ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2490/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2490/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra contestației de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 62 din 24 aprilie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală, în baza art. 599 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul M.I. împotriva executării Sentinței penale nr. 1 din 9 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 893/32/2013. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău a reținut că, prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 893/32/2013/al, contestatorul M.I.
a formulat contestație la executare (intitulată inițial „plângere", iar ulterior calificată ca și contestație la executare), privind executarea Sentinței penale nr. 1 din 9 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în soluționarea Dosarului penal nr. 893/32/2013. În motivarea contestației, contestatorul a arătat că înțelege să conteste suma de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare, la care a fost obligat în dosarul mai sus arătat, deoarece nu s-a judecat cu nimeni și nu a fost respectată plângerea sa formulată împotriva făptuitorilor existând probe că aceștia au comis infracțiuni de corupție. Analizând actele și lucrările cauzei, precum și motivele invocate de către contestator în susținerea contestației la executare, prin prisma dispozițiilor art. 598 C. proc.
pen., instanța de fond a constatat că cererea contestatorului nu este fondată, fiind respinsă pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. Așadar, cazurile în care se poate face contestație la executare penală sunt expres și limitativ prevăzute de textul de lege mai sus citat.
Față de natura juridică a contestației la executare, care reprezintă un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepselor, iar nu un instrument juridic prin care să se conteste înseși hotărârile instanței, precum și față de cazurile limitativ și expres prevăzute de lege în care se poate face contestație la executare, s-a apreciat că motivele invocate de către contestatorul M.I. nu se regăsesc în cele reglementate de dispozițiile art. 598 C. proc. pen. De asemenea, s-a reținut că pe calea contestației la executare nu pot fi soluționate nemulțumirile contestatorului cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare ce i s-au pus în sarcină. Împotriva Sentinței penale nr. 62 din 24 aprilie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală, contestatorul M.I.
a formulat contestație, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 12 mai 2014. În motivarea contestației, s-a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, solicitându-se desființarea acesteia și, în rejudecare, admiterea contestației la executare promovate, nemulțumirea contestatorului vizând obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare în urma soluționării unui dosar aflat pe rolul Curții de Apel Bacău. Înalta Curte, examinând contestația formulată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, constată că aceasta nu este fondată, pentru considerentele care urmează. Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc.
pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. Regimul juridic al contestației la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale.
Datorită acestei naturi juridice, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării, dar exclude posibilitatea ca, pe această cale, să fie afectată autoritatea de lucru judecat. Așadar, prin contestația la executare nu se pot analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive. În speță, contestatorul M.I. a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 1 din 9 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 893/32/2013, nemulțumirea acestuia fiind legată de împrejurarea că, în cauza respectivă, a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare, în cuantum de 200 RON.
Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, constată că motivul invocat nu se circumscrie cazurilor de contestație la executare expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen., reținându-se totodată că reaprecierea cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat contestatorul ar fi de natură a aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii contestate, ceea ce nu este permis. Astfel fiind, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, Înalta Curte, în temeiul art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul M.I. împotriva Sentinței penale nr. 62 din 24 aprilie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul M.I. împotriva Sentinței penale nr. 62 din 24 aprilie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie 2014. Procesat de GGC - LM
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.