ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2231/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Cluj s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice Cluj-Napoca, anularea Deciziei nr. 976 din 31.12.2015, anularea Deciziei de impunere nr. x din 17.08.2015, a Raportului de inspecție fiscală nr. x din 17.08.2015 și acceptarea la rambursare a sumei de 1.697.214 RON pentru luna august 2015, reprezentând taxa pe valoare adăugată respinsă la rambursare și reținută ca obligație fiscală.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința civilă nr. 134/2016 din 21 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a Județului Cluj și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Unitatea Administrativ Teritorială Județul Cluj, fiind criticată sentința atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., recurenta a arătat că hotărârea instanței de fond este insuficient motivată și, ca atare, a solicitat casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. a arătat că după desființarea Regiei Autonome de Administrare a Domeniului Public și Privat al Județului Cluj toate drepturile și obligațiile acesteia au fost preluate de Județul Cluj, acesta substituindu-se inclusiv în litigiile aflate pe rolul instanțelor de judecată, având calitate activă sau pasivă, după caz, și este continuator în derularea tuturor raporturilor juridice.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, mai înainte de a analiza motivele de recurs formulate a constatat că recursul a fost depus cu nerespectarea dispozițiilor legale, motiv pentru care recursul va fi respins ca tardiv formulat.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că sentința a fost comunicată reclamantei la data de 20 mai 2016, iar cererea de recurs a fost înregistrată la instanța de fond la data de 7 iunie 2016, în condițiile în care ultima zi de declarare a recursului era data de 6 iunie 2016, o zi de luni, termen prelungit conform art. 181 alin. (2) din C. proc. civ., (având în vedere că ultima zi de recurs era ziua de 5 iunie, o zi de duminică).

În aceste condiții recursul reclamantei a fost depus cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 .

Pentru aceste motive, Înalta Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul prevăzut de lege.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Județul Cluj împotriva Sentinței civile nr. 134/2016 din 21 aprilie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 aprilie 2019.

GGC - OB