ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 323/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 323/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului negativ
de competență;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse
judecății
Prin plângerea înregistrată
la 28 ianuarie 2014, pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 2254/212/2014, petenta
SC V. & C. SRL a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de
Muncă Dâmbovița, anularea procesului-verbal de contravenție din 15 ianuarie
2014.
Hotărârile care au
generat conflictul negativ de competență
Soluția Judecătoriei Constanța
prin sentința civilă nr. 6251 din 4 iunie 2014, Judecătoria Constanța a dispus declinarea
competenței de soluționare a cauzei, privind pe reclamanta SC V. & C. SRL în
contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmbovița, în favoarea Judecătoriei
Găești, reținând incidența prevederilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, raportat
la locul săvârșirii contravenției.
În cauză, prin procesul
verbal ce face obiectul acestui dosar, s-a reținut că:
- petenta nu a asigurat
verificarea instruirii periodice prin șeful ierarhic al celui care efectuează instruirea,
fiind încălcate prevederile art. 96 alin. (4) din H.G. nr. 1425/2006 coroborate
cu art. 13 lit. f) din Legea nr. 319/2006;
- petenta nu a asigurat
elaborarea instrucțiunilor proprii de securitate a muncii, încălcând prevederile
art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 1425/2006, coroborate cu art. 13 lit. e) din Legea
nr. 319/2006.
Așa fiind, în speță s-a
avut în vedere că respectivele fapte au fost săvârșite în localitatea Crângurile,
județul Dâmbovița, unde s-a produs și accidentul în urma căruia a decedat o persoană
și care au stat la baza cercetărilor și întocmirii actului contestat.
Soluția Judecătoriei Găești
Prin sentința civilă
nr. 1606 din 12 noiembrie 2014, Judecătoria Găești a admis excepția necompetenței
materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Constanța.
Totodată, a constatat
ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei și
a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării
acestuia.
Pentru a pronunța această
soluție, judecătoria a reținut că faptele contravenționale reținute în sarcina societății
petente sunt fapte omisive și au fost săvârșite la sediul acesteia situat în circumscripția
Judecătoriei Constanța, apreciind astfel că această instanță este competentă să
soluționeze cauza.
II. Soluția Înaltei Curți
asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte constatând
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) C.
proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,
precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Obiectul acțiunii în cauza
de față îl constituie anularea procesului-verbal de contravenție din 15
ianuarie 2014, încheiat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmbovița, prin care
s-a constatat că:
- petenta nu a asigurat
verificarea instruirii periodice prin șeful ierarhic al celui care efectuează instruirea,
fiind încălcate prevederile art. 96 alin. (4) din H.G. nr. 1425/2006 coroborate
cu art. 13 lit. f) din Legea nr. 319/2006;
- petenta nu a asigurat
elaborarea instrucțiunilor proprii de securitate a muncii, încălcând prevederile
art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 1425/2006, coroborate cu art. 13 lit. e) din Legea
nr. 319/2006, faptele fiind săvârșite în mod continuu, începând cu data de 2
octombrie 2006.
Persoana care a decedat
la 25 noiembrie 2013 în localitatea Crângurile - Dâmbovița, a avut calitatea de
angajat în cadrul societății petente în funcția de conducător auto, acesta deplasându-se
pentru a efectua un transport de cherestea de la SC V.P. SRL Dâmbovița în Portul
Constanța, astfel cum rezultă din procesul-verbal de cercetare a evenimentului încheiat
la 17 decembrie 2013.
Rezultă din procesul-verbal
contestat că acele contravenții reținute în cazul în discuție, constau în fapte
omisive care intrau în responsabilitatea petentei SC V. & C. SRL, conform dispozițiilor
legale reținute în cuprinsul acestuia, care nu conțin o normă derogatorie de competență
a judecării plângerilor contravenționale.
Potrivit art. 32
alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, norma generală în materie, competența teritorială
de soluționare a cauzelor având ca obiect plângere contravențională aparține judecătoriei
în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția constatată prin procesul
verbal de contravenție contestat.
Deci, în conformitate
cu dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, competența teritorială se determină
în raport de locul săvârșirii și nu de cel al constatării contravenției.
În cauză, determinant
pentru stabilirea locului săvârșirii faptei contravenționale - în identificarea
judecătoriei competente să soluționeze plângerea împotriva procesului-verbal de
constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale - este
sediul societății contraveniente unde aceasta trebuia să ducă la îndeplinire verificarea
instruirii periodice și respectiv elaborarea de instrucțiuni proprii de securitate
a muncii.
În consecință, având în
vedere că locul săvârșirii faptei omisive este sediul societății contraveniente,
în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența
în favoarea Judecătoriei Constanța, în a cărei rază teritorială se află sediul petentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC V. & C. SRL în contradictoriu
cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmbovița, în favoarea Judecătoriei Constanța.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 ianuarie 2015.