ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5720/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu, secția civilă la data de 24 februarie 2014, sub nr. x/2014, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Giurgiu, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție nr. x încheiat la 08.02.2014 cu consecința anulării măsurii de sancționare cu punctele amendă aferente, în valoarea menționată în respectivul act și cu punctele penalizare aferente, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 4277 din 28 octombrie 2014, Judecătoria Giurgiu a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de contestator și, de asemenea, a obligat contestatorul la plata către stat a sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli judiciare. Prin încheierea din 30 iunie 2015, Judecătoria Giurgiu a respins cererea contestatorului privind îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 4277/28.10.2014, iar prin încheierea din 28 iulie 2015, a respins cererea formulată de contestator privind completarea dispozitivului sentinței civile nr. 4277/28.10.2014 și a admis în parte cererea privind lămurirea dispozitivului aceleiași sentințe, în sensul că obligarea contestatorului la plata către stat a sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli judiciare se întemeiază pe dispozițiile art. 41 din Legea nr. 72/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010.

Apelul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 4277/28.10.2014 și a încheierilor din 30.06.2015 și 28 iulie 2015, menționate anterior, a formulat apel contestatorul A.. Prin decizia civilă nr. 1097 din 23 noiembrie 2016, Tribunalul Giurgiu, secția civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 4277/28.10.2014, a încheierii din 30.06.2015 și a încheierii din 28 iulie 2015, pronunțate de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Giurgiu. Prin decizia civilă nr. 512 din 10 mai 2017, Tribunalul Giurgiu a respins ca nefondate cererile apelantului-contestator A. privind completarea, lămurirea, cât și îndreptarea erorii materiale a deciziei civile nr. 1097/23.11.2016, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Giurgiu.

Primul recurs exercitat în cauză Împotriva deciziei civile nr. 1097 din 23 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2014 a formulat recurs contestatorul A.. Prin decizia civilă nr. 5152 din 5 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei civile nr. 1097 din 23 noiembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Giurgiu, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Giurgiu, ca inadmisibil, întrucât recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, este definitivă.

Al doilea recurs exercitat în cauză Împotriva deciziei civile menționate la pct. I.4 contestatorul A. a formulat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 21 martie 2018, sub același număr de dosar.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Giurgiu a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția Înaltei Curți Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege". Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului". Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. În cauză, recurentul A. a declarat recurs împotriva unei hotărâri (decizia civilă nr. 5152 din 5 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal) pronunțate în soluționarea unui recurs, așa cum rezultă din cele expuse anterior, aceasta fiind o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. Recursul declarat împotriva unei decizii definitive a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, și va respinge recursul declarat de A., ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,