ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 839/2014

Asupra recursul de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința nr. 270 din 12 septembrie 2012, Curtea de Apel Iași a admis

în parte acțiunea formulată de reclamanta SC P. SRL Iași în contradictoriu cu

Direcția Generală pentru Pescuit - Autoritatea de Management pentru Programul

Operațional pentru Pescuit și dispus anularea notificării din 02 februarie

2012 și a răspunsului la contestația din 26 martie 2012, obligând această

pârâtă să soluționeze cererea de finanțare nr. XXX.

Totodată, Curtea de apel a respins atât restul

capetelor de cerere, cât și acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu

cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, obligând pârâta Direcția

Generală pentru Pescuit - Autoritatea de Management pentru P.O.P. la plata către

reclamantă a sumei de 25,8 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut în esență, că SC P. SRL a depus cererea de finanțare nr. XXX,

înregistrată la CR POP lași, prin care solicita sprijin financiar nerambursabil

din FEP prin POP în cadrul Axei prioritare nr. 2: Acvacultura. Măsura 2.1 Acvacultura,

Acțiunea 4 - Măsuri pentru mediul acvatic. Operațiunea 3 - Acvacultura durabilă

în Situri Natura 2000, pentru realizarea proiectului cu titlul: ''Conservarea ecosistemelor

și a diversității biologice în cadrul Complexului piscicol Movileni".

Curtea de apel a reținut că în urma analizării

și verificării documentelor dosarului cererii de finanțare cu nr. XXX că aceasta

CF a fost respinsă în etapa de verificare pe teren, așa cum rezultă din raportul

CR POP Galați de verificare pe teren din 16 decembrie 2011, motivul pentru care

cererea de finanțare cu nr. XXX a fost respinsă în această etapă fiind faptul că

în perioada 2008 - 2011, SC P. SRL "a exploatat fără titlu terenul care face

obiectul solicitării acordării compensației", așa cum rezultă din raportul

CR POP Galați de verificare pe teren din 16 decembrie 2011 și notificarea cu privire

la neeligibilitatea cererii de finanțare din 02 februarie 2012.

În baza pct. 4.6 - Contestații - din Ghidul solicitantului

pentru Măsura 2.1 Acvacultura, Acțiunea 4 - Măsuri pentru mediul acvatic și a notificării

din 02 februarie 2012 prin care cererea de finanțare nr. XXX a fost declarată neeligibilă,

SC P. SRL formulează contestația din 09 februarie 2012, înregistrată la DGP AMPOP

din 13 februarie 2012 solicitând admiterea contestației și anularea notificării

din 02 februarie 2012.

Conform deciziei DGP AMPOP din 20 februarie 2012

pentru constituirea comisiei pentru soluționarea contestației depusă de SC P. SRL,

cererea de finanțare nr. XXX a fost reanalizată de către membrii comisiei de soluționare

a contestației în conformitate cu Manualul de procedură pentru verificarea conformității

și eligibilității cererilor de finanțare nr. YYY avându-se în vedere respectarea

prevederilor legale în vigoare la data depunerii cererii de finanțare.

De asemenea, s-a reținut că din analiza contestației

din 09 februarie 2012 depuse de către SC P. SRL și a documentației depuse în vederea

accesării fondurilor disponibile în cadrul Măsurii 2.1. Acvacultura, Acțiunea 4,

Operațiunea 3 - Acvacultura durabilă în situri Natura 2000, Comisia pentru soluționarea

contestației a constatat faptul că solicitantul nu a avut titlu legal pentru deținerea

terenului pentru perioada în care s-a exploatat ferma și pentru care solicită acordarea

de compensații.

Judecătorul fondului a constatat că în mod eronat

Direcția Generală pentru Pescuit – Autoritatea de Management pentru Programul

Operațional pentru Pescuit a respins atât cererea de finanțare nr. XXX

cât și contestația din 26 martie 2012, reținând fie faptul că reclamanta

a exploatat terenul fără titlu, fie că licența de acvacultură era nulă sau

anulabilă, fie că nu exista acordul fotografului ce a realizat planșele foto

depuse la dosar.

Totodată, instanța de fond a constatat că

reclamanta a îndeplinit condițiile pentru a putea beneficia de sprijinul financiar

nerambursabil acordat prin Fondul European de Pescuit, întrucât dovada dreptului

de proprietate, de folosință, de comodat sau de concesiune a terenului pe care

se află situată amenajarea piscicolă nu se regăsește printre documentele solicitate,

prin urmare în mod nejustificat autoritatea publică pârâtă și-a justificat

respingerea cererii de finanțare pe lipsa titlului în baza căruia este deținut

terenul.

S-a mai arătat în considerentele sentinței

atacate că după cum rezultă și din decizia de soluționare a contestației,

reclamanta a administrat amenajarea piscicolă cu mult înainte de instituirea Sitului

Natura 2000 în acest sens fiind contractul de asociere și participațiune

din 01 martie 1999 și actul adițional, precum și contractul de închiriere

din 31 decembrie 2004 și actul adițional din 18 mai 2005, iar după lichidarea

voluntară a SC P.S. SA Iași, societatea reclamantă a devenit proprietară exclusivă

pe această amenajare piscicolă, Statul prin Agenția Națională de Pescuit

și Acvacultură rămânând proprietar doar asupra terenurilor de sub eleștee.

Referitor la terenul de sub apă, prima instanță

a constatat că ANPA a emis facturi de plată a redevenței iar societatea reclamantă

le-a plătit, prin urmare contractul în sens de ”negotium iuris” a existat iar mijlocul

de probă al convenției încheiate de părți îl reprezintă facturile emise

și chitanțele depuse la dosarul de finanțare. De altfel, Agenția

Națională de Pescuit și Acvacultură nu a contestat niciodată existența

convenției, aceasta încheind cu reclamanta în anul 2011 contractul de concesiune

prin derulare directă din 25 octombrie 2011.

În ce privește valabilitatea licenței

de acvacultură a reclamantei, instanța de fond a constatat că reclamanta a

depus licența ce i-a fost emisă în condițiile O.U.G. nr. 57/2007, iar

apărările autorității publice pârâte cât și cele ale Direcției Juridice

din Cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu pot fi avute

în vedere motivat de faptul că potrivit dispozițiilor art. 6 din Ordinul

nr. 916 din 07 decembrie 2004 anularea licenței de acvacultură se poate face

doar de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură.

Prin urmare, Curtea de apel a constatat că se

impune obligarea pârâtei Direcția Generală pentru Pescuit – Autoritatea de

Management pentru Programul Operațional pentru Pescuit la soluționarea

cererii de finanțare nr. XXX, însă nu se poate vorbi în acest moment despre

admiterea în totalitate sau nu a cererii de finanțare nerambursabilă și

nici despre obligația de a îndeplini toate formalitățile necesare încheierii

contractului în condițiile în care autoritatea publică pârâtă nu a analizat

până în acest moment cuantumul sumei solicitate și nici documentele pe care

se întemeiază acest cuantum.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală de Pescuit - Autoritate

de Management pentru P.O.P., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică

pentru următoarele motive, respectiv argumente:

- reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor

criteriilor de eligibilitate și selecție, respectiv nu a făcut dovada că a exploatat

cu un titlu terenul care face obiectul solicitării acordării compensației;

- reclamanta nu a depus o licență de acvacultură

valabilă, întrucât elementele prevăzute în contractul de concesiune din 11

ianuarie 2003 sunt aplicabile numai titularului acestui contract, respectiv SC P.S.

SA pe perioada derulării sale. Potrivit art. 45 alin. (2) din O.U.G. nr. 23/2008

privind pescuitul și acvacultura, cu modificările și completările ulterioare „orice

modificare privind schimbarea proprietarului sau a administratorului, precum și

modificările privind schimbarea proprietarului sau a administratorului, precum și

modificările privind capacitatea de producție și speciile cultivate trebuie comunicate

Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură, în vederea reactualizării Registrului

unităților de acvacultură și eliberării unei noi licențe de acvacultură, după caz”.

Recurentul și-a încadrat motivele de recurs în

prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond,

precum și criticile formulate de recurent și care se încadrează, din punct de vedere

procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.,

instanța de control judiciar constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente:

În cuprinsul Ghidului Solicitantului, depus la

dosarul cauzei se prevăd documentele ce trebuie depuse de titularul cererii de finanțare

în cazul restricțiilor specifice sau cerințelor pentru zonele Natura 2000 impuse

de măsurile naționale pentru punerea în aplicare a Directivelor 2009/147/EC și 92/43.

Între aceste documente solicitate nu se regăsește și cel privind dovada dreptului

de proprietate, de folosință, de comodat sau de concesiune a terenului pe care se

află situată amenajarea piscicolă și, prin urmare, instanța de fond a admis, în

mod corect acțiunea reclamantei.

Totodată, în mod justificat s-a reținut că unitatea

reclamantă a administrat amenajarea piscicolă anterior instituirii sitului Natura

a respectivei amenajări piscicole, iar Satul prin Agenția Națională pentru Pescuit

și Acvacultură a rămas proprietar doar asupra terenurilor de sub eleștee, reclamanta

plătind o redevență.

În anul 2011 Agenția Națională pentru Pescuit

și Acvacultură a încheiat cu reclamanta contractul de concesiune prin negociere

directă din 25 octombrie 2011.

În ceea ce privește obligativitatea depunerii

licenței pentru acvacultură, această cerință a fost îndeplinită, fiind depusă licența

emisă în condițiile O.U.G. nr. 57/2007, de către Agenția Națională pentru Pescuit

și Acvacultură, reclamanta fiind înscrisă în Registrul Unităților de Acvacultură

R.U. A) al Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, iar potrivit art. 6

din Ordinul nr. 916/2004, anularea licenței de acvacultură se poate face doar de

Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură – unitatea emitentă.

Pentru considerentele menționate, instanța de

control judiciar reține că hotărârea atacată este legală și temeinică, iar în baza

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală de Pescuit - Autoritate de Management

pentru P.O.P. împotriva sentinței civile nr. 270/2012 din 20 septembrie 2012 a Curții

de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie

2014.