ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2384/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 1 iunie

2005, reclamanta SC A.D.M. SA a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA

solicitând instanței să constate că este proprietarul bunurilor mobile

enumerate în procesul verbal nr. 321 din 7 decembrie 2004.

În motivarea cererii

de chemare în judecată reclamanta arată că la data de 23 ianuarie 2004 s-a

încheiat un Memorandum înțelegere conform căruia pârâta SC P. SA s-a obligat să

îi vândă utilajele prevăzute în anexă și să îi închirieze unele spații cu

destinație industrială, spații în care funcționează P.D. Brașov. Reclamanta

arată în continuare că ulterior bunurile mobile au fost inventariate, predate

și achitate, fiind utilizate pentru realizarea de piese auto din tablă

anbutisată, precum și că bunurile sunt evidențiate în documentele sale

contabile constituind baza materială a punctului de lucru.

În drept s-au invocat

dispozițiile art. 111 C. proc. civ. și art. 1909 alin. (1) C. civ.

Prin sentința civilă

nr. 894 din 9 noiembrie 2005, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC A.D. SA

în contradictoriu cu pârâta SC R. SA și în consecință a constatat că reclamanta

este proprietarul bunurilor mobile enumerate în Procesul verbal nr. 321 de

inventariere a mijloacelor fixe existente în patrimoniul SC A.D.M. SA – P.D. Brașov,

întocmit la data de 7 decembrie 2004.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 23

ianuarie 2004 s-a încheiat Memorandumul de Înțelegere având ca obiect

închirierea activelor S.520 și S.540 și a terenului aferent în suprafață de

37.000 m.p. precum și vânzarea-cumpărarea utilajelor din anexă de la SC R. SA

către SC A.D. SA.

La data de 22 martie

2004 s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare înregistrat la societatea

pârâtă sub nr. 2921 având ca obiect vânzare-cumpărare a utilajelor menționate

în Anexa 1.

La data de 7

decembrie 2004 reclamanta a întocmit Procesul – verbal nr. 321 de inventariere

a mijloacelor fixe existente în patrimoniul SC A.D.M. SA – P.D. Brașov.

Potrivit art. 1909 alin.

(1) C. civ., lucrurile mișcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fără

să fie trebuință de vreo curgere de timp.

În speță, reclamanta

a făcut dovada posesiei și proprietății asupra bunurilor enumerate în cuprinsul

procesului de inventariere nr. 321 din 7 decembrie 2004.

Împotriva sentinței a

declarat apel pârâta SC R. SA Brașov susținând că prevederile art. 1909 alin.

(1) C. civ., se pot invoca doar la terțul dobânditor care cu bună credință, a

dobândit bunul de la detentorul precar, căruia adevăratul proprietar i-a

încredințat bunul în temeiul unui contract, ceea ce înseamnă că detentorul

precar și-a încălcat obligația. În cazul în care bunurile au fost dobândite de

la adevăratul proprietar, temeiul dobândirii ar fi contractul încheiat între

părți și nu prevederile art. 1909 C. civ.

În raport de aceste

considerente, se invocă excepția de inadmisibilitate a acțiunii.

Se mai susține că

instanța a reținut că între părți a fost încheiat un contract de vânzare –

cumpărare utilaje și că aceste utilaje sunt deținute în posesie, fără să se

arate natura acestei posesii.

Ultima critică adusă

de apelantă sentinței este aceea că instanța a fost investită să judece

acțiunea în constatare a unui drept ce s-ar fi născut din procesul verbal de

inventariere nr. 321, întocmit în data de 7 decembrie 2004, iar instanța a dat

mai mult decât s-a cerut constatând că reclamanta este proprietară în baza

procesului verbal de inventariere nr. 321, întocmit la 7 decembrie 2004.

Intimata a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea apelului și păstrarea hotărârii atacate.

Se susține în

întâmpinare că acțiunea în constatare nu s-a întemeiat pe vreun act încheiat cu

apelanta – pârâtă, ci pe un drept născut în temeiul legii, prin raportare la o

împrejurare de fapt, căreia legea îi recunoaște efectele juridice.

Mai arată că intimata

ca apelantă dă o greșită interpretare art. 1909 alin. (1) C. civ. Această

dispoziție consacră principiul prescripției achizitive instantanee pentru

bunurile mobile luate în posesie, indiferent de cauza intrării în posesie.

