ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1429/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 iunie 1998 reclamanta R.N.P.D.S. Ploiești cheamă în judecată pe pârâta SC S.P. SRL Cerașu solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 38.746.958 lei reprezentând contravaloare masă lemnoasă exploatată și neachitată și a sumei de 9.184.339 lei reprezentând penalități de întârziere calculate conform art. 5.3 din contractul din 12 ianuarie 1998, cu cheltuieli de judecată. La 24 iunie 1998 pârâta formulează cerere reconvențională prin care solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 138.367.700 lei penalități de întârziere, calculate conform art. 1 din Anexa 2 la contractul din 1998, și a sumei de 150.000.000 lei daune interese suferite pentru neexecutarea obligațiilor contractuale prevăzute de art. 5.6 și 6.3 din contractul din 12 ianuarie 1998, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 1008 din 10 decembrie 1998, devenită, după îndreptarea erorii materiale, sentința nr. 1006 din 10 decembrie 1998 Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, respinge ca nefondată acțiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă, admite ca întemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă și obligă pe reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei reclamante suma de 854.260 lei penalități contractuale, cât și suma de 944.283.459 lei cu titlu de daune interese, cu 18.316.377 lei cheltuieli de judecată în sarcina reclamantei pârâte. La 7 noiembrie 2002 reclamanta-pârâtă formulează cerere de revizuire și de suspendare a hotărârii de mai sus, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc.

civ., expertul contabil numit în cauză fiind condamnat penal pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prin aceea că a calculat în mod mincinos penalități pentru neexecutarea contractului și daune interese. Prin sentința civilă nr. 2244/C din 20 decembrie 2006 Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, unde cauza a fost strămutată, admite cererea de revizuire formulată de revizuienta reclamantă pârâtă și, în consecință, schimbă în parte sentința revizuită în sensul că respinge cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională, înlătură obligația reclamantei de a plăti pârâtei sumele de 854.260 lei penalități, 944.283.459 lei daune și 18.316.377 lei cheltuieli de judecată, menținând restul dispozițiilor sentinței, cu 5.002,8 lei cheltuieli de judecată în sarcina intimatei pârâte; dispune restituirea către revizuientă a cauțiunii depuse.

Pentru a decide astfel instanța reține că cererea de revizuire este întemeiată, expertul contabil al cauzei fiind condamnat irevocabil pentru infracțiune privitoare la pricină și că din sentințele penale și probatoriul administrat în cauza penală rezultă că penalitățile de întârziere și daunele interese calculate în sarcina revizuientei de către expertul inculpat nu au avut o bază reală, nu au avut temei legal fiind nedatorate, că expertul tehnic, scos de sub urmărire penală, a aplicat eronat metoda de calcul a volumului de masă lemnoasă, astfel că raportul de expertiză întocmit de acesta nu este relevant, iar intimata pârâtă nu a făcut dovada neexecutării culpabile de către reclamanta revizuientă a clauzelor contractuale.

Prin Decizia nr. 88/Ap din 12 iunie 2007 Curtea de Apel Brașov, secția comercială, respinge excepția lipsei calității procesuale active a lui F.C. și respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta intimată împotriva sentinței nr. 2244/C din 20 decembrie 2006 a Tribunalului Brașov, secția comercială, pe care o păstrează, reținând, în acest sens, că apelul a fost formulat și semnat de către societatea pârâtă, F.C.

figurând în calitate de reprezentant legal al societății, precum și că motivele de revizuire au vizat exclusiv cererea reconvențională, împotriva dispoziției instanței de fond prin care a fost respinsă acțiunea principală nefiind exercitată nici o cale de atac; mai reține instanța de apel și că în mod corect a stabilit instanța de fond că nu a fost dovedită inexistența masei lemnoase faptic pe teren precum și că, neexistând obiecțiuni înainte de autorizarea parchetului prin autorizația din 12 ianuarie 1998, conform art. 3.2 din contractul părților reclamantei nu-i poate fi imputată nici o sumă cu titlu de penalități, neimpunându-se astfel nici suplimentarea probatoriului. Împotriva deciziei de mai sus pârâta (intimată) SC S.P.

