arătând că susținerile recurentului au făcut obiectul analizei primei instanțe, motivele de casare fiind practic un rezumat al acțiunii, și excepția inadmisibilității acțiunii pentru că Scrisoarea standard de informare a beneficiarului, privind respingerea cererii de rambursare suplimentară, nu este act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, iar pe fond a cerut respingerea căii de atac exercitate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susținerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea față de soluția primei instanțe și a reluat situația de fapt, susținând că actul de control încheiat de Curtea de Conturi a Județului Alba nu a sesizat nicio neregulă.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Alba împotriva sentinței nr. 37 din 27 februarie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 septembrie 2020.