ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1667/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 493 din 7 mai 2007 pronunțată în Dosarul nr. 303/1259/2007 al Tribunalului Comercial Argeș s-a admis excepția prescripției invocată de pârâta SC P.I.R. SRL Mioveni și în consecință s-a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantei SC U.G.M.P.I. SRL Cluj Napoca, societate în insolvență, reprezentată prin administratorul judiciar P.V. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanta SC U.G.M.P.I. SRL Cluj Napoca a solicitat obligarea pârâtei SC P.I.R.

SRL Mioveni la plata sumei de 855.471 lei cu titlu de penalități aferente unui număr de 7 facturi scadente în perioada 21 decembrie 2003 -15 ianuarie 2004, achitate integral în perioada 15 ianuarie -6 februarie 2004, ceea ce a generat penalități în sumă de 25.183,14 lei, care urmează să fie actualizate cu plata unor penalități de 3% pentru perioada cuprinsă între 28 februarie 2004 - 7 februarie 2007, data introducerii acțiunii. Raportat la data înregistrării acțiunii, respectiv 7 februarie 2007, dreptul reclamantei de a pretinde plata penalităților de întârziere care reprezintă un accesoriu al debitului principal scadent în perioada noiembrie - decembrie 2003, este prescris deoarece nu a fost exercitat în termenul general de prescripție de 3 ani calculat începând cu data la care fiecare din cele 7 facturi a devenit scadentă.

De asemenea, arată tribunalul, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, în sensul de a se constata că a operat întreruperea termenului de prescripție, deoarece recunoașterea dreptului nu are o atare semnificație în condițiile în care procesul-verbal de conciliere din data de 23 martie 2004 invocat în acest scop de reclamantă nu a fost semnat de o persoană care poate angaja în mod legal societatea pârâtă.

Astfel, la data încheierii actului anterior menționat administratorul unic al pârâtei era P.D., conform actului constitutiv al societății, funcție în care începând cu data de 22 decembrie 2005 a fost numit S.D., ceea ce demonstrează faptul că acesta nu avea calitatea necesară de a reprezenta societatea pârâtă și de a semna procesul-verbal de conciliere din 23 martie 2004. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost admis cu consecința desființării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Instanța de control judiciar în argumentarea soluției pronunțate a reținut că excepția prescripției a fost în mod greșit admisă deoarece potrivit procesului-verbal întocmit de consiliul de administrație al societății pârâte la data de 15 februarie 2003, adică anterior datei de 23 martie 2004 când a avut loc concilierea, S.D.

a fost numit reprezentantul pârâtei pentru semnarea documentelor necesare în domeniile fiscal și financiar, iar actul de întrerupere al termenului de prescripție se referă tocmai la acest domeniu. În consecință, arată instanța, persoana care a semnat procesul-verbal de conciliere avea calitatea necesară, iar reclamanta în calitate de terț, în sensul art. 55 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 a considerat că negociază cu reprezentantul legal al pârâtei fiind îndreptățită să considere actul încheiat de acesta ca fiind valabil. De altfel, o eventuală depășire a limitelor mandatului este o problemă care o privește doar pe pârâtă, instanța fiind însă datoare în condițiile în care a considerat că actul adițional și angajamentul de plată au fost încheiate de reclamantă cu o altă persoană în calitate de reprezentant legal al pârâtei să administreze probele necesare pentru a elucida acest aspect.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC P.I.R. SRL Mioveni criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor recurenta invocă faptul că, contrar celor reținute de instanța de apel, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 care reglementează efectele încălcării legii în ceea ce privește constituirea societății și chiar dacă se admite incidența acestora, ele vizează doar raporturile cu terții ale organelor de conducere ale societății referitoare la actele ce depășesc obiectul de activitate al acesteia și nu actele de dispoziție sau actele făcute în exercitarea unui mandat expres privind activitatea curentă a societății, cum este cazul celui acordat de pârâtă.

Pe de altă parte, conform art. 35 din Decretul nr. 31/1954 actele juridice făcute de organele persoanei juridice sunt actele persoanei juridice însăși, dacă acestea au fost făcute în limitele puterilor ce le-au fost conferite, ceea ce nu e cazul în speță pentru că S.D. a fost împuternicit doar să semneze documentele din domeniul financiar și fiscal astfel încât actele ce depășesc aceste limite nu sunt ale societății. În consecință, arată recurenta, procesul-verbal de conciliere nefiind semnat de reprezentantul legal al societății nu putea avea drept efect întreruperea termenului de prescripție. De altfel, art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 nu menționează acest act printre cauzele de întrerupere ale prescripției extinctive, aspect pe care instanța de apel nu l-a examinat.

De asemenea, contrar probelor de la dosar greșit s-a apreciat că termenul de plată al penalităților a fost de comun acord stabilit la data de 27 februarie 2004. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare. În mod corect, instanța de apel a reținut în speță incidența dispozițiilor art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 în sensul că prescripția a fost întreruptă prin recunoașterea sumei din litigiu conform procesului-verbal de conciliere din 23 martie 2004, care conține mențiune expresă că SC P.I.R. SRL reprezentată prin S.D., recunoaște penalitățile în sumă de 251.831.401 lei dar nu este de acord cu plata lor.

Pentru semnarea acestui act, recurenta a fost legal reprezentată prin S.D., care a fost desemnat la data de 15 decembrie 2003 reprezentant al administratorului D.P. pentru SC P.I.R. SRL, calitate în care a fost autorizat să semneze documentele necesare în domeniile fiscal și financiar. În acest mod, administratorul statutar a desemnat în acord cu dispozițiile art. 71 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 dreptul său de reprezentare al societății altei persoane, care în această calitate putea angaja valabil societatea, cu atât mai mult cu cât mandatul a fost acordat pentru întocmirea documentelor necesare în domeniul fiscal și financiar. Prin urmare, mandatul astfel acordat, trebuie interpretat în sensul prevăzut de art. 375 alin. (3) C. com.

conform căruia împuternicirea acordată pentru o anumită afacere o include și pe aceea referitoare la toate actele necesare executării lui chiar dacă acestea nu ar fi expres arătate, or și din această perspectivă semnarea procesului-verbal de conciliere nu poate fi considerată ca o depășire a mandatului. În consecință, reținând că pârâta a fost legal reprezentată, rezultă că actul anterior menționat, prin recunoașterea datoriei, efectuată în interiorul termenului de prescripție a avut drept efect întreruperea cursului acesteia, în sensul prevăzut de art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, astfel încât soluția instanței de apel fiind legală, va fi menținută ca atare, iar recursul va fi respins ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC P.I.R. SRL Clucereasa împotriva Deciziei nr. 109/A/C din 17 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2008.