ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1595/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Soluția instanței de fond 1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Moinești a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice anularea deciziei nr. 48 din data de 25 aprilie 2012, emisă de Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul M.D.R.T. și anularea titlului de creanță, respectiv Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, din 09 martie 2012 prin care reclamanta a sancționată cu aplicarea unei corecții financiare de 5%, din contractul de execuție lucrări din 24 noiembrie 2009, respectiv cu suma de 38.066,59 RON.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 09 martie 2012, emisă de Direcția de Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, privind contractul de finanțare din 06 iulie 2009, proiectul cod SMIS XXX „Modernizare ambulatoriu integrat al Spitalului Municipal de Urgență M. jud. Bacău, desfășurat în cadrul Axei prioritate 3 „îmbunătățirea infrastructurii sociale", domeniul de intervenție 3.1. „Reabilitarea, modernizarea și echiparea infrastructurii serviciilor de sănătate", beneficiar Unitatea Administrativ Teritorială (UAT) Municipiul Moinești, a fost sancționată cu aplicarea unei corecții financiare de 5%, din contractul de execuție lucrări din 24 noiembrie 2009, respectiv suma 38.066,59 RON.

Împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 09 martie 2012, reclamanta a formulat contestata la Direcția de Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, care a fost respinsă prin decizia nr. 48 din 25 aprilie 2012. A mai arătat reclamanta următoarele: prevederile din capitolul VI.6. din fișa de date a achiziției au fost formulate în acord cu prevederile H.G. nr. 1660/2006; cerința 2 „toate elementele constitutive ale ofertei vor fi transmise în SEAP în format electronic pe bază de certificat digital calificat valid emis de furnizor de servicii de certificare acreditat în conformitate cu legea semnăturii electronice", este formulată conform art. 17 alin (2) din H.G.

nr. 1660/2006. A considerat reclamanta că nu a fost încălcat principiul transparentei prevăzut de O.U.G. nr. 34/2006, așa cum este definit prin Manualul Operațional pentru atribuirea contractelor de achiziție publică elaborat de A.N.R.M.A.P.; de asemenea, a considerat că nu a fost încălcat nici principiul tratamentului egal, așa cum este definit prin Manualul operațional respectiv. 1.2. Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 1.3.

Prin sentința nr. 136 din 26 iunie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de introducere în cauză a Curții de Conturi a României formulată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului ca inadmisibilă, a admis cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Moinești, a anulat decizia nr. 48 din 25 aprilie 2012, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Control și Verificare Fonduri Comunitare, a anulat decizia nr. 48 din 25 aprilie 2012 și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 09 martie 2012 prin care s-a aplicat corecția în sumă de 38.066,59 RON.

Referitor la cererea pârâtului, de introducere în cauza a Curții de Conturi a României, s-a apreciat că nu este admisibilă, deoarece nu se încadrează printre cazurile în care o parte poate introduce forțat în cauză un terț, cazurile prevăzute în art. 49-66 C. proc. civ. fiind de strictă interpretare și aplicare, constituind o excepție de la regula stabilirii cadrului procesual de către reclamant prin însăși cererea de chemare în judecată. În opinia instanței nici prevederile art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în cauză, întrucât nu există un interes în introducerea acestei autorități în proces, interes care nu este dovedit în speță, emitentul actului ți cel căruia i s-a adresat și asupra căruia s-au produs efectele acestuia fiind deja părți în cauză.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că activitatea de constatare a neregulilor ce privesc fondurile comunitare utilizate de autoritatea locală-reclamantă, s-a desfășurat în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, act normativ intrat în vigoare ulterior atribuirii prin licitație a lucrărilor publice de către reclamantă. A reținut instanța că art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 arată că activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se valorifică la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, tot în baza O.G. nr. 79/2003, acest ultim act normativ neprevăzând instituția corecției financiare care să fie aplicată pentru condiții restrictive prevăzute de autoritățile contractante la atribuirea licitațiilor pentru lucrări publice; dacă activitatea începută pentru faptele săvârșite înainte de intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 66/2011 sunt supuse prevederilor O.G. nr. 79/2003, cu atât mai mult constatarea unei fapte, fiind prima etapă a activității de recuperare a fondurilor europene, este supusă prevederilor O.G. nr. 79/2003, adică legii sub care s-a născut presupusa faptă delictuală. În concluzie, în opinia instanței de fond, constatarea unor nereguli și aplicarea unor sancțiuni neprevăzute la data când s-a săvârșit presupusa neregulă, respectiv fapta de nerespectare a principiului transparenței și integrității procesului de achiziție publică, este lovită de nulitate absolută, constatarea fiind efectuată cu încălcarea flagrantă a principiului neretroactivității legii civile. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva sentinței nr. 136 din 26 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău a declarat recurs Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, care a invocat, în mod generic, dispozițiile art. 299 și urm. și art. 304 1 C. proc.

civ. – 1865, susținând, în esență, următoarele critici: - hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe, precum și cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, nesocotind data de la care O.U.G. nr. 66/2011 a intrat în vigoare; - hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, în ceea ce privește cererea de introducere în cauză a Curții de Conturi a României; - în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii, instanța de fond a apreciat greșit că actele administrative sunt lovite de nulitate prin aplicarea retroactivă a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

