ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1595/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Soluția instanței de fond

1.1. Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului

Moinești a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale

și Turismului, în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice

anularea deciziei nr. 48 din data de 25 aprilie 2012, emisă de Direcția Control

și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul M.D.R.T. și anularea titlului

de creanță, respectiv Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor

financiare, din 09 martie 2012 prin care reclamanta a sancționată cu aplicarea unei

corecții financiare de 5%, din contractul de execuție lucrări din 24 noiembrie 2009,

respectiv cu suma de 38.066,59 RON.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor

financiare din 09 martie 2012, emisă de Direcția de Control și Verificare Utilizare

Fonduri Comunitare, privind contractul de finanțare din 06 iulie 2009, proiectul

cod SMIS XXX „Modernizare ambulatoriu integrat al Spitalului Municipal de Urgență

M. jud. Bacău, desfășurat în cadrul Axei prioritate 3 „îmbunătățirea infrastructurii

sociale", domeniul de intervenție 3.1. „Reabilitarea, modernizarea și echiparea

infrastructurii serviciilor de sănătate", beneficiar Unitatea Administrativ

Teritorială (UAT) Municipiul Moinești, a fost sancționată cu aplicarea unei corecții

financiare de 5%, din contractul de execuție lucrări din 24 noiembrie 2009, respectiv

suma 38.066,59 RON.

Împotriva Notei de constatare

a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 09 martie 2012, reclamanta

a formulat contestata la Direcția de Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare

din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, care a fost respinsă

prin decizia nr. 48 din 25 aprilie 2012.

A mai arătat reclamanta

următoarele: prevederile din capitolul VI.6. din fișa de date a achiziției au fost

formulate în acord cu prevederile H.G. nr. 1660/2006; cerința 2 „toate elementele

constitutive ale ofertei vor fi transmise în SEAP în format electronic pe bază de

certificat digital calificat valid emis de furnizor de servicii de certificare acreditat

în conformitate cu legea semnăturii electronice", este formulată conform

art. 17 alin (2) din H.G. nr. 1660/2006.

A considerat reclamanta

că nu a fost încălcat principiul transparentei prevăzut de O.U.G. nr. 34/2006, așa

cum este definit prin Manualul Operațional pentru atribuirea contractelor de achiziție

publică elaborat de A.N.R.M.A.P.; de asemenea, a considerat că nu a fost încălcat

nici principiul tratamentului egal, așa cum este definit prin Manualul operațional

respectiv.

1.2. Intimatul a depus

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1.3. Prin sentința

nr. 136 din 26 iunie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea de introducere în cauză a Curții de Conturi

a României formulată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului ca

inadmisibilă, a admis cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială

Municipiul Moinești, a anulat decizia nr. 48 din 25 aprilie 2012, emisă de Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Control și Verificare Fonduri Comunitare,

a anulat decizia nr. 48 din 25 aprilie 2012 și Nota de constatare a neregulilor

și de stabilire a corecțiilor financiare din 09 martie 2012 prin care s-a aplicat

corecția în sumă de 38.066,59 RON.

Referitor la cererea pârâtului,

de introducere în cauza a Curții de Conturi a României, s-a apreciat că nu este

admisibilă, deoarece nu se încadrează printre cazurile în care o parte poate introduce

forțat în cauză un terț, cazurile prevăzute în art. 49-66 C. proc. civ. fiind de

strictă interpretare și aplicare, constituind o excepție de la regula stabilirii

cadrului procesual de către reclamant prin însăși cererea de chemare în judecată.

În opinia instanței nici

prevederile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în cauză,

întrucât nu există un interes în introducerea acestei autorități în proces, interes

care nu este dovedit în speță, emitentul actului ți cel căruia i s-a adresat și

asupra căruia s-au produs efectele acestuia fiind deja părți în cauză.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că activitatea de constatare a neregulilor ce privesc fondurile comunitare

utilizate de autoritatea locală-reclamantă, s-a desfășurat în temeiul prevederilor

O.U.G. nr. 66/2011, act normativ intrat în vigoare ulterior atribuirii prin licitație

a lucrărilor publice de către reclamantă.

