ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6911/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Prefectul Județului Timiș-Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Timiș și Instituția Prefectului Județului Timiș, a solicitatanularea în parte a Hotărârii Comitetului Județean pentru Situații de Urgență Timiș nr. 71/08.11.2020, respectiv a art. 6 alin. (1) și (2); suspendarea provizorie a actului atacat până la soluționarea definitivă a cauzei; obligarea pârâtului CJSU Timiș la emiterea unei alte Hotărâri a CJSU, care să cuprindă pentru industria HORECA, măsuri graduale de combatere a Covid 19, și care să asigure respectarea muncii, a protecției sociale, libertatea economică, cu respectarea prevederilor art. 1 alin. (5) și art. 53 din Constituția României și obligația de a suspenda activitatea operatorilor economici menționați la art. 6 din actul atacat doar în baza unor informații științifice oficiale, din care să reiasă riscul pe care îl reprezintă industria HORECA; obligarea pârâtului la emiterea unor măsuri nediscriminatorii care să se aplice unitar tuturor operatorilor economici/societăți comerciale care interacționează cu clienți la nivelul județului Timiș, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 983/2020 din 17 noiembrie 2020 a Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că hotărârea atacată a fost emisă în temeiul Legii nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic, motiv pentru care competența este stabilită expres de art. 15 alin. (4)-(6) din Legea nr. 136/2020 în favoarea curții de apel, secția de contencios administrativ și fiscal, în a cărei rază teritorială se află sediul autorității emitente.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 349 din 26 noiembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a contestat legalitatea măsurilor privind suspendarea activității operatorilor economici care desfășoară activități de preparare, comercializare și/sau consum al produselor alimentare și/sau băuturilor alcoolice și nealcoolice, în cauză nefiind incidente prevederile art. 136

2

020, ci acelea ale Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.

Curtea de apel a reținut că raportul juridic dedus judecății nu se circumscrie dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 136/2020, în cauză nefiind contestat un act administrativ prin care să se dispună măsuri de carantină zonală sau de izolare prevăzute în actul normativ menționat.

Curtea a stabilit că sunt aplicabile cauzei, pentru stabilirea competenței materiale, prevederile art. 42 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 21/2004, care prevăd că hotărârile care stabilesc aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă pot fi atacate în condițiile Legii nr. 554/2004.

De asemenea, curtea a reținut că acțiunea dedusă judecății se circumscrie și dispozițiilor Legii nr. 55/2020, fiind contestată o măsură ce este prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. (1).

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere rangul autorității emitente a actului atacat, care este una de nivel local, curtea a a constatat că aparține competența de soluționare a cauzei Tribunalului Timiș.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu regulatorul de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că, pentru stabilirea instanței competente material să soluționeze cauza, întotdeauna instanța trebuie să se raporteze la obiectul cauzei dedus judecății și la dispozițiile legale incidente în materia supusă analizei.

Înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ a tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect contestarea măsurilor privind suspendarea activității operatorilor economici care desfășoară activități de preparare, comercializare și/sau consum al produselor alimentare și/sau băuturilor alcoolice și neaalcolice.

Înalta Curte reține că în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, act normativ care nu conține norme de competență derogatorii, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de dreptul comun în materia contenciosului administrativ cu privire la competența de soluționare a cauzelor.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și reținând că actul atacat a fost emis de o autoritate publică de nivel local, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în primă instanță la Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Prefectul Județului Timiș-Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Timiș și Instituția Prefectului Județului Timiș în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 decembrie 2020.