ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2656/2009

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea de ședință din 11 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată

în dosarul nr. 13898/3/2008 (1102/2009), în baza art. 300

2

cu referire

la art. 160

b

C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a

inculpatului N.Ș.

S-a reținut, în esență, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a

inculpatului, întrucât există date și indicii temeinice privind săvârșirea

infracțiunii de trafic ilicit de droguri, iar lăsarea în libertate a

inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică ce rezultă din

natura și gravitatea faptei deduse judecății, împrejurările concrete în care

aceasta a fost comisă (prin folosirea unui minor), dar și din circumstanțele

personale ale inculpatului, care este recidivist și fără ocupație.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul N.Ș.,

solicitând punerea de îndată în libertate .întrucât nu mai subzistă temeiurile

care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și din

oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea reține că

inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în fond, la o pedeapsă rezultantă

de 13 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc, constând în aceea că, la data de 24 ianuarie 2008,

împreună cu un minor a comercializat două pungulițe conținând 0,10 grame

heroină.

Inculpatul a fost arestat preventiv începând cu data de 24 ianuarie

2008, stare care a fost succesiv verificată și menținută, inclusiv de către

instanța de apel, prin încheierea recurată.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că temeiurile

de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive

subzistă și justifică privarea de libertate în continuare a inculpatului.

Astfel, în cauză există mai mult decât presupunerea rezonabilă că

inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat (în condițiile în care a

fost surprins în flagrant, iar împotriva sa s-a pronunțat o hotărâre de

condamnare în primă instanță), natura acesteia, împrejurările în care se reține

ca fapta ar fi fost comisă (împreună cu un minor), ca și circumstanțele

personale ale inculpatului (recidivist postcondamnatoriu și postexecutoriu)

justificând aprecierea că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol

concret pentru ordinea publică.

În consecință, în mod legal și temeinic instanța de apel a dispus

menținerea în continuare în stare de arest a

inculpatului,

astfel încât criticile sale nu pot fi primite.

Pe de altă parte, recursul declarat este rămas practic fără obiect în

condițiile în care ulterior încheierii recurate la data de 19 mai 2009, instanța

de apel a soluționat chiar calea de atac cu care

a fost investită de către inculpat, respingând-o ca nefondată, ocazie

cu care s-a menținut din nou starea de arest a acestuia.

În consecință, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din

11 mai 2009 va fi respins, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare

către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul

N.Ș. împotriva încheierii din 11 mai

2009.pronunțată de

Curtea de Apel

București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 13898/3/2008 (1102/2009).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei

reprezentând

onorariul

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 15

iulie 2009.

«