ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6183/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primar, obligarea pârâtului să emită avizul de circulație, conform cererii înregistrate sub nr. x/31.03.2020, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 434/2020 din data de 23 iulie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii având ca obiect obligație emitere aviz de circulație, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâul Municipiul București prin Primar, în favoarea Tribunalului București.

În considerentele sentinței a reținut că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, prin domiciliu înțelegându-se acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, în localitatea în care trăiește, deoarece scopul acestor dispoziții, astfel cum rezultă din art. 153 C. proc. civ., este acela ca părțile din litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului și să se dea eficiență dreptului lor la apărare.

S-a mai reținut că mențiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reședința unei persoane nu au caracter constitutiv în ce privește determinarea acestora, ci numai caracter de evidență a persoanei respective, cu atât mai mult cu cât și art. 87 C. civ. prevede că domiciliul unei persoane fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acela unde aceasta declară că își are locuința principală.

Reținând că ceea ce interesează pentru stabilirea competenței teritoriale în acest caz este locuința efectivă a persoanei ocrotite și că reclamantul și-a indicat domiciliul în municipiul Buzău, strada x nr. 14, jud. Buzău, aceste mențiuni au numai caracter de evidență a persoanei respective, întrucât chiar prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a indicat că are reședința în municipiul București, ceea ce semnifică faptul că acolo este locuința efectivă, locul în care trăiește și are locul de muncă, acesta fiind, de altfel, și domiciliul procedural ales.

Prin urmare, reținând că la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul locuia în municipiul București, aflat în raza teritorială a Tribunalului București, a apreciat că acestuia îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei.

2.2. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 4474/2020 din 30 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Municipiul București, prin Primar, în favoarea Tribunalului Buzău, secția contencios administrativ si fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018 și faptul că reclamantul are domiciliul în Municipiul Buzău, conform cărții de identitate.

A mai reținut că, deși în cartea de identitate a reclamantului figurează ca resedință adresa din București, această mențiune nu echivalează cu faptul că reclamantul locuiește efectiv la această adresă, astfel cum a reținut Tribunalul Buzău.

Mai mult, la termenul din 30.09.2020, reclamantul personal a menționat că are domiciliul în Buzău, că locuiește acolo, plătind taxe și impozite în Buzău și că viza de resedință este temporară, pentru efectuarea reparațiilor la imobilul deținut.

Tribunalul București a reținut că împrejurarea că reclamantul a menționat adresa din București nu echivalează cu schimbarea domiciliului, întrucât competența teritorială a unei instanțe nu este determinată de domiciliul ales al justițiabilului, ci de cel efectiv.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește interpretarea noțiunii de domiciliu, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primar, obligarea pârâtului să emită avizul de circulație, conform cererii înregistrate sub nr. x/31.03.2020.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 16.06.2020:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecință, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 16.06.2020.

Cu toate acestea, noțiunea de domiciliu trebuie apreciată în sens larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a părții, ci domiciliul unde reclamantul locuiește efectiv, iar dacă domiciliul înscris în actul de identitate nu corespunde cu domiciliul stabilit în fapt, domiciliul din actul de identitate nu poate primi eficiență, întrucât norma legală a fost edictată pentru protejarea interesului subiectului de drept privat angrenat în litigiile de contencios administrativ si fiscal.

Astfel, textul de lege menționat instituie o competență teritorială exclusivă, stabilind, în situația în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speță domiciliul reclamantului fiind în municipiul Buzău, iar resedința în municipiul București.

Acest aspect reiese și din faptul că în fața Tribunalului București, la termenul din 30.09.2020, reclamantul personal a menționat că are domiciliul în Buzău, că locuiește acolo și plătește taxe și impozite în Buzău, iar viza de resedință este temporară, pentru efectuarea reparațiilor la imobilul deținut.

Prin urmare, Înalta Curte constată că Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei, competență stabilită în raport cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 16.06.2020.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primar, în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2020.