ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 822/2014

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 16 august

2013, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus în baza art. 195 din

C. proc. pen. respingerea, ca neîntemeiată, a cererii formulate de petentul

S.D. vizând îndreptarea erorii materiale pretins strecurate în minuta și

dispozitivul Sentinței penale nr. 423 din 20 martie 2007 a aceleiași instanțe,

definitivă prin Decizia penală nr. 2098 din 4 iunie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Petentul a susținut

că numărul unităților sale de fond valabile, menționat în "Carnetul de investitor",

este în realitate de 494, și nu de 110, cât au menționat în mod eronat

instanțele. Învestit cu această cerere, tribunalul apreciat însă că nu este

vorba în speță despre o "eroare materială evidentă", în sensul

prevederilor art. 195 din C. proc. pen. Petentul ar fi trebuit să exercite

împotriva sentinței căile de atac prevăzute de lege, ceea ce nu a făcut.

Împotriva acestei

încheieri cel în cauză a formulat apelul de față, susținând că s-a produs o

eroare materială, astfel încât cererea sa este întemeiată și trebuie admisă.

În faza procesuală a

apelului petentul nu a solicitat administrarea altor probatorii. Din oficiu,

Curtea a dispus atașarea la dosarul cauzei a fragmentelor din sentința penală

respectivă, ce privește un număr de 130.798 părți civile, între care și

petentul. Deși legal citat, acesta nu s-a prezentat în instanță.

Prin Decizia penală

nr. 280/A din 9 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de petentul S.D. împotriva încheierii

de ședință din 16 august 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a

II-a penală, în Dosarul nr. 27779/3/2013.

A fost obligat

apelantul la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate

de stat.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele.

În mod corect

instanța de fond a apreciat că în cauză nu există o "eroare materială

evidentă", în sensul dispozițiilor art. 195 din C. proc. pen. Reținerea de

către instanțe a unui număr de 110 unități de fond a avut la bază însăși

susținerile petentului (parte civilă în acel dosar privind F.N.I.), precum și

carnetul de investitor depus de acesta.

Pe de altă parte,

petentul nu a exercitat, timp de mai mulți ani, căile de atac prevăzute de lege

împotriva sentinței, ceea ce atestă o dată în plus caracterul nefondat al

cererii.

Împotriva Deciziei

penale nr. 280/A din 9 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, a declarat recurs petentul S.D.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr.

27779/3/2013.

Înalta Curte constată

că prezentul recurs a fost formulat împotriva unei decizii pronunțate la data

de 9 octombrie 2013, înainte de intrarea în vigoare a C. proc. pen. actual,

respectiv la 1 februarie 2014 și a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație

și Justiție la data de 5 noiembrie 2013, astfel încât prezentul recurs se va

judeca potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Înalta Curte constată

până la data de astăzi, respectiv 6 martie 2014, primul termen de judecată,

când în prezenta cauză s-a constatat stare de judecată, recurentul petent S.D.

nu a depus motivele de recurs, încălcându-se dispozițiile art. 385

10

alin. (2) din C. proc. pen. anterior, care prevăd că: "motivele de recurs

se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat,

care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului

termen de judecată", sub sancțiunea neluării în considerare a cazurilor de

casare care nu se iau în considerare din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior.

Prin declarația de

recurs petentul a precizat că va motiva recursul în termen legal.

Înalta Curte mai

constată că, prevederile art. 385

10

C. proc. pen., anterior

stabilesc condițiile de formulare a motivelor de recurs astfel:

Dispozițiile art. 385

10

alin. (1) C. proc. pen. anterior prevăd că recursul trebuie să fie motivat.

Dispozițiile art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. anterior prevăd că motivele de recurs se formulează în

scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus

la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Dispozițiile art. 385

10

alin. (2

2

) C. proc. pen. anterior prevăd că în cazul în care nu sunt

respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2), instanța ia în considerare

numai cazurile de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3), se iau

în considerare din oficiu.

Dispozițiile art. 385

10

alin. (3) C. proc. pen. anterior prevăd că dispozițiile alineatelor precedente

nu se aplică în cazul prevăzut de art. 385

6

alin. (3), când recursul

poate fi motivat și oral în ziua judecății.

În cauza de față,

Decizia penală nr. 280/A din 9 octombrie 2013 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală, a fost pronunțată la data de 9 octombrie 2013, după

intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, "lege privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 143/2010 privind C. proc. civ.", publicată în M. Of.

nr. 89/12.02.2013.

Astfel, dispozițiile

privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen. anterior, republicat, cu

modificările și completările ulterioare, ca urmare a intrării în vigoare a

Legii nr. 2/2013, sunt aplicabile cauzelor penale soluționate prin hotărâri

împotriva cărora se poate formula calea de atac a recursului, după data

intrării în vigoare a prezentei legi menționate anterior.

Cum, în prezenta

cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 385

10

alin. (3) C. proc.

pen. anterior, nefiind vorba de un recurs devolutiv, și, de asemenea, nefiind

incidente nici dispozițiile art. 385

10

alin. (2

2

) C.

proc. pen. anterior pentru a se lua în discuție din oficiu cazurile de casare

prev. de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior, recurentul avea

obligația instituită de dispozițiile art. 385

10

alin. (2) C. proc.

pen. anterior să formuleze, în scris, prin cererea de recurs sau printr-un

memoriu separat, motivele de recurs care trebuiau depuse la instanța de recurs

cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, ceea ce nu s-a

realizat.

Motivele de recurs

nefiind depuse la dosarul cauzei conform normelor procedurale penale expres și

limitativ prevăzute de lege, Înalta Curte constată că instanța de recurs nu-și

poate exercita controlul judiciar asupra recursului declarat de petentul S.D.

împotriva Deciziei penale nr. 280/A din 9 octombrie 2013 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, fiind împiedicată, în egală măsură, să

procedeze și la efectuarea controlului judiciar asupra hotărârii atacate prin

prisma motivelor de recurs ce trebuiau depuse la dosarul cauzei înlăuntrul

termenului prevăzut și instituit de normele penale actuale.

Pentru aceste motive

în raport de dispozițiile art. 385

15

alin. (1) lit. b) din C. proc.

pen. anterior va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.D.

împotriva Deciziei penale nr. 280/A din 9 octombrie 2013 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală.

Va obliga recurentul

petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2)

din C. proc. pen. anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul S.D. împotriva Deciziei penale nr.

280/A din 9 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 martie 2014.

Procesat de GGC - AS