ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2827/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții Comuna Corbu - prin Primar și Consiliul Local al Comunei Corbu au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea parțială a dispozițiilor anexei nr. 1 a H.G. nr. 1705/2006 privind inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, publicată în M. Of. nr. 1020/21.12.2006, cu referire la terenul ce are categoria de folosință "pășune" situat în parcela x (care aparține domeniului privat al comunei Corbu și care în mod ilegal a fost cuprins în acest inventar).

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 83/CA din 18 mai 2016, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția decăderii din dreptul de a formula acțiunea, excepție invocată de pârât și, în consecință, a respins ca tardiv formulată acțiunea formulată de reclamanții Comuna Corbu - prin Primar și Consiliul Local al Comunei Corbu, având ca obiect anulare act administrativ.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței civile nr. 83/CA din 18 mai 2016 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs reclamanții Comuna Corbu prin Primar și Consiliul Local al Comunei Corbu, solicitând casarea acesteia și trimiterea dosarului la instanțe de fond pentru rejudecare.

În motivarea cererii, recurenții au susținut, în esență, că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, atât pentru că actul administrativ contestat a fost calificat ca act individual, deși este act normativ, cât și pentru faptul că instanța de fond nu a stabilit și nu a lămurit pe deplin data la care actul ar fi fost comunicat recurenților sau data la care aceștia ar fi luat cunoștință de prevederile hotărârii de Guvern, în condițiile în care anexa nr. 4 la H.G. nr. 1705/2006 nu a fost niciodată comunicată sau publicată.

H.G. nr. 1705/2006 a fost publicată în M. Of. nr. 1020/21.12.2006, dar anexele 1 - 5 și 5 - 46 urmau a fi publicate ulterior, iar Anexa 4 are caracter clasificat.

H.G. nr. 1705/2006 este act administrativ normativ și poate fi atacat oricând. Pe de altă parte, actul administrativ atacat nu le-a fost în nici un fel comunicat autorităților administrative recurente și nici nu le-a cerut nimeni punctul de vedere cu privire la includerea acestui teren în domeniul public al statului.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A susținut, în esență, că în mod corect instanța de fond a reținut că este vorba despre un act administrativ unilateral cu caracter individual, supus termenelor de contestare reglementate de art. 7 și art. 11 din Legea nr. 554/2004, iar recurentele au formulat acțiunea cu depășirea termenului de decădere prevăzut de art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, respectiv după împlinirea unui an de la data la care a luat cunoștință de actul administrativ contestat.

Analizând criticile aduse hotărârii instanței de fond de recurenți, actele și lucrările dosarului, ca și prevederile legale aplicabile, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a antrena casarea hotărârii primei instanțe, astfel că urmează a fi respins recursul declarat, pe temeiurile și pentru considerentele în continuare arătate.

Recurenții-reclamanți au supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ dispozițiilor anexei nr. 1 a H.G. nr. 1705/2006 privind inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, publicată în M. Of. nr. 1020/21.12.2006.

Sentința atacată reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Astfel, dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 arată că cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii, data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii, data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile sau data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea de anulare poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data luării la cunoștință.

Din această perspectivă, criticile recurenților, vizând greșita aplicare a normelor de drept material, sunt nefondate.

Este adevărat că în M. Of. nr. 1020/21.12.2006 a fost publicată H.G. nr. 1705/2006 privind inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, care, la art. 1, prevedea că Anexele nr. 1 - 3 și 5 - 46 se publică ulterior în M. Of. nr. 1.020 bis în afara abonamentului, care se poate achiziționa de la Centrul pentru relații cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", București, șos. x, iar Anexa nr. 4 nu se publică, fiind informație clasificată.

În speță, însă, din înscrisurile cauzei rezultă în mod convingător, așa cum a reținut și instanța de fond, că data la care recurenții-reclamanți au luat efectiv cunoștință de actul administrativ individual a cărui anulare se solicită este data de 25.10.2012, când a fost emis extrasul de carte funciară pentru terenul în discuție din care rezultă regimul juridic al terenului - domeniul public al statului, aflat în administrarea ARBDD Tulcea, precum și titlul în baza căruia s-a dispus intabularea, printre înscrisurile menționate fiind trecut și actul administrativ atacat, respectiv H.G. nr. 1705 din 29.11.2006 .

Așa fiind, în raport de temeiul legal sus arătat, demersurile recurenților ce vizau anularea parțială a H.G. nr. 1705/2006, efectuate în anul 2016, au avut loc după împlinirea termenului prevăzute de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, astfel că acțiunea reclamanților a fost respinsă, în mod corect, ca tardiv formulată.

Este adevărat că dreptul la promovarea unei căi de atac poate fi exercitat din momentul în care cei interesați pot cunoaște efectiv deciziile care le impun anumite obligații sau care ar fi de natură să le atingă interesele lor legitime, dar această posibilitate trebuie analizată funcție de circumstanțele specifice ale fiecărei spețe.

Nu poate fi reținută critica recurenților privind faptul că actul atacat este un act administrativ unilateral cu caracter normativ.

Actul administrativ normativ cuprinde dispoziții formulate abstract și impersonal care au caracter obligatoriu pentru un număr nedeterminat de subiecte de drept sau de situații care se încadrează în ipoteza normei pe care o instituie.

În speță, așa cum s-a arătat, de altfel, în practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârile Guvernului prin care se aprobă inventarul bunurilor din domeniul public al statului sau al unităților administrativ teritoriale nu intră sub incidența caracterizării de mai sus. Aceste acte atestă o anumită sferă de bunuri imobile individuale evidențiate într-un inventar și aparținând unui subiect de drept determinat, anume Statul Român sau o anumită unitate administrativ-teritorială.

Ca urmare, calificarea corectă a hotărârii atacate este cea de act administrativ individual, ceea ce face incidente dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, cu privire la termenul de formulare a acțiunii în contencios administrativ.

Pentru aceste considerente, neputându-se reține incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții Comuna Corbu prin Primar și Consiliul Local al Comunei Corbu împotriva Sentinței civile nr. 83/CA din 18 mai 2016 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2019.

GGC - ED