În concluzie, autoritatea publică recurentă a solicitat admiterea recursului. 2.2. Municipiul Moinești, prin primar, a depus întâmpinare prin care, în esență, a susținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Astfel, intimatul-reclamant a susținut că soluția de anulare a actelor administrative atacate este legală și temeinică, instanța de fond făcând aplicația principiului constituțional consacrat prin art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „legea dispune numai pentru viitor”, astfel încât dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 sunt aplicabile doar după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe de urgență. Soluția instanței de recurs Recursul este întemeiat pentru motivele și în limitele care vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește motivul de recurs privind competența materială a instanței de fond, acesta a fost invocat și, pe cale de excepție, care a fost soluționată prin practicaua acestei decizii, fiind respinsă. În ceea ce privește criticile referitoare la respingerea cererii de introducere în cauză a Curții de Conturi, în baza art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, instanța de recurs reține că sunt nefondate, dispozițiile legale invocate neavând o astfel de prevedere. Criticile recursului sunt întemeiate în ceea ce privește anularea actelor administrative pentru existența unei aplicări retroactive a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, din analiza Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 09 martie 2012 încheiată în urma verificărilor efectuate la recomandările Autorității de audit din raportul din 22 decembrie 2011, în legătură cu contractul din 24 noiembrie 2009 încheiat cu SC C. SRL, autoritatea contractantă nu a respectat principiul transparenței și integrității procesului de achiziție publică. A rezultat că autoritatea contractantă a avut cunoștință de toate prețurile ofertate de participanții la procedura de licitație cerere de oferte prin mijloace electronice, încă din momentul transmiterii documentelor de calificare și a ofertelor tehnice, fapt ce contravine prevederilor art. 22 din H.G.

nr. 1660/2006 și constituie neregulă în sensul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, ceea ce a atras o corecție financiară în sumă totală de 38.066,59 RON, adică 5% din valoarea contractului de execuție din 24 noiembrie 2009. Instanța de fond, admițând acțiunea autorității reclamante, a dispus anularea actelor administrative contestate, reținând ca unic argument pentru soluția adoptată, că în mod nelegal activitatea de control și de constatare a eventualelor nereguli ce privesc fondurile comunitare utilizate de autoritatea reclamantă s-a desfășurat în baza prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, câtă vreme acest act normativ a intrat în vigoare ulterior atribuirii prin licitație a lucrărilor publice. Înalta Curte apreciază, în acord cu susținerile recurentului-pârât și contrar interpretărilor date de prima instanță prevederilor art. 66 din O.U.G.

nr. 66/2011, că în cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 66/2011 întrucât, astfel cum a stabilit și autoritatea de control, aplicabilitatea normei în discuție este atrasă de data la care se desfășoară activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, nefiind vorba despre o aplicare retroactivă a legii, cum s-a susținut. Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, „activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G.

nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare". Interpretarea normei tranzitorii cuprinsă în textul de lege sus arătat, conform argumentației per a contrario, conduce la concluzia potrivit cu care, în situația în care activitățile de constatare și de stabilire a neregulilor se desfășoară la o dată ulterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, concluziile acesteia se vor finaliza și valorifica cu aplicarea prevederilor acestui act normativ. Cum O.U.G. nr. 66/2011 a fost publicat în M. Of. nr. 461/30.06.2011, iar potrivit mențiunilor cuprinse în nota de constatare, reiese că verificarea soldată cu reținerea neregulilor s-a desfășurat în perioada 22 decembrie 2011 și respectiv 09 martie 2012 este evident că la momentul intrării în vigoare a noului act normativ nu se afla în desfășurare nicio operațiune de stabilire a creanțelor bugetare, în sarcina autorității recurente.

Rezultă așadar că, aplicarea prevederilor noului act normativ a fost realizată în virtutea normei tranzitorii sus arătate, astfel că nu se poate aprecia că în cauză a fost încălcat principiului neretroactivității legii civile, de natură a atrage nulitatea actului de constatare, ci, dimpotrivă, stabilirea unor posibile nereguli s-a realizat în mod just prin raportare la legislația în vigoare la momentul verificării, conform art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011. Deci, cu alte cuvinte, atâta vreme cât prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 se bucură de prezumția de constituționalitate, de care se bucură orice act legislativ, dispozițiile acestei ordonanțe de urgență rămân pe deplin aplicabile în sensul art. 66, rezultat din interpretarea per a contrario a textului acestei norme juridice.

De altfel, în jurisprudența conturată, această secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat în mod constant în același sens (deciziile nr. 5322, nr. 5323, ș.a.). Întrucât Înalta Curte reține că instanța de fond nu a procedat la analiza celorlalte elemente ale răspunderii administrative a autorității reclamante, urmează a dispune casarea cu trimiterea cauzei, pe temeiul arătat, spre rejudecare, în vederea asigurării unei soluționări unitare, pornind de la dezlegarea dată în cauză și pentru respectarea efectivă a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție. Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond urmează ca, reținând aplicabilitatea O.U.G. nr. 66/2011, să examineze și celelalte susțineri și apărări ale părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței nr. 136 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2014.