ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 485/2015

Decizia nr. 485/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva sub nr. x/221/2012, contestatorul A. a solicitat în contradictoriu cu intimata SC B. SA București, anularea somației din 29 mai 2012, a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de judecată și a tuturor actelor de executare din Dosarul Execuțional nr. x/2012 al B.E.J.A., C. din București.

Judecătoria Deva prin sentința civilă nr. 7699/2012 din 1 octombrie 2012, a respins excepția necompetenței teritoriale.

A admis contestația la executare formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata SC B. SA București și a anulat formele de executare din Dosarul de executare nr. x/2012 al B.E.J.A., C.

Prin Decizia civilă nr. 738/R/2013 din 25 septembrie 2013, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, a admis recursul formulat de intimata SC B. SA București, a casat sentința civilă nr. 7699/2012 din 1 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Deva și a trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei sector 4 București, conform art. 400 alin. (1), art. 373 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., reținând că obiectul cererii îl constituie contestația la executare, iar nu opoziție la executare, că A. are domiciliul în București, sectorul 4, unde are în proprietate și un imobil.

Prin sentința civilă nr. 8925 din 16 octombrie 2014 Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Deva.

A constatat existența conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționare.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Deva competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În speță, Judecătoria Deva, a fost sesizată cu o cerere prin care contestatorul A. în contradictoriu cu intimata SC B. SA București a formulat contestație la executare, solicitând instanței desființarea somației din 29 mai 2012, a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de judecată și a tuturor actelor de executare din Dosarul execuțional nr. x/2012 al B.E.J.A., C. din București.

Potrivit art. 399 alin. (1) din C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte, apreciază că instanța competentă este Judecătoria Deva, întrucât aceasta a fost prima instanță care a fost investită în cauză și avându-se în vedere că și domiciliul în fapt/rezidența debitorului A., cât și sediul terțului poprit, se află tot în orașul Deva.

Cum contestația este îndreptată împotriva actelor de executare, prin care se invocă nesocotirea anumitor reguli de procedură a executării silite și săvârșirea unor acte de executare nelegale, solicitându-se desființarea acestor acte, se constată că, competența aparține instanței de executare inițial investită, reținându-se că aceasta este singura instanță în a cărei circumscripție s-ar putea realiza executarea silită propriu-zisă, atât cea sub forma urmăririi mobiliare, cât și cea prin poprire, unde se află de altfel domiciliul în fapt/rezidența debitorului A., dar și sediul terțului poprit SC D. SRL.

Ca urmare, față de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 400 alin. (1) C. proc. civ., art. 373 alin. (2) și art. 452 din același cod, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2015.