ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 785/2015

Asupra cauzei de față, reține următoarele: Prin Decizia civliă nr. 2023 din 25 iunie 2014, Înalta Curte a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul M.I. împotriva Deciziei civile nr. 279 din 12 februarie 2014 a Curții de Apel, Craiova. Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că prin hotărârea împotriva căreia a fost exercitat recursul, a fost constatată perimată contestația în anulare formulată împotriva Deciziei civile nr. 3481 din 14 martie 2014 a Curții de Apel, Craiova, care potrivit art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ. este o decizie irevocabilă, nesusceptibilă de a fi recurată. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul M.I.

La termenul de judecată din 18 martie 2015, Înalta Curte a invocat din oficiu, excepția de netimbrare a contestației în anulare, asupra căreia a rămas în pronunțare în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., pe care o va admite, pentru următoarele considerente: Contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, fără să se anexeze chitanța care să ateste plata taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, deși partea a fost citată cu această mențiune conform dovezii existente la dosarul cauzei la fila 11. Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Sancțiunea neachitării taxei judiciare de timbru este prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 30 din Normele de aplicare ale acestui act normativ, și constă în aceea că cererea părții se anulează ca netimbrată. Aceeași sancțiune este prevăzută și de art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în situația achitării timbrului judiciar. Din actele dosarului rezultă că petentul nu a timbrat anticipat contestația în anulare.

Drept urmare, pentru termenul de judecată din data de 18 martie 2015, i s-a reiterat obligația de plată a taxei judiciare de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, după cum reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată în dosar, la fila 17. Se constată astfel că, deși legal citată și încunoștințat de obligația de a achita taxele judiciare de timbru până la termenul de judecată din 18 martie 2015, contestatorul nu a depus dovada achitării acestor taxe, ceea ce echivalează cu refuzul de a se conforma cerinței legale impuse de textele menționate. Întrucât contestatorul nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxelor de timbru, conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, Înalta Curte va anula contestația în anulare, ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatorul M.I. împotriva Deciziei nr. 2023 din 25 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2015.