ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 857/2015

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 34 din 14 ianuarie 2015 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost admis recursul

declarat de reclamanta B.G. împotriva Deciziei nr. 231/A din 02 iunie 2014 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie. A fost casată, în parte, decizia recurată și a fost trimisă cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe de apel. Au fost menținute celelalte dispoziții

ale deciziei referitoare la respingerea apelului pârâților T.F. și T.M. și la

admiterea apelului pârâților O.V. și O.I.

În esență, în motivarea

soluției de admitere a recursului, instanța a reținut faptul că sunt incidente

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind întemeiată critica

recurentei-reclamante referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 315 alin.

(1) C. proc. civ. de către instanța de apel, prin nerespectarea dezlegărilor

obligatorii ale deciziei de casare, sub aspectul evidențierii și valorizării

(cuantificării) prejudiciului de agrement și a celui estetic.

Cu ocazia

rejudecării, a arătat instanța de recurs, curtea de apel va avea în vedere că

aceasta rămâne mai departe ținută de îndrumările obligatorii trasate în sarcina

sa prin cea dintâi decizie de casare, aceea de a se pronunța asupra

despăgubirilor solicitate de reclamantă, precizând natura acestora, probele din

care rezultă existența lor și criteriile ce vor fi avute în vedere cu ocazia

evaluării cuantumului despăgubirilor. De asemenea, se va avea în vedere că

statuările instanței din apelul pârâților O. - devenite irevocabile prin efectul

soluției din actualul recurs - sub aspectul reținerii lipsei calității

procesuale pasive a acestora a vizat exclusiv responsabilitatea personală a

celor doi pârâți față de producerea agresiunii animale căreia i-a fost victimă

reclamanta, din perspectiva condiției pazei juridice ori a celei materiale a

animalului agresor. Prin urmare, nu se va scăpa din vedere că, potrivit

solicitării reclamantei din cursul rejudecării cauzei în apel, numitele B.

(fostă T.) M. și O.V. au fost indicate și menținute în cauză și în calitatea

lor de succesoare în drepturi ale părții decedate B.I., în privința căreia,

alături de pârâții T.F. și B.M., s-a reținut tot cu titlu irevocabil, potrivit

dezlegărilor anterioare ale instanțelor, responsabilitatea personală în

legătură cu producerea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire B.G., înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție la data de 03 februarie 2015, fără

a indica temeiul juridic pe care își întemeiază calea de atac și fără a arăta motivele

pe care se sprijină aceasta, arătând doar că acestea vor fi depuse după

comunicarea deciziei pronunțate în recurs.

Examinând cererea de

revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate,invocată din oficiu, a

cărei analiză este prioritară potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în

cazurile prevăzute de pct. 1-10 C. proc. civ.

În sensul textului de

lege citat, hotărârile date de instanțele de recurs pot constitui obiect al

cererii de revizuire numai dacă evocă fondul. O instanță de recurs evocă fondul

atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, aceasta reapreciază

probele administrate de instanțele inferioare, reține o altă situație de fapt

și pronunță o soluție cu totul diferită decât aceea sau acelea pronunțate de

instanțele inferioare.

Prin urmare, nu au

acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară a revizuirii

hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu

trimitere, ori cele prin care instanța s-a pronunțat asupra unei excepții de

ordin procedural.

În cauză, Decizia nr.

34 din 14 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

a cărei revizuire se solicită, nu evocă fondul (nu hotărăște direct asupra

fondului pricinii), prin ea fiind admis recursul declarat de reclamanta B.G.

împotriva Deciziei nr. 231/A din 02 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, casată, în parte,

decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel și,

în consecință, nu este susceptibilă de a forma obiect al cererii de revizuire.

Prin urmare, decizia

atacată pe calea de atac extraordinară, de retractare, a revizuirii este o

decizie pronunțată în recurs, care însă nu întrunește condiția evocării

fondului, ceea ce implică fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea

reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții

legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre

ipoteze dându-se o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea

care fusese aleasă până în acel moment.

Pentru aceste

considerente, reținând că prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat nu s-a

evocat fondul cauzei, se va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire

formulată de revizuenta B.G.

Văzând și

dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum și solicitarea intimaților

O.V. și O.I., dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, se va admite cererea

formulată de aceștia, urmând a fi obligată revizuenta la plata sumei de 500 lei

cheltuieli de judecată către intimați.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta B.G. împotriva Deciziei

nr. 34 din 14 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Obligă revizuenta la

500 lei cheltuieli de judecată către intimații O.V. și O.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 martie 2015.