ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5667/2020

Circumstanțele cauzei Prin sentința nr. 2663/CAF/2017 Tribunalul Alba a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF, a respins excepția inadmisibilității. A admis în parte acțiunea formulată de către reclamant A. împotriva pârâtelor ANAF și DGRFP Brașov în calitate de succesor al AJFP Alba - Activitatea de Inspecție Fiscală și AJFP Alba. A dispus anularea în parte a deciziei 810/2014, a deciziei 241/05.04.2013 și a raportului de inspecție fiscală nr. x/05.04.2013 în ceea ce privește calcularea accesoriilor pentru obligația fiscală principală - TVA. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru 100 RON, 500 RON parțial onorariu de avocat și 1000 RON onorariu expert. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul A. și pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov în nume propriu și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba și Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate.

Hotărârea instanței de fond Prin decizia nr. 322/2018 din 22 ianuarie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: - a admis recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov în nume propriu și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba și Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței administrative nr. 2663/CAF/2017 pronunțată de Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ Fiscal și de Insolvență în dosar nr. x/2015; - a casat în parte sentința atacată și rejudecând în limitele casării: - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală și drept urmare: - a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. - a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 810/24.11.2014, a Deciziei de impunere nr. x/05.04.2013 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/05.04.2013 în ceea ce privește calcularea penalităților de întârziere în sumă de 8.130 RON, aferente TVA stabilite suplimentar la plată; - a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate; - a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A., împotriva aceleiași sentințe.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 322/2018 din 22 ianuarie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. criticând-o pentru nelegalitate, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea în integralitate a acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Apărările formulate de intimat Intimatele-pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Agenția Națională de Administrare Fiscală au depus întâmpinari în cuprinsul cărora au solicitat admiterea excepției inadmisibilității recursului și respingerea acestuia, ca inadmisibil.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând, cu prioritate, excepției necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată, din oficiu, în ședința publică din data de 3 noiembrie 2020, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 131, art. 132 și art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază, raportat la dispozițiile procedurale incidente, că este întemeiată și o va admite pentru argumentele expuse în continuare. Reclamantul A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ, cu cererea de recurs declarat împotriva deciziei nr. 322/2018 din data de 22 ianuarie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Din cuprinsul răspunsului la întâmpinare rezultă că reclamantul a înțeles să formuleze, de fapt, cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Raportat la obiectul cauzei, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 97 din C. proc. civ., care reglementează competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit cărora: "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa". Din cuprinsul acestor texte de lege, rezultă că secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție deține o competență legală circumscrisă, majoritar, soluționării căii de atac a recursului, neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri, decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale. Totodată, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 510 C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.". Cuprinsul textului de lege anterior menționat stabilește competența materială în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 322/2018 din data de 22 ianuarie 2018, împotriva căreia a fost exercitată calea extraordinară de atac a revizurii, fiind pronunțată de către Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Pe cale de consecință și apreciind că, în ceea ce privește soluționarea cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 322/2018 din data de 22 ianuarie 2018, competența materială aparține instanței de contencios administrativ, și anume Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 132 raportat la dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2 și art. 130 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cererii de revizuire anterior menționate.