ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 323/2015

Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin plângerea înregistrată la 28 ianuarie 2014, pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 2254/212/2014, petenta SC V. & C. SRL a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmbovița, anularea procesului-verbal de contravenție din 15 ianuarie 2014. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Soluția Judecătoriei Constanța prin sentința civilă nr. 6251 din 4 iunie 2014, Judecătoria Constanța a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, privind pe reclamanta SC V. & C. SRL în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmbovița, în favoarea Judecătoriei Găești, reținând incidența prevederilor art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001, raportat la locul săvârșirii contravenției. În cauză, prin procesul verbal ce face obiectul acestui dosar, s-a reținut că: - petenta nu a asigurat verificarea instruirii periodice prin șeful ierarhic al celui care efectuează instruirea, fiind încălcate prevederile art. 96 alin. (4) din H.G. nr. 1425/2006 coroborate cu art. 13 lit. f) din Legea nr. 319/2006; - petenta nu a asigurat elaborarea instrucțiunilor proprii de securitate a muncii, încălcând prevederile art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 1425/2006, coroborate cu art. 13 lit. e) din Legea nr. 319/2006. Așa fiind, în speță s-a avut în vedere că respectivele fapte au fost săvârșite în localitatea Crângurile, județul Dâmbovița, unde s-a produs și accidentul în urma căruia a decedat o persoană și care au stat la baza cercetărilor și întocmirii actului contestat.

Soluția Judecătoriei Găești Prin sentința civilă nr. 1606 din 12 noiembrie 2014, Judecătoria Găești a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că faptele contravenționale reținute în sarcina societății petente sunt fapte omisive și au fost săvârșite la sediul acesteia situat în circumscripția Judecătoriei Constanța, apreciind astfel că această instanță este competentă să soluționeze cauza.

II. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Obiectul acțiunii în cauza de față îl constituie anularea procesului-verbal de contravenție din 15 ianuarie 2014, încheiat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmbovița, prin care s-a constatat că: - petenta nu a asigurat verificarea instruirii periodice prin șeful ierarhic al celui care efectuează instruirea, fiind încălcate prevederile art. 96 alin. (4) din H.G. nr. 1425/2006 coroborate cu art. 13 lit. f) din Legea nr. 319/2006; - petenta nu a asigurat elaborarea instrucțiunilor proprii de securitate a muncii, încălcând prevederile art. 15 alin. (1) din H.G.

nr. 1425/2006, coroborate cu art. 13 lit. e) din Legea nr. 319/2006, faptele fiind săvârșite în mod continuu, începând cu data de 2 octombrie 2006. Persoana care a decedat la 25 noiembrie 2013 în localitatea Crângurile - Dâmbovița, a avut calitatea de angajat în cadrul societății petente în funcția de conducător auto, acesta deplasându-se pentru a efectua un transport de cherestea de la SC V.P. SRL Dâmbovița în Portul Constanța, astfel cum rezultă din procesul-verbal de cercetare a evenimentului încheiat la 17 decembrie 2013. Rezultă din procesul-verbal contestat că acele contravenții reținute în cazul în discuție, constau în fapte omisive care intrau în responsabilitatea petentei SC V. & C. SRL, conform dispozițiilor legale reținute în cuprinsul acestuia, care nu conțin o normă derogatorie de competență a judecării plângerilor contravenționale.

Potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, norma generală în materie, competența teritorială de soluționare a cauzelor având ca obiect plângere contravențională aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția constatată prin procesul verbal de contravenție contestat. Deci, în conformitate cu dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, competența teritorială se determină în raport de locul săvârșirii și nu de cel al constatării contravenției. În cauză, determinant pentru stabilirea locului săvârșirii faptei contravenționale - în identificarea judecătoriei competente să soluționeze plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale - este sediul societății contraveniente unde aceasta trebuia să ducă la îndeplinire verificarea instruirii periodice și respectiv elaborarea de instrucțiuni proprii de securitate a muncii.

În consecință, având în vedere că locul săvârșirii faptei omisive este sediul societății contraveniente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența în favoarea Judecătoriei Constanța, în a cărei rază teritorială se află sediul petentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC V. & C. SRL în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmbovița, în favoarea Judecătoriei Constanța. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2015.