ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2871/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2871/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea

înregistrată la data de 4 februarie 2013 pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș,

reclamantul K.C. în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, a

solicitat instanței să dispună anularea raportului de evaluare din 16 ianuarie 2013,

emis de pârâtă.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că în raport de circumstanțele concrete, în cază

nu sunt incidente prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003, întrucât în

calitate de

Secretar al comunei C., județul Harghita, a

participat la procedura de achiziție a unor lucrări în baza atribuțiilor de

serviciu, prin dispozițiile Primarului Comunei C., iar atribuțiile sale au fost

pur tehnice, ținând de

tehnoredactare și

asigurarea condițiilor tehnice pentru desfășurarea activității comisiei, fără a

avea competență decizională prin care să fi intervenit, contribuit sau

influențat luarea deciziilor iar evaluarea ofertelor.

În

ceea ce privește calitatea sa de acționar la

SC

T.C. SA, reclamanta arată că acțiunile au fost dobândite prin procedura

privatizării în masă a fostei întreprinderi de construcții, iar datorită

procentului foarte mic pe care îl deține la societatea menționată nu se poate

susține că a realizat beneficii în calitate de acționar.

Aplicarea

semnăturii pe contractul de achiziție publică încheiat cu societatea, s-a

efectuat în baza sarcinilor de serviciu, nefiind membru al comisiei de evaluare

a ofertelor în vederea atribuirii contractului de lucrări și ca atare nu a avut

calitatea de a soluționa cereri sau de a lua decizii cu privire la rezultatul

procedurii de atribuire.

Hotărârea

primei instanțe

Prin

sentința civilă nr. 305 din 9 iulie 2013, a Curții de Apel Târgu Mureș, a fost

respinsă contestația formulată de

K.C. în contradictoriu cu Agenția Națională

de Integritate privind anularea raportului de evaluare din 16 ianuarie 2013.

În motivarea

sentinței, instant a reținut, în esență, că reclamantul K.C., la data numirii

în comisia de evaluare a ofertelor pentru atribuirea contractului de prestări

servicii “Construire remiză PSI și șopron pentru lemne”, deținea calitatea de

secretar al Comunei C., Județul Hunedoara cât și calitatea de acționar al

SC

T.C. SA.

În calitate de

secretar al Comunei C., contestatorul a semnat și contractul de prestări

servicii, încheiat între Primăria comunei C. și SC T.C. SA.

În consecință,

contestatorul, persoana care a exercitat o funcție publică, a participat la

stabilirea adjudecatarului contractului de prestări servicii, prin desemnarea

sa în comisia de evaluare a ofertelor și la semnarea contractului de lucrări,

deși avea, în același timp și calitatea de acționar al societății comerciale

desemnate beneficiar al contractului în cauză.

Susținerile

contestatorului, potrivit cărora atribuțiile sale în cadrul comisiei de

evaluare a ofertelor, în calitate de secretar erau de natură tehnică –

tehnoredactarea și asigurarea condițiilor tehnice pentru desfășurarea

activității comisiei - nu au fost reținute, în condițiile în care chiar prin

fișa postului de secretar, acestuia îi reveneau atribuții de verificare a

conformității procedurilor de achiziții publice, cu legile în vigoare.

Nu au fost reținute

susținerile contestatorului, potrivit cărora acesta nu ar fi avut drept de vot

în cadrul comisiei de evaluare, potrivit prevederilor art. 73 alin. (4) din H.G.

nr. 925/2006.

Astfel, numirea

contestatorului, în calitate de secretar, în comisia de evaluare a ofertelor

atrage în sarcina acestuia atribuțiile ce revin oricărui membru al comisiei de

evaluare, pentru că în cuprinsul art. 72 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 sunt

indicate atribuțiile comisiei de evaluare, fără ca legiuitorul să distingă

între calitatea de secretar sau membru al comisiei, și, cu atât mai puțin, nu a

prevăzut distinct atribuții diferite pentru aceștia.

