ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 122/2015

Asupra

contestațiilor de față;

Prin sentința penală nr. 141 din

28 octombrie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins ca nefondată contestația la executare formulată

de către contestatoarele N.A. și T.V. împotriva deciziei penale nr. 700/2014

pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești.

S-a reținut

că prin cererea formulată la data de 25 septembrie 2014 petentele N.A. și T.V.,

au formulat contestație la executare împotriva deciziei penale nr. 700/2014

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a respins ca inadmisibilă

contestația în anulare, precizată de contestatoarele N.A. și T.V. împotriva

deciziei penale nr. 390 din 11 aprilie 2014 a Curții de Apel Ploiești,

criticând decizia și alte hotărâri pronunțate în cauzele anterioare.

În esență,

contestatoarele au susținut că sunt nemulțumite de modul de stabilire a

cheltuielilor judiciare în sarcina lor prin decizia penală menționată, arătând

faptul că nu au formulat nici o cale de atac ordinară sau extraordinară care să

investească Curtea de Apel Ploiești și, pe cale de consecință, nu era posibilă

obligarea lor la plata unor sume de bani.

În motivarea

cererii, contestatoarele au invocat și elemente care vizează mai multe litigii

cu care au sesizat organele judiciare, fiind prezentate nemulțuinirile acestora

cu privire la procedurile în care au fost implicate.

S-a reținut

că în conformitate cu prevederile textului legal anterior menționat se poate

formula contestație la executare în situația în care se ivește vreo nelămurire

cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare.

S-a apreciat

că susținerile contestatoarelor