ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1429/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 5 iunie 1998

reclamanta R.N.P.D.S. Ploiești cheamă în judecată pe pârâta SC S.P. SRL Cerașu

solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta

la plata sumei de 38.746.958 lei reprezentând contravaloare masă lemnoasă

exploatată și neachitată și a sumei de 9.184.339 lei reprezentând penalități de

întârziere calculate conform art. 5.3 din contractul din 12 ianuarie 1998, cu

cheltuieli de judecată.

La 24 iunie 1998

pârâta formulează cerere reconvențională prin care solicită obligarea

reclamantei la plata sumei de 138.367.700 lei penalități de întârziere,

calculate conform art. 1 din Anexa 2 la contractul din 1998, și a sumei de

150.000.000 lei daune interese suferite pentru neexecutarea obligațiilor

contractuale prevăzute de art. 5.6 și 6.3 din contractul din 12 ianuarie 1998,

cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 1008

din 10 decembrie 1998, devenită, după îndreptarea erorii materiale, sentința nr.

1006 din 10 decembrie 1998 Tribunalul Prahova, secția comercială și de

contencios administrativ, respinge ca nefondată acțiunea principală formulată

de reclamanta-pârâtă, admite ca întemeiată cererea reconvențională formulată de

pârâta-reclamantă și obligă pe reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei reclamante

suma de 854.260 lei penalități contractuale, cât și suma de 944.283.459 lei cu

titlu de daune interese, cu 18.316.377 lei cheltuieli de judecată în sarcina

reclamantei pârâte.

La 7 noiembrie 2002

reclamanta-pârâtă formulează cerere de revizuire și de suspendare a hotărârii

de mai sus, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., expertul

contabil numit în cauză fiind condamnat penal pentru infracțiunea de mărturie

mincinoasă prin aceea că a calculat în mod mincinos penalități pentru

neexecutarea contractului și daune interese.

Prin sentința civilă nr.

2244/C din 20 decembrie 2006 Tribunalul Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, unde cauza a fost strămutată, admite cererea de

revizuire formulată de revizuienta reclamantă pârâtă și, în consecință, schimbă

în parte sentința revizuită în sensul că respinge cererea reconvențională

formulată de pârâta reclamantă reconvențională, înlătură obligația reclamantei

de a plăti pârâtei sumele de 854.260 lei penalități, 944.283.459 lei daune și

18.316.377 lei cheltuieli de judecată, menținând restul dispozițiilor

sentinței, cu 5.002,8 lei cheltuieli de judecată în sarcina intimatei pârâte;

dispune restituirea către revizuientă a cauțiunii depuse.

Pentru a decide

astfel instanța reține că cererea de revizuire este întemeiată, expertul

contabil al cauzei fiind condamnat irevocabil pentru infracțiune privitoare la

pricină și că din sentințele penale și probatoriul administrat în cauza penală

rezultă că penalitățile de întârziere și daunele interese calculate în sarcina

revizuientei de către expertul inculpat nu au avut o bază reală, nu au avut

temei legal fiind nedatorate, că expertul tehnic, scos de sub urmărire penală,

a aplicat eronat metoda de calcul a volumului de masă lemnoasă, astfel că

raportul de expertiză întocmit de acesta nu este relevant, iar intimata pârâtă

nu a făcut dovada neexecutării culpabile de către reclamanta revizuientă a

clauzelor contractuale.

Prin Decizia nr. 88/Ap

din 12 iunie 2007 Curtea de Apel Brașov, secția comercială, respinge excepția

lipsei calității procesuale active a lui F.C. și respinge ca nefondat apelul

declarat de pârâta intimată împotriva sentinței nr. 2244/C din 20 decembrie

2006 a Tribunalului Brașov, secția comercială, pe care o păstrează, reținând,

în acest sens, că apelul a fost formulat și semnat de către societatea pârâtă,

F.C. figurând în calitate de reprezentant legal al societății, precum și că

motivele de revizuire au vizat exclusiv cererea reconvențională, împotriva

dispoziției instanței de fond prin care a fost respinsă acțiunea principală

nefiind exercitată nici o cale de atac; mai reține instanța de apel și că în

mod corect a stabilit instanța de fond că nu a fost dovedită inexistența masei

lemnoase faptic pe teren precum și că, neexistând obiecțiuni înainte de

autorizarea parchetului prin autorizația din 12 ianuarie 1998, conform art. 3.2

din contractul părților reclamantei nu-i poate fi imputată nici o sumă cu titlu

de penalități, neimpunându-se astfel nici suplimentarea probatoriului.

