ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 839/2014

Asupra recursul de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 270 din 12 septembrie 2012, Curtea de Apel Iași a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC P. SRL Iași în contradictoriu cu Direcția Generală pentru Pescuit - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional pentru Pescuit și dispus anularea notificării din 02 februarie 2012 și a răspunsului la contestația din 26 martie 2012, obligând această pârâtă să soluționeze cererea de finanțare nr. XXX. Totodată, Curtea de apel a respins atât restul capetelor de cerere, cât și acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, obligând pârâta Direcția Generală pentru Pescuit - Autoritatea de Management pentru P.O.P.

la plata către reclamantă a sumei de 25,8 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență, că SC P. SRL a depus cererea de finanțare nr. XXX, înregistrată la CR POP lași, prin care solicita sprijin financiar nerambursabil din FEP prin POP în cadrul Axei prioritare nr. 2: Acvacultura. Măsura 2.1 Acvacultura, Acțiunea 4 - Măsuri pentru mediul acvatic.

Operațiunea 3 - Acvacultura durabilă în Situri Natura 2000, pentru realizarea proiectului cu titlul: ''Conservarea ecosistemelor și a diversității biologice în cadrul Complexului piscicol Movileni". Curtea de apel a reținut că în urma analizării și verificării documentelor dosarului cererii de finanțare cu nr. XXX că aceasta CF a fost respinsă în etapa de verificare pe teren, așa cum rezultă din raportul CR POP Galați de verificare pe teren din 16 decembrie 2011, motivul pentru care cererea de finanțare cu nr. XXX a fost respinsă în această etapă fiind faptul că în perioada 2008 - 2011, SC P. SRL "a exploatat fără titlu terenul care face obiectul solicitării acordării compensației", așa cum rezultă din raportul CR POP Galați de verificare pe teren din 16 decembrie 2011 și notificarea cu privire la neeligibilitatea cererii de finanțare din 02 februarie 2012. În baza pct. 4.6 - Contestații - din Ghidul solicitantului pentru Măsura 2.1 Acvacultura, Acțiunea 4 - Măsuri pentru mediul acvatic și a notificării din 02 februarie 2012 prin care cererea de finanțare nr. XXX a fost declarată neeligibilă, SC P. SRL formulează contestația din 09 februarie 2012,

înregistrată la DGP AMPOP din 13 februarie 2012 solicitând admiterea contestației și anularea notificării din 02 februarie 2012. Conform deciziei DGP AMPOP din 20 februarie 2012 pentru constituirea comisiei pentru soluționarea contestației depusă de SC P. SRL, cererea de finanțare nr. XXX a fost reanalizată de către membrii comisiei de soluționare a contestației în conformitate cu Manualul de procedură pentru verificarea conformității și eligibilității cererilor de finanțare nr. YYY avându-se în vedere respectarea prevederilor legale în vigoare la data depunerii cererii de finanțare. De asemenea, s-a reținut că din analiza contestației din 09 februarie 2012 depuse de către SC P. SRL și a documentației depuse în vederea accesării fondurilor disponibile în cadrul Măsurii 2.1.

Acvacultura, Acțiunea 4, Operațiunea 3 - Acvacultura durabilă în situri Natura 2000, Comisia pentru soluționarea contestației a constatat faptul că solicitantul nu a avut titlu legal pentru deținerea terenului pentru perioada în care s-a exploatat ferma și pentru care solicită acordarea de compensații. Judecătorul fondului a constatat că în mod eronat Direcția Generală pentru Pescuit – Autoritatea de Management pentru Programul Operațional pentru Pescuit a respins atât cererea de finanțare nr. XXX cât și contestația din 26 martie 2012, reținând fie faptul că reclamanta a exploatat terenul fără titlu, fie că licența de acvacultură era nulă sau anulabilă, fie că nu exista acordul fotografului ce a realizat planșele foto depuse la dosar.

Totodată, instanța de fond a constatat că reclamanta a îndeplinit condițiile pentru a putea beneficia de sprijinul financiar nerambursabil acordat prin Fondul European de Pescuit, întrucât dovada dreptului de proprietate, de folosință, de comodat sau de concesiune a terenului pe care se află situată amenajarea piscicolă nu se regăsește printre documentele solicitate, prin urmare în mod nejustificat autoritatea publică pârâtă și-a justificat respingerea cererii de finanțare pe lipsa titlului în baza căruia este deținut terenul. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că după cum rezultă și din decizia de soluționare a contestației, reclamanta a administrat amenajarea piscicolă cu mult înainte de instituirea Sitului Natura 2000 în acest sens fiind contractul de asociere și participațiune din 01 martie 1999 și actul adițional, precum și contractul de închiriere din 31 decembrie 2004 și actul adițional din 18 mai 2005, iar după lichidarea voluntară a SC P.S.