A reținut instanța că

art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 arată că activitățile de constatare a neregulilor

și de stabilire a creanțelor bugetare se valorifică la data intrării în vigoare

a O.U.G. nr. 66/2011, tot în baza O.G. nr. 79/2003, acest ultim act normativ neprevăzând

instituția corecției financiare care să fie aplicată pentru condiții restrictive

prevăzute de autoritățile contractante la atribuirea licitațiilor pentru lucrări

publice; dacă activitatea începută pentru faptele săvârșite înainte de intrarea

în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 sunt supuse prevederilor O.G. nr. 79/2003, cu atât

mai mult constatarea unei fapte, fiind prima etapă a activității de recuperare a

fondurilor europene, este supusă prevederilor O.G. nr. 79/2003, adică legii sub

care s-a născut presupusa faptă delictuală.

În concluzie, în opinia

instanței de fond, constatarea unor nereguli și aplicarea unor sancțiuni neprevăzute

la data când s-a săvârșit presupusa neregulă, respectiv fapta de nerespectare a

principiului transparenței și integrității procesului de achiziție publică, este

lovită de nulitate absolută, constatarea fiind efectuată cu încălcarea flagrantă

a principiului neretroactivității legii civile.

Calea de atac exercitată

2.1. Împotriva sentinței

nr. 136 din 26 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău a declarat recurs Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului, care a invocat, în mod generic, dispozițiile

art. 299 și urm. și art. 304

1

C. proc. civ. – 1865, susținând, în esență,

următoarele critici:

- hotărârea instanței

de fond a fost dată cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe, precum

și cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, nesocotind data de la care O.U.G.

nr. 66/2011 a intrat în vigoare;

- hotărârea pronunțată

este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, în ceea ce privește cererea de introducere

în cauză a Curții de Conturi a României;

- în ceea ce privește

soluția de respingere a acțiunii, instanța de fond a apreciat greșit că actele administrative

sunt lovite de nulitate prin aplicarea retroactivă a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

În concluzie, autoritatea

publică recurentă a solicitat admiterea recursului.

2.2. Municipiul Moinești,

prin primar, a depus întâmpinare prin care, în esență, a susținut că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Astfel, intimatul-reclamant

a susținut că soluția de anulare a actelor administrative atacate este legală și

temeinică, instanța de fond făcând aplicația principiului constituțional consacrat

prin art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „legea dispune numai pentru

viitor”, astfel încât dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 sunt aplicabile doar după

intrarea în vigoare a acestei ordonanțe de urgență.

Soluția instanței de recurs

Recursul este întemeiat

pentru motivele și în limitele care vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește motivul

de recurs privind competența materială a instanței de fond, acesta a fost invocat

și, pe cale de excepție, care a fost soluționată prin practicaua acestei decizii,

fiind respinsă.

În ceea ce privește criticile

referitoare la respingerea cererii de introducere în cauză a Curții de Conturi,

în baza art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, instanța de recurs reține că sunt

nefondate, dispozițiile legale invocate neavând o astfel de prevedere.

Criticile recursului sunt

întemeiate în ceea ce privește anularea actelor administrative pentru existența

unei aplicări retroactive a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, din analiza Notei

de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din  09

martie 2012 încheiată în urma verificărilor efectuate la recomandările Autorității

de audit din raportul din 22 decembrie 2011, în legătură cu contractul din 24

noiembrie 2009 încheiat cu SC C. SRL, autoritatea contractantă nu a respectat principiul

transparenței și integrității procesului de achiziție publică.