Împotriva deciziei de

mai sus pârâta (intimată) SC S.P. SRL prin reprezentantul legal F.C. declară

recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și

9 C. proc. civ., admiterea acestuia și, în principal, modificarea deciziei recurate

în sensul admiterii apelului său, modificarea sentinței apelate și respingerea

cererii de revizuire ca nefondată, iar, în subsidiar, casarea deciziei recurate

și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

În fundamentarea

recursului său recurenta invocă lipsirea sa, la instanța de apel, de dreptul de

a pune concluzii și a-și susține apelul în ședință publică, fiind încălcate

dispozițiile legale privind citarea, întrucât instanța de apel - deși a rămas

în pronunțare la 15 mai 2007 pe solicitarea de suplimentare a probatoriului,

amânând pronunțarea la 29 mai 2007, la 5 iunie 2007 și la 12 iunie 2007, la

această din urmă dată s-a pronunțat însă pe apel.

Recurenta reproșează

instanței de apel pronunțarea unei decizii care nu cuprinde motivele pe care se

sprijină, instanța ignorând probele administrate în cauză, înscrisuri și

rapoartele de expertiză silvică, din care rezultă un minus de 222 mc. de masă

lemnoasă, cum s-a stabilit prin concluziile expertizei efectuate, înlăturate

nelegal de către instanță.

Recurenta critică

instanța și pentru a fi reținut greșit că expertiza efectuată de către expertul

condamnat ar fi fost determinantă în cauză, făcând astfel o eronată aplicare a

dispozițiilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ., relevantă pentru pricină fiind

expertiza silvică prin care s-a constatat lipsa celor 222 mc. masă lemnoasă.

Recursul pârâtei este

nefondat.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că la termenul din 15 mai 2007 s-au

primit concluziile părților asupra probelor solicitate de apelanta pârâtă,

pronunțarea asupra acestui aspect fiind prorogată pentru următorul termen de

judecată din 29 mai 2007 - cum rezultă din încheierea din 15 mai 2007 (filele

35,36 dosar de apel) - termen în cunoștința părților, la care apelanta a lipsit

și la care instanța a respins cererile în probațiune propuse de apelant și a

acordat cuvântul asupra apelului, amânând pronunțarea la 5 iunie 2007 și apoi

la 12 iunie 2002 pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii

scrise, în temeiul art. 146 C. proc. civ., așa cum rezultă din încheierea din

29 mai 2007 (filele 37, 38 dosar de apel), situație prin raportare la care

critica formulată de recurentă urmează a fi respinsă ca nefondată, dreptul la

apărare al acesteia fiind respectat.

Nici criticile vizând

lipsa motivelor pe care se sprijină decizia recurată nu sunt întemeiate și

urmează a fi respinse, instanța de apel examinând apelul pârâtei și

respingându-l motiv, dar - cu corecta aplicare a legii procedurale - având în

vedere procedura de judecată specifică cererii de revizuire, limitată numai la

motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ. invocat de

revizuienta care a cerut doar respingerea cererii reconvenționale și menținerea

dispozițiilor privitoare la acțiunea principală, infracțiunea săvârșită de

expertul condamnat irevocabil fiind determinantă pentru soluția de admitere a

cererii reconvenționale pronunțată de instanța a cărei hotărâre a fost atacată

cu cererea de revizuire respectivă, astfel că instanța de apel a examinat și

apelul numai din perspectiva cererii reconvenționale, reținând corect, ca și

prima instanță, că nu a fost dovedită inexistența masei lemnoase faptic pe

teren și că, anterior autorizației din 12 ianuarie 1998 a parchetului, nu s-au

formulat obiecțiuni împotriva actelor de punere în valoare, care - deci -,

potrivit art. 3.2 din contractul nr. 4/1998, sunt considerate ca fiind „corect

întocmite și definitiv acceptate”, neputându-i-se imputa reclamantei

revizuiente nici o sumă cu titlu de penalități.

Criticile recurentei

vizând incorecta apreciere de către instanță a probelor administrate în cauză

și mai ales a concluziilor rapoartelor expertizelor efectuate nefiind critici

de legalitate, față de dispozițiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ. urmează a

nu fi examinate.

Astfel fiind, decizia

recurată fiind legală și temeinică, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. recursul declarat de pârâta recurentă urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

intimata SC S.P. SRL Teișani împotriva Deciziei nr. 88 din 12 iunie 2007 a

Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 10 aprilie 2008.