Ca urmare, în raport

de art. 72 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, contestatorului îi reveneau,

alături de ceilalți membrii ai comisiei, atribuții în procesul de verificare și

evaluare a ofertelor, caz în care acesta avea obligația abținerii de la

participare la activitatea comisiei de evaluare și, potrivit art. 79 alin. (2)

din Legea nr. 161/2003, să-l informeze, de îndată, pe șeful ierarhic căruia îi

era subordonat direct, care, în termen de 3 zile de la data luării la

cunoștință avea obligația să ia măsurile ce se impun pentru soluționarea

acestui incident și respectarea principiilor prevăzute de art. 71 din același

act normativ.

Chiar în cuprinsul

art. 74 alin. ultim din H.G. nr. 925/2006, este prevăzută expres norma juridică

de trimitere la Cap. II, Secțiunea a 8-a din O.U.G. nr. 34/2006 referitoare la

regulile de evitare a conflictului de interese, care prevăd la art. 69 lit. a),

chiar ipoteza în care se afla contestatorul, și anume, că nu au dreptul să fie

implicați în procesul de verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor, persoanele

care dețin acțiuni din capitalul subscris al unuia dintre ofertanți/candidați.

În aceeași logică,

sunt și prevederile art. 72 alin. (2), (4) din H.G. nr. 925/2006, care, prevăd

posibilitatea pentru autoritatea contractantă, să desemneze membrii de rezervă

pentru membrii comisiei de evaluare, cât și îndreptățirea acesteia de a înlocui

un membru al comisiei de evaluare, în cazul în care persoana înlocuită nu își

poate îndeplini, din motive obiective, atribuțiile ce-i revin din calitatea de

membru al comisiei de evaluare.

Ca urmare,

contestatorul avea obligația, atât în cazul desemnării sale în cadrul comisiei

de evaluare a ofertelor, cât și la semnarea contractului de atribuire a

lucrărilor de servicii, să se abțină de la îndeplinirea respectivelor atribuții,

tocmai pentru a preveni situarea sa într-o poziție care ar conduce la

încălcarea principiilor instituite de legiuitor, cu privire la exercitarea

funcției publice, prin prevederile art. 71

din

Legea nr. 161/2003, respectiv: imparțialitatea, integritatea, transparența

decizională și supremația interesului public.

Mai mult,

contestatorul avea obligația, și nu facultatea, să se abțină de la îndeplinirea

acestor atribuții și să-l informeze de îndată pe șeful ierarhic, o conduită

contrară fiind, de altfel, sancționată de legiuitor, prin atragerea, după caz,

a răspunderii disciplinare, administrative, civile sau penale.

Prin prisma

considerentelor expuse prima instanță a apreciat că se impune respingerea

contestației formulate de contestatorul K.C., împotriva raportului de evaluare din

16 ianuarie 2013 emis de Agenția Națională de Integritate.

Recursul

exercitat în cauză

Împotriva

sentinței civile nr. 305 din 9 iulie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, a

formulat recurs reclamantul

K.C., solicitând admiterea recursului,

modificarea sentinței recurate în sensul anulării raportului de evaluare

întocmit de Agenția Națională de Integritate.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, întemeiate formal pe dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8,

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., recurentul arată că sentința

atacată are o motivare convergentă cu cele reținute în raportul de evaluare dar

care nu are elemente corespondente cu realitățile faptice la care se aplică

legislația invocată.

Aprecierile instanței

referitoare la circumstanțele de fapt și cele dovedite prin înscrisuri, au fost

făcute fără a se ține cont de posibilitățile restrânse ale instituției la care

are calitatea de angajat recurentul, în ceea ce privește resursele umane și

numărul cadrelor care pot fi implicate în procedurile de achiziții publice.

În concluzie,

instanța de fond a interpretat greșit actele și faptele în baza cărora în mod

eronat a fost calificată situația reclamantului în raport de calitatea pe care

o dețin în cadrul Primăriei C.

Recurentul, în dezvoltarea

motivelor de recurs, a redat copy paste concluziilor scrise depuse la dosarul

cauzei în primul ciclu procesual, respectiv pentru termenul de judecată din

data de 3 iulie 2013, reluând situația de fapt fără a aduce critici de

nelegalitate sau netemeinice a hotărârii pronunțate de prima instanță.

