ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2490/2014

Asupra contestației

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 62 din 24 aprilie

2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală, în baza art. 599 C. proc. pen., a

fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de

contestatorul M.I. împotriva executării Sentinței penale nr. 1 din 9 ianuarie

2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 893/32/2013.

În baza art. 275

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 50 RON

cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel Bacău a reținut că, prin cererea înregistrată la această

instanță sub nr. 893/32/2013/al, contestatorul M.I. a formulat contestație la

executare (intitulată inițial „plângere", iar ulterior calificată ca și

contestație la executare), privind executarea Sentinței penale nr. 1 din 9

ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în soluționarea Dosarului

penal nr. 893/32/2013.

În motivarea

contestației, contestatorul a arătat că înțelege să conteste suma de 200 RON,

reprezentând cheltuieli judiciare, la care a fost obligat în dosarul mai sus

arătat, deoarece nu s-a judecat cu nimeni și nu a fost respectată plângerea sa

formulată împotriva făptuitorilor existând probe că aceștia au comis

infracțiuni de corupție.

Analizând actele și

lucrările cauzei, precum și motivele invocate de către contestator în

susținerea contestației la executare, prin prisma dispozițiilor art. 598 C.

proc. pen., instanța de fond a constatat că cererea contestatorului nu este

fondată, fiind respinsă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii

penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în

executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea

este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de

condamnare;

c) când se ivește

vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la

executare;

d) când se invocă

amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de

micșorare a pedepsei.

Așadar, cazurile în

care se poate face contestație la executare penală sunt expres și limitativ

prevăzute de textul de lege mai sus citat.

Față de natura

juridică a contestației la executare, care reprezintă un mijloc jurisdicțional

de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepselor, iar nu

un instrument juridic prin care să se conteste înseși hotărârile instanței,

precum și față de cazurile limitativ și expres prevăzute de lege în care se

poate face contestație la executare, s-a apreciat că motivele invocate de către

contestatorul M.I. nu se regăsesc în cele reglementate de dispozițiile art. 598

C. proc. pen.

De asemenea, s-a

reținut că pe calea contestației la executare nu pot fi soluționate

nemulțumirile contestatorului cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare

ce i s-au pus în sarcină.

Împotriva Sentinței

penale nr. 62 din 24 aprilie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală,

contestatorul M.I. a formulat contestație, care a fost înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 12 mai 2014.

În motivarea

contestației, s-a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală,

solicitându-se desființarea acesteia și, în rejudecare, admiterea contestației

la executare promovate, nemulțumirea contestatorului vizând obligarea sa la

plata cheltuielilor judiciare în urma soluționării unui dosar aflat pe rolul

Curții de Apel Bacău.

Înalta Curte,

examinând contestația formulată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul

cauzei, constată că aceasta nu este fondată, pentru considerentele care

urmează.

Potrivit

dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva

executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în

executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea

este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de

condamnare;

c) când se ivește

vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la

executare;

d) când se invocă

amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de

micșorare a pedepsei.

Regimul juridic al

contestației la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se

asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive

în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și

drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări

penale. Datorită acestei naturi juridice, legea prevede mijloacele prin care se

asigură aplicarea legii în executarea condamnării, dar exclude posibilitatea

ca, pe această cale, să fie afectată autoritatea de lucru judecat. Așadar, prin

contestația la executare nu se pot analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii

penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în

executare a hotărârii penale definitive.

În speță,

contestatorul M.I. a formulat contestație la executare împotriva Sentinței

penale nr. 1 din 9 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul

nr. 893/32/2013, nemulțumirea acestuia fiind legată de împrejurarea că, în

cauza respectivă, a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare, în cuantum

de 200 RON.

Înalta Curte, în

acord cu instanța de fond, constată că motivul invocat nu se circumscrie

cazurilor de contestație la executare expres și limitativ prevăzute de art. 598

alin. (1) C. proc. pen., reținându-se totodată că reaprecierea cuantumului

cheltuielilor judiciare la care a fost obligat contestatorul ar fi de natură a

aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii contestate, ceea ce nu

este permis.

Astfel fiind,

constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală,

Înalta Curte, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul M.I.

împotriva Sentinței penale nr. 62 din 24 aprilie 2014 a Curții de Apel Bacău,

secția penală.

În temeiul art. 275

alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația formulată de contestatorul M.I. împotriva Sentinței

penale nr. 62 din 24 aprilie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 septembrie 2014.

Procesat de GGC - LM