ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1667/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 493 din 7 mai

2007 pronunțată în Dosarul nr. 303/1259/2007 al Tribunalului Comercial Argeș

s-a admis excepția prescripției invocată de pârâta SC P.I.R. SRL Mioveni și în

consecință s-a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantei SC U.G.M.P.I.

SRL Cluj Napoca, societate în insolvență, reprezentată prin administratorul

judiciar P.V.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut că reclamanta SC U.G.M.P.I. SRL Cluj

Napoca a solicitat obligarea pârâtei SC P.I.R. SRL Mioveni la plata sumei de

855.471 lei cu titlu de penalități aferente unui număr de 7 facturi scadente în

perioada 21 decembrie 2003 -15 ianuarie 2004, achitate integral în perioada 15

ianuarie -6 februarie 2004, ceea ce a generat penalități în sumă de 25.183,14 lei,

care urmează să fie actualizate cu plata unor penalități de 3% pentru perioada

cuprinsă între 28 februarie 2004 - 7 februarie 2007, data introducerii

acțiunii.

Raportat la data

înregistrării acțiunii, respectiv 7 februarie 2007, dreptul reclamantei de a

pretinde plata penalităților de întârziere care reprezintă un accesoriu al

debitului principal scadent în perioada noiembrie - decembrie 2003, este

prescris deoarece nu a fost exercitat în termenul general de prescripție de 3

ani calculat începând cu data la care fiecare din cele 7 facturi a devenit

scadentă.

De asemenea, arată

tribunalul, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 16 lit. a) din Decretul

nr. 167/1958, în sensul de a se constata că a operat întreruperea termenului de

prescripție, deoarece recunoașterea dreptului nu are o atare semnificație în

condițiile în care procesul-verbal de conciliere din data de 23 martie 2004

invocat în acest scop de reclamantă nu a fost semnat de o persoană care poate

angaja în mod legal societatea pârâtă. Astfel, la data încheierii actului

anterior menționat administratorul unic al pârâtei era P.D., conform actului

constitutiv al societății, funcție în care începând cu data de 22 decembrie

2005 a fost numit S.D., ceea ce demonstrează faptul că acesta nu avea calitatea

necesară de a reprezenta societatea pârâtă și de a semna procesul-verbal de

conciliere din 23 martie 2004.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost admis cu consecința desființării

sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța de control

judiciar în argumentarea soluției pronunțate a reținut că excepția prescripției

a fost în mod greșit admisă deoarece potrivit procesului-verbal întocmit de

consiliul de administrație al societății pârâte la data de 15 februarie 2003,

adică anterior datei de 23 martie 2004 când a avut loc concilierea, S.D. a fost

numit reprezentantul pârâtei pentru semnarea documentelor necesare în domeniile

fiscal și financiar, iar actul de întrerupere al termenului de prescripție se referă

tocmai la acest domeniu.

În consecință, arată

instanța, persoana care a semnat procesul-verbal de conciliere avea calitatea

necesară, iar reclamanta în calitate de terț, în sensul art. 55 alin. (1) din Legea

nr. 31/1990 a considerat că negociază cu reprezentantul legal al pârâtei fiind

îndreptățită să considere actul încheiat de acesta ca fiind valabil. De altfel,

o eventuală depășire a limitelor mandatului este o problemă care o privește

doar pe pârâtă, instanța fiind însă datoare în condițiile în care a considerat

că actul adițional și angajamentul de plată au fost încheiate de reclamantă cu

o altă persoană în calitate de reprezentant legal al pârâtei să administreze

probele necesare pentru a elucida acest aspect.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC P.I.R. SRL Mioveni criticând-o pentru

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

criticilor recurenta invocă faptul că, contrar celor reținute de instanța de

apel, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 55 alin. (1) din Legea nr.

31/1990 care reglementează efectele încălcării legii în ceea ce privește

constituirea societății și chiar dacă se admite incidența acestora, ele vizează

doar raporturile cu terții ale organelor de conducere ale societății

referitoare la actele ce depășesc obiectul de activitate al acesteia și nu

actele de dispoziție sau actele făcute în exercitarea unui mandat expres

privind activitatea curentă a societății, cum este cazul celui acordat de

pârâtă. Pe de altă parte, conform art. 35 din Decretul nr. 31/1954 actele

juridice făcute de organele persoanei juridice sunt actele persoanei juridice însăși,

dacă acestea au fost făcute în limitele puterilor ce le-au fost conferite, ceea

ce nu e cazul în speță pentru că S.D. a fost împuternicit doar să semneze

documentele din domeniul financiar și fiscal astfel încât actele ce depășesc

aceste limite nu sunt ale societății.

În consecință, arată

recurenta, procesul-verbal de conciliere nefiind semnat de reprezentantul legal

al societății nu putea avea drept efect întreruperea termenului de prescripție.

De altfel, art. 16 lit.

a) din Decretul nr. 167/1958 nu menționează acest act printre cauzele de

întrerupere ale prescripției extinctive, aspect pe care instanța de apel nu l-a

examinat.

De asemenea, contrar

probelor de la dosar greșit s-a apreciat că termenul de plată al penalităților

a fost de comun acord stabilit la data de 27 februarie 2004.

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ., curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce

urmează a fi expuse în continuare.

În mod corect,

instanța de apel a reținut în speță incidența dispozițiilor art. 16 lit. a) din

Decretul nr. 167/1958 în sensul că prescripția a fost întreruptă prin

recunoașterea sumei din litigiu conform procesului-verbal de conciliere din 23

martie 2004, care conține mențiune expresă că SC P.I.R. SRL reprezentată prin

S.D., recunoaște penalitățile în sumă de 251.831.401 lei dar nu este de acord

cu plata lor. Pentru semnarea acestui act, recurenta a fost legal reprezentată

prin S.D., care a fost desemnat la data de 15 decembrie 2003 reprezentant al

administratorului D.P. pentru SC P.I.R. SRL, calitate în care a fost autorizat

să semneze documentele necesare în domeniile fiscal și financiar.

În acest mod,

administratorul statutar a desemnat în acord cu dispozițiile art. 71 alin. (1)

din Legea nr. 31/1990 dreptul său de reprezentare al societății altei persoane,

care în această calitate putea angaja valabil societatea, cu atât mai mult cu

cât mandatul a fost acordat pentru întocmirea documentelor necesare în domeniul

fiscal și financiar.

Prin urmare, mandatul

astfel acordat, trebuie interpretat în sensul prevăzut de art. 375 alin. (3) C.

com. conform căruia împuternicirea acordată pentru o anumită afacere o include

și pe aceea referitoare la toate actele necesare executării lui chiar dacă

acestea nu ar fi expres arătate, or și din această perspectivă semnarea

procesului-verbal de conciliere nu poate fi considerată ca o depășire a

mandatului.

În consecință,

reținând că pârâta a fost legal reprezentată, rezultă că actul anterior

menționat, prin recunoașterea datoriei, efectuată în interiorul termenului de

prescripție a avut drept efect întreruperea cursului acesteia, în sensul

prevăzut de art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, astfel încât soluția

instanței de apel fiind legală, va fi menținută ca atare, iar recursul va fi

respins ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de

pârâta

SC P.I.R. SRL Clucereasa împotriva Deciziei nr. 109/A/C din 17 octombrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2008.