Astfel, se arată că a

deținut calitatea de Secretar al Comunei C., județul Hunedoara începând cu anul

2005, iar participarea sa la procedura de achiziție a serviciilor contractate,

având ca obiect realizarea în beneficiul comunei a unei remize RSI și șopron

pentru lemne, a fost de fapt o participare improprie, un act de îndeplinire a dispoziției

nr. 114/2010 emisă de Primarul Comunei prin care în baza prevederilor O.U.G.

nr. 34/2003 a fost numită Comisia de evaluare a ofertelor pentru realizarea

unui obiectiv care în prealabil a parcurs toate etapele, iar atribuțiile sale

au fost pur tehnice, lipsite de competențe decizionale.

Simpla mențiune în

cuprinsul deciziei de constituire a Comisiei a personalului tehnico –

administrativ nu are nici un efect asupra funcționării acesteia sub aspect

decizional, fiind de fapt rezultatul diligențelor achizitorului în asigurarea

condițiilor optime pentru desfășurarea activităților cu care membrii comisiei

erau mandatați.

Referitor la

calitatea de acționar la

SC T.C. SA, recurentul arată că deține

calitatea de acționar prin procedura privatizării în masă a fostei

întreprinderi de construcții, iar procentul deținut este de 0,17%.

Agenția

Națională de Integritate a reținut dispozițiile art. 71 și 79 din Legea nr.

161/2003 fără să țină cont că semnarea contractului de achiziție publică nu

implică încălcarea dispozițiilor legale arătate, având în vedere că nu avea

putere decizională, iar prin semnătura aplicată pe contract, Secretarul

Primăriei a certificat faptul că actul reflectă întocmai condițiile statuate de

membri comisiei de atribuire.

Raportul

de evaluare a fost întocmit în baza unor acte și fapte interpretate greșit,

fără ca la aprecierea aplicabilității dispozițiilor legale invocate să se ia în

considerare precizările furnizate de reclamant.

Instanța

a soluționat în mod greșit actul dedus judecății cu privire la faptul că actele

de comunicare efectuate de Agenția Națională de Integritate au fost pur

formale, iar apărările reclamantului formulate atât în fața Agenția Națională

de Integritate, cât și ulterior au rămas „enunțate dar necalificate”.

Atât

Agenția Națională de Integritate cât și instanța de fond nu au avut în vedere

posibilitățile și cadrul limitat de mișcare al aparatului tehnic din Primăria C.,

care printr-un efectiv restrâns de angajați trebuie să răspundă unor reguli

statuate în același mod pentru municipii.

Secretarul

comisiei de evaluare nu are putere decizională și nu se poate vorbi de

influență atâta timp cât ofertele tehnice sunt avizate și analizate de un terț

avizat, a cărui opinie profesională constituie baza deliberărilor a persoanelor

nominalizate ca membrii cu drept de vot.

Intimata

– pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a

solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat pentru aceleași

argumente prezentate și prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe.

Hotărârea

instanței de recurs

Analizând

sentința recurată, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept

invocate, se constată că în cauză nu subzistă motive de modificare sau casare a

sentinței.

Astfel,

recurentul a invocat formal dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C.

proc. civ., fără a arăta în ce constă nelegalitatea sentinței recurate din

perspectiva dispozițiilor legale invocate.

Dispozițiile

art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează nemotivarea hotărârii judecătorești,

atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină dar și atunci când

hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, dar

sentința recurată cuprinde motivele de fapt și drept pe care se sprijină,

conform dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel,

instanța de fond a stabilit împrejurările de fapt și de drept esențiale, a

evocat normele substanțiale incidente și aplicarea lor în speță, iar

susținerile recurentului, în sensul că apărările formulate nu au fost

analizate, nu pot fi reținute în condițiile în care prima instanță a arătat

care au fost considerentele pentru care nu a reținut susținerile

contestatorului vizând atribuțiile sale în cadrul comisiei de evaluare, numirea

reclamantului în calitatea de secretar, în comisia de evaluare a ofertelor

precum și calitatea acestuia de acționar în cadrul SC T.C. SA.