SRL prin reprezentantul legal F.C. declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia și, în principal, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului său, modificarea sentinței apelate și respingerea cererii de revizuire ca nefondată, iar, în subsidiar, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. În fundamentarea recursului său recurenta invocă lipsirea sa, la instanța de apel, de dreptul de a pune concluzii și a-și susține apelul în ședință publică, fiind încălcate dispozițiile legale privind citarea, întrucât instanța de apel - deși a rămas în pronunțare la 15 mai 2007 pe solicitarea de suplimentare a probatoriului, amânând pronunțarea la 29 mai 2007, la 5 iunie 2007 și la 12 iunie 2007, la această din urmă dată s-a pronunțat însă pe apel.

Recurenta reproșează instanței de apel pronunțarea unei decizii care nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța ignorând probele administrate în cauză, înscrisuri și rapoartele de expertiză silvică, din care rezultă un minus de 222 mc. de masă lemnoasă, cum s-a stabilit prin concluziile expertizei efectuate, înlăturate nelegal de către instanță. Recurenta critică instanța și pentru a fi reținut greșit că expertiza efectuată de către expertul condamnat ar fi fost determinantă în cauză, făcând astfel o eronată aplicare a dispozițiilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ., relevantă pentru pricină fiind expertiza silvică prin care s-a constatat lipsa celor 222 mc. masă lemnoasă. Recursul pârâtei este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că la termenul din 15 mai 2007 s-au primit concluziile părților asupra probelor solicitate de apelanta pârâtă, pronunțarea asupra acestui aspect fiind prorogată pentru următorul termen de judecată din 29 mai 2007 - cum rezultă din încheierea din 15 mai 2007 (filele 35,36 dosar de apel) - termen în cunoștința părților, la care apelanta a lipsit și la care instanța a respins cererile în probațiune propuse de apelant și a acordat cuvântul asupra apelului, amânând pronunțarea la 5 iunie 2007 și apoi la 12 iunie 2002 pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise, în temeiul art. 146 C. proc. civ., așa cum rezultă din încheierea din 29 mai 2007 (filele 37, 38 dosar de apel), situație prin raportare la care critica formulată de recurentă urmează a fi respinsă ca nefondată, dreptul la apărare al acesteia fiind respectat.

Nici criticile vizând lipsa motivelor pe care se sprijină decizia recurată nu sunt întemeiate și urmează a fi respinse, instanța de apel examinând apelul pârâtei și respingându-l motiv, dar - cu corecta aplicare a legii procedurale - având în vedere procedura de judecată specifică cererii de revizuire, limitată numai la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ.

invocat de revizuienta care a cerut doar respingerea cererii reconvenționale și menținerea dispozițiilor privitoare la acțiunea principală, infracțiunea săvârșită de expertul condamnat irevocabil fiind determinantă pentru soluția de admitere a cererii reconvenționale pronunțată de instanța a cărei hotărâre a fost atacată cu cererea de revizuire respectivă, astfel că instanța de apel a examinat și apelul numai din perspectiva cererii reconvenționale, reținând corect, ca și prima instanță, că nu a fost dovedită inexistența masei lemnoase faptic pe teren și că, anterior autorizației din 12 ianuarie 1998 a parchetului, nu s-au formulat obiecțiuni împotriva actelor de punere în valoare, care - deci -, potrivit art. 3.2 din contractul nr. 4/1998, sunt considerate ca fiind „corect întocmite și definitiv acceptate”, neputându-i-se imputa reclamantei revizuiente nici o sumă cu titlu de penalități.

Criticile recurentei vizând incorecta apreciere de către instanță a probelor administrate în cauză și mai ales a concluziilor rapoartelor expertizelor efectuate nefiind critici de legalitate, față de dispozițiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ. urmează a nu fi examinate. Astfel fiind, decizia recurată fiind legală și temeinică, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de pârâta recurentă urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de intimata SC S.P. SRL Teișani împotriva Deciziei nr. 88 din 12 iunie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2008.