A rezultat că autoritatea

contractantă a avut cunoștință de toate prețurile ofertate de participanții la procedura

de licitație cerere de oferte prin mijloace electronice, încă din momentul transmiterii

documentelor de calificare și a ofertelor tehnice, fapt ce contravine prevederilor

art. 22 din H.G. nr. 1660/2006 și constituie neregulă în sensul prevederilor O.U.G.

nr. 66/2011, ceea ce a atras o corecție financiară în sumă totală de 38.066,59 RON,

adică 5% din valoarea contractului de execuție din 24 noiembrie 2009.

Instanța de fond, admițând

acțiunea autorității reclamante, a dispus anularea actelor administrative contestate,

reținând ca unic argument pentru soluția adoptată, că în mod nelegal activitatea

de control și de constatare a eventualelor nereguli ce privesc fondurile comunitare

utilizate de autoritatea reclamantă s-a desfășurat în baza prevederilor O.U.G.

nr. 66/2011, câtă vreme acest act normativ a intrat în vigoare ulterior atribuirii

prin licitație a lucrărilor publice.

Înalta Curte apreciază,

în acord cu susținerile recurentului-pârât și contrar interpretărilor date de prima

instanță prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, că în cauză sunt incidente

prevederile O.U.G. nr. 66/2011 întrucât, astfel cum a stabilit și autoritatea de

control, aplicabilitatea normei în discuție este atrasă de data la care se desfășoară

activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare,

nefiind vorba despre o aplicare retroactivă a legii, cum s-a susținut.

Potrivit art. 66 din O.U.G.

nr. 66/2011, „activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor

bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe

de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările

ulterioare".

Interpretarea normei tranzitorii

cuprinsă în textul de lege sus arătat, conform argumentației per a contrario, conduce

la concluzia potrivit cu care, în situația în care activitățile de constatare și

de stabilire a neregulilor se desfășoară la o dată ulterioară intrării în vigoare

a O.U.G. nr. 66/2011, concluziile acesteia se vor finaliza și valorifica cu aplicarea

prevederilor acestui act normativ.

Cum O.U.G. nr. 66/2011

a fost publicat în M. Of. nr. 461/30.06.2011, iar potrivit mențiunilor cuprinse

în nota de constatare, reiese că verificarea soldată cu reținerea neregulilor s-a

desfășurat în perioada 22 decembrie 2011 și respectiv 09 martie 2012 este evident

că la momentul intrării în vigoare a noului act normativ nu se afla în desfășurare

nicio operațiune de stabilire a creanțelor bugetare, în sarcina autorității recurente.

Rezultă așadar că, aplicarea

prevederilor noului act normativ a fost realizată în virtutea normei tranzitorii

sus arătate, astfel că nu se poate aprecia că în cauză a fost încălcat principiului

neretroactivității legii civile, de natură a atrage nulitatea actului de constatare,

ci, dimpotrivă, stabilirea unor posibile nereguli s-a realizat în mod just prin

raportare la legislația în vigoare la momentul verificării, conform art. 66 din

O.U.G. nr. 66/2011.

Deci, cu alte cuvinte,

atâta vreme cât prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 se bucură de prezumția

de constituționalitate, de care se bucură orice act legislativ, dispozițiile acestei

ordonanțe de urgență rămân pe deplin aplicabile în sensul art. 66, rezultat din

interpretarea per a contrario a textului acestei norme juridice.

De altfel, în jurisprudența

conturată, această secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat în

mod constant în același sens (deciziile nr. 5322, nr. 5323, ș.a.).

Întrucât Înalta Curte

reține că instanța de fond nu a procedat la analiza celorlalte elemente ale răspunderii

administrative a autorității reclamante, urmează a dispune casarea cu trimiterea

cauzei, pe temeiul arătat, spre rejudecare, în vederea asigurării unei soluționări

unitare, pornind de la dezlegarea dată în cauză și pentru respectarea efectivă a

dreptului părților la dublul grad de jurisdicție.

Cu ocazia rejudecării

cauzei, instanța de fond urmează ca, reținând aplicabilitatea O.U.G. nr. 66/2011,

să examineze și celelalte susțineri și apărări ale părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței

nr. 136 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2014.