Este

evident că instanța de fond a avut în vedere susținerile ambelor părți, a

analizat în mod real situația de fapt și drept ce a fost expusă de contestator,

context în care motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. nu pot fi reținute.

Recurentul

a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. fără a arăta în ce constă

nelegalitatea sentinței recurate în raport de dispozițiile legale invocate.

Dispozițiile

art. 304 pct. 8 C. proc. civ., reglementează situația în care judecătorul

fondului a procedat la interpretarea unui act juridic dedus judecății cu toate

că nu avea dreptul să o facă și a schimbat natura și înțelesul acestuia, dar în

cauza de față, recurentul nu arată în ce mod instanța de fond a interpretat

greșit actul dedus judecății, a schimbat „natura” actului sau „înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia” pentru a se putea reține incidența

motivului de recurs invocat.

În

cauză au fost invocate și dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. care

reglementează două ipoteze: respectiv hotărârea pronunțată este lipsită de

temei legal și situația în care hotărârea a fost dată cu interpretarea și

aplicarea greșită a legii.

Potrivit

art. 70 din Legea nr. 161/2003 – „Prin conflict

de interese

se înțelege situația în care persoana ce exercita o demnitate publică sau o

funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea

influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit

Constituției și altor acte normative”, iar art. 71 din același act normative,

stabilește Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese.

Art. 79

din Legea nr. 161/2003 reglementează conflictul de interese privind

funcționarii publici, iar în raport de dispozițiile art. 79 alin. (1) lit. a) funcționarul

public este în conflict de interese dacă este chemat să rezolve cereri, să ia

decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice și

juridice cu care are relații cu caracter patrimonial.

Recurentul

– reclamant a fost desemnat în calitate de Secretar al comisiei de evaluare a

ofertelor, în vederea atribuirii contractului de lucrări către SC T.C. SA, deși

avea calitate de acționar al acestei societăți.

În

calitate de secretar în cadrul Primăriei Comunei C., județul Harghita,

recurentul a semnat contractul de prestări servicii din 25 octombrie 2010,

încheiat între Primăria Comunei C. și SC T.C. SA.

Este

evident faptul că reclamantul s-a aflat în situația reglementată de

dispozițiile art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 acesta având

obligația legală de a lua măsurile prevăzute de art. 79 alin. (2) din același

act normativ, respectiv „să se abțină

de la rezolvarea cererii, luarea

deciziei sau participarea la luarea unei decizii și să-l informeze de îndată pe

șeful ierarhic căruia îi este subordonat direct”.

În mod corect au fost

analizate și dispozițiile art. 72 alin. (2) din H.G. nr. 926/2006, recurentul

având, ca toți ceilalți membrii ai comisiei atribuții de verificare și evaluare

a ofertelor, susținerea recurentului pe acest aspect fiind nefondată, ținând

cont și de dispozițiile art. 71 din Legea nr. 161/2003 și art. 74 alin. ultim

din H.G. nr. 926/2006 care stabilește regulile de evitare a conflictului de

interese.

Potrivit art. 69

alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006: „nu are dreptul să fie implicați în procesul

de verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor - persoanele care dețin părți

sociale, părți de interes, acțiuni din capitalul subscris al unuia dintre

ofertanți”.

În raport de

dispozițiile legale invocate, se constată că instanța de fond a interpretat și

aplicat corect dispozițiile legale incidente, recurentul având obligația ca în

temeiul art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 să se abțină atât în cazul

desemnării sale în calitate de secretar al comisiei de evaluare cât și de la

semnarea contractului încheiat de Primăria C. cu

SC

T.C. SA, unde avea calitatea de acționar.

Ca

urmare, în mod corect a fost analizat probatoriul administrat în cauză ținând

cont de situația de fapt și dispozițiile legale incidente, motivele de recurs

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8, pct. 9 și 304

1

C.

proc. civ. nefiind incidente.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ. va respinge ca nefondat recursul

declarat de K.C. împotriva sentinței civile

nr. 305 din 9 iulie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de K.C. împotriva sentinței civile nr. 305 din 9 iulie 2013 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 iunie 2014.