ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 857/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 34 din 14 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost admis recursul declarat de reclamanta B.G. împotriva Deciziei nr. 231/A din 02 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. A fost casată, în parte, decizia recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei referitoare la respingerea apelului pârâților T.F. și T.M. și la admiterea apelului pârâților O.V. și O.I. În esență, în motivarea soluției de admitere a recursului, instanța a reținut faptul că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., fiind întemeiată critica recurentei-reclamante referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. de către instanța de apel, prin nerespectarea dezlegărilor obligatorii ale deciziei de casare, sub aspectul evidențierii și valorizării (cuantificării) prejudiciului de agrement și a celui estetic. Cu ocazia rejudecării, a arătat instanța de recurs, curtea de apel va avea în vedere că aceasta rămâne mai departe ținută de îndrumările obligatorii trasate în sarcina sa prin cea dintâi decizie de casare, aceea de a se pronunța asupra despăgubirilor solicitate de reclamantă, precizând natura acestora, probele din care rezultă existența lor și criteriile ce vor fi avute în vedere cu ocazia evaluării cuantumului despăgubirilor.

De asemenea, se va avea în vedere că statuările instanței din apelul pârâților O. - devenite irevocabile prin efectul soluției din actualul recurs - sub aspectul reținerii lipsei calității procesuale pasive a acestora a vizat exclusiv responsabilitatea personală a celor doi pârâți față de producerea agresiunii animale căreia i-a fost victimă reclamanta, din perspectiva condiției pazei juridice ori a celei materiale a animalului agresor. Prin urmare, nu se va scăpa din vedere că, potrivit solicitării reclamantei din cursul rejudecării cauzei în apel, numitele B. (fostă T.) M. și O.V. au fost indicate și menținute în cauză și în calitatea lor de succesoare în drepturi ale părții decedate B.I., în privința căreia, alături de pârâții T.F.

și B.M., s-a reținut tot cu titlu irevocabil, potrivit dezlegărilor anterioare ale instanțelor, responsabilitatea personală în legătură cu producerea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire B.G., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 03 februarie 2015, fără a indica temeiul juridic pe care își întemeiază calea de atac și fără a arăta motivele pe care se sprijină aceasta, arătând doar că acestea vor fi depuse după comunicarea deciziei pronunțate în recurs. Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate,invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute de pct. 1-10 C. proc. civ. În sensul textului de lege citat, hotărârile date de instanțele de recurs pot constitui obiect al cererii de revizuire numai dacă evocă fondul. O instanță de recurs evocă fondul atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, aceasta reapreciază probele administrate de instanțele inferioare, reține o altă situație de fapt și pronunță o soluție cu totul diferită decât aceea sau acelea pronunțate de instanțele inferioare.

Prin urmare, nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere, ori cele prin care instanța s-a pronunțat asupra unei excepții de ordin procedural. În cauză, Decizia nr. 34 din 14 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a cărei revizuire se solicită, nu evocă fondul (nu hotărăște direct asupra fondului pricinii), prin ea fiind admis recursul declarat de reclamanta B.G. împotriva Deciziei nr. 231/A din 02 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, casată, în parte, decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel și, în consecință, nu este susceptibilă de a forma obiect al cererii de revizuire.

Prin urmare, decizia atacată pe calea de atac extraordinară, de retractare, a revizuirii este o decizie pronunțată în recurs, care însă nu întrunește condiția evocării fondului, ceea ce implică fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze dându-se o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment. Pentru aceste considerente, reținând că prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat nu s-a evocat fondul cauzei, se va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta B.G.

Văzând și dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum și solicitarea intimaților O.V. și O.I., dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, se va admite cererea formulată de aceștia, urmând a fi obligată revizuenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimați.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta B.G. împotriva Deciziei nr. 34 din 14 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Obligă revizuenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimații O.V. și O.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2015.