ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3258/2014

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași la data de 09 mai 2014, sub nr. 638/230/2014, părțile: B.D.D. și B.G., au solicitat instanței în temeiul prevederilor art. 59 alin. (1) și art. 63 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 cu modificările și completările ulterioare ca, prin hotărârea de expedient ce o va pronunța, să consfințească înțelegerea concretizată în Acordul de Mediere încheiat la data de 09 mai 2014 la Biroul de Mediator J.A.L., în baza contractului de mediere din data de 09 mai 2014 încheiat, la același birou de mediator, ca urmare a exprimării voinței comune a părților, libere și neviciate. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 59 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator republicată.

Prin sentința civilă nr. 458 din 23 iunie 2014, Judecătoria Filiași-Dolj și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva-Hunedoara, în raport de dispozițiile art. 118 C. proc. civ. și de împrejurarea că, în speță, competența este atrasă de ultimul domiciliu al defunctului B.D. și nu de norma cuprinsă în dispozițiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea, obiectul pricinii fiind o cerere incidentală dezbaterii succesorale. Prin sentința civilă nr. 3073 din 5 noiembrie 2014, Judecătoria Deva și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Filiași și, constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat cauza spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, instanța Judecătoriei Deva a reținut următoarele: Competența teritorială nu se stabilește potrivit dispozițiilor art. 118 C. proc. civ., nefiind vorba despre un litigiu care să atragă competența celui din urmă domiciliu al defunctei, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea, astfel că Judecătoria Filiași este competentă să judece cauza. S-a reținut aceasta pentru că, anterior sesizării instanței de judecată, părțile au înțeles să încheie un acord de mediere, deci intenția acestora a fost să se prevaleze de normele legale ce reglementează medierea, iar acordul părților a fost încheiat în orașul Filiași. Înalta Curte, cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui soluționare a fost învestită reține următoarele: Este adevărat, dispozițiile art. 118 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. reglementează o competență teritorială exclusivă în materia cererilor privitoare la moștenire. Conform prevederilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, în situația în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum și al altor drepturi reale, partaje și cauze succesorale, sub sancțiunea nulității absolute, acordul de mediere redactat de către mediator va fi prezentat notarului public sau instanței de judecată, pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să verifice condițiile de fond și de formă prin procedurile prevăzute de lege și să emită un act autentic sau o hotărâre judecătorească, după caz, cu respectarea procedurilor legale.

Potrivit art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, părțile se pot înfățișa la instanța judecătorească pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfințească înțelegerea lor. Competența aparține fie judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul oricare dintre părți, fie judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere. În cauză, acordul de mediere și procesul verbal de închidere a medierii au fost încheiate la 9 mai 2014 în orașul Filiași, de către mediatorul J.I.A.L. În cauză nu este vorba de un partaj succesoral ce atrage incidența normelor de competență care reglementează această materie, așa cum a reținut Judecătoria Filiași, apelând Ia instituția medierii, părțile s-au adresat instanței de judecată doar pentru consființirea înțelegerii lor, ceea ce atrage aplicarea normelor care reglementează medierea.

Așa fiind, Înalta Curte reține a fi incidente dispozițiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 care atribuie competența alternativă de soluționare a cererilor judecătoriilor din circumscripția locului unde a fost încheiată medierea sau cea de la domiciliul sau sediul oricăreia dintre părți. În raport de prevederile legale menționate și de rațiunea pentru care a fost instituită norma de competență specială din Legea medierii, reținând voința părților, care au învestit Judecătoria Filiași, cu cererea de pronunțare a unei hotărâri de expedient, se apreciază că aceasta este competentă să soluționeze prezenta cauză, deoarece locul în care a fost încheiat acordul de mediere al părților este orașul Filiași.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiași. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2014.