Prin decizia nr. 66/

Ap din 18 mai 2006, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, admite apelul

declarat de pârâta SC R. SA Brașov împotriva sentinței civile nr. 894/ C din 9

noiembrie 2005 a Tribunalului Brașov, pe care o schimbă în tot, în sensul că

respinge acțiunea formulată de reclamanta SC A.D. SA MIOVENI.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut, în esență, că odată cu declararea

nulității contractului de vânzare – cumpărare, posesia utilă s-a transformat în

posesie precară astfel că nu mai poate constitui temei al dobândirii

proprietății în baza art. 1909 alin. (1) C. civ.

Împotriva acestei

ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat,

reclamanta SC A.D. SA MIOVENI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând, în esență că:

a acordat mai mult decât s-a cerut, încălcând formele procedurale prevăzute sub

sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., susținând

că argumentele invocate de apelantă în cererea de apel se subsumează unei

excepții „procesuale a inadmisibilității”, instanța de apel a cercetat însă

fondul cauzei încălcând, astfel, formele de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității.

instanței de apel cuprinde motive contradictorii și este lipsită de temei

legal, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct.

7 și 9 C. proc. civ.), astfel, în considerentele deciziei instanței de apel

constată că „apelul nu este întemeiat”, însă, în dispozitiv a „admis apelul și

a respins cererea de chemare în judecată”.

pronunțată de instanța de apel cu privire la neîndeplinirea în cauză a

condițiilor de aplicare a prevederilor art. 1909 alin. (1) C. civ., este

nelegală și netemeinică, întrucât „posesia de bună credință a unui bun mobil

valorează titlu de proprietate”, iar „anularea contractului de vânzare –

cumpărare nu poate determina pierderea retroactivă a posesiei exercitate de

societatea Dacia asupra utilajelor”.

În consecință,

recurenta – reclamantă în temeiul art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.,

solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul

respingerii apelului declarat de SC R. SA și menținerea sentinței 1051/2005 ca

temeinică și legală.

Intimata SC R. SA

Brașov a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefundat,

susținând că instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut, decizia nu

cuprinde motive contradictorii și că soluția instanței de apel cu privire la

neîndeplinirea în cauză a condițiilor de aplicare a art. 1909 alin. (1) C.

proc. civ., este legală și temeinică.

Recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

Din examinarea

actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale

incidente cauzei rezultă că, în mod corect și judicios instanța de apel a

apreciat actul juridic și probatoriile administrate în cauză pronunțând o

hotărâre temeinică și legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat

de reclamantă.

Prima critică

formulată de recurentă cum că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a

cerut este neîntemeiată, întrucât, prin apel, s-au reiterat toate motivele

pentru care se impune respingerea, pe fond, a acțiunii, raportat la faptul că

nu sunt îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 1909 C. civ.

Excepția invocată în

apel viza motive de fond, punând în discuție însuși fondul pretențiilor

reclamantei, fiind antamat astfel cadrul procesual în sensul reanalizării în

totalitate, a fondului pretențiilor acțiunii, astfel că, în acest context, nu

se poate susține că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut.

Trimiterea făcută de

recurentă la dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nu are nici o

susținere, având în vedere că nu se pune problema unor forme de procedură.

De asemenea, și a

doua critică este neîntemeiată, decizia atacată nu cuprinde motive

contradictorii.

Faptul că, în

considerentele deciziei la fila 2 s-a trecut, din eroare de dactilografie că

„apelul nu este întemeiat” nu are nici o relevanță juridică în raport de faptul

că toate motivele prevăzute de instanța de apel sunt în sensul admiterii

apelului.

Referitor la ultima

critică, și aceasta este neîntemeiată, întrucât soluția pronunțată de instanța

de apel cu privire la neîndeplinirea în cauză a condițiilor de aplicare a

prevederilor art. 1909 alin. (1) C. civ., este legală și temeinică.

În mod corect a

reținut instanța de apel că odată cu declararea prin hotărâre judecătorească

irevocabilă a nulității contractului de vânzare – cumpărare, pe care părțile

l-au încheiat cu privire la bunurile mobile asupra cărora prin acțiune

reclamanta a solicitat să i se constate dreptul de proprietate, posesia utilă

s-a transferat în posesie precară, astfel că nu mai poate constitui temei al

dobândirii proprietății în baza art. 1909 alin. (1) C. civ.

Pentru cele ce

preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantă.

Pe cale de

consecință, Înalta Curte va admite cererea de intervenție accesorie formulată

de O.D. în interesul intimatei – pârâte SC R. SA Brașov.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurenta SC A.D. SA MIOVENI, împotriva deciziei

nr. 66/ Ap din 18 mai 2006 a Curții de Apel Brașov.

Admite cererea de

intervenție accesorie formulată de O.D. în interesul intimatei – pârâte SC R. SA

Brașov, pe cale de consecință.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 iunie 2008.