SA Iași, societatea reclamantă a devenit proprietară exclusivă pe această amenajare piscicolă, Statul prin Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură rămânând proprietar doar asupra terenurilor de sub eleștee. Referitor la terenul de sub apă, prima instanță a constatat că ANPA a emis facturi de plată a redevenței iar societatea reclamantă le-a plătit, prin urmare contractul în sens de ”negotium iuris” a existat iar mijlocul de probă al convenției încheiate de părți îl reprezintă facturile emise și chitanțele depuse la dosarul de finanțare. De altfel, Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură nu a contestat niciodată existența convenției, aceasta încheind cu reclamanta în anul 2011 contractul de concesiune prin derulare directă din 25 octombrie 2011. În ce privește valabilitatea licenței de acvacultură a reclamantei, instanța de fond a constatat că reclamanta a depus licența ce i-a fost emisă în condițiile O.U.G.

nr. 57/2007, iar apărările autorității publice pârâte cât și cele ale Direcției Juridice din Cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu pot fi avute în vedere motivat de faptul că potrivit dispozițiilor art. 6 din Ordinul nr. 916 din 07 decembrie 2004 anularea licenței de acvacultură se poate face doar de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură. Prin urmare, Curtea de apel a constatat că se impune obligarea pârâtei Direcția Generală pentru Pescuit – Autoritatea de Management pentru Programul Operațional pentru Pescuit la soluționarea cererii de finanțare nr. XXX, însă nu se poate vorbi în acest moment despre admiterea în totalitate sau nu a cererii de finanțare nerambursabilă și nici despre obligația de a îndeplini toate formalitățile necesare încheierii contractului în condițiile în care autoritatea publică pârâtă nu a analizat până în acest moment cuantumul sumei solicitate și nici documentele pe care se întemeiază acest cuantum.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală de Pescuit - Autoritate de Management pentru P.O.P., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente: - reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor criteriilor de eligibilitate și selecție, respectiv nu a făcut dovada că a exploatat cu un titlu terenul care face obiectul solicitării acordării compensației; - reclamanta nu a depus o licență de acvacultură valabilă, întrucât elementele prevăzute în contractul de concesiune din 11 ianuarie 2003 sunt aplicabile numai titularului acestui contract, respectiv SC P.S. SA pe perioada derulării sale.

Potrivit art. 45 alin. (2) din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, cu modificările și completările ulterioare „orice modificare privind schimbarea proprietarului sau a administratorului, precum și modificările privind schimbarea proprietarului sau a administratorului, precum și modificările privind capacitatea de producție și speciile cultivate trebuie comunicate Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură, în vederea reactualizării Registrului unităților de acvacultură și eliberării unei noi licențe de acvacultură, după caz”. Recurentul și-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și criticile formulate de recurent și care se încadrează, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., instanța de control judiciar constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În cuprinsul Ghidului Solicitantului, depus la dosarul cauzei se prevăd documentele ce trebuie depuse de titularul cererii de finanțare în cazul restricțiilor specifice sau cerințelor pentru zonele Natura 2000 impuse de măsurile naționale pentru punerea în aplicare a Directivelor 2009/147/EC și 92/43. Între aceste documente solicitate nu se regăsește și cel privind dovada dreptului de proprietate, de folosință, de comodat sau de concesiune a terenului pe care se află situată amenajarea piscicolă și, prin urmare, instanța de fond a admis, în mod corect acțiunea reclamantei. Totodată, în mod justificat s-a reținut că unitatea reclamantă a administrat amenajarea piscicolă anterior instituirii sitului Natura 2000. După lichidarea voluntară a SC P.S.

SA societatea a devenit proprietara exclusivă a respectivei amenajări piscicole, iar Satul prin Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a rămas proprietar doar asupra terenurilor de sub eleștee, reclamanta plătind o redevență. În anul 2011 Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a încheiat cu reclamanta contractul de concesiune prin negociere directă din 25 octombrie 2011. În ceea ce privește obligativitatea depunerii licenței pentru acvacultură, această cerință a fost îndeplinită, fiind depusă licența emisă în condițiile O.U.G. nr. 57/2007, de către Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, reclamanta fiind înscrisă în Registrul Unităților de Acvacultură R.U. A) al Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, iar potrivit art. 6 din Ordinul nr. 916/2004, anularea licenței de acvacultură se poate face doar de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură – unitatea emitentă.

Pentru considerentele menționate, instanța de control judiciar reține că hotărârea atacată este legală și temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală de Pescuit - Autoritate de Management pentru P.O.P. împotriva sentinței civile nr. 270/2012 din 20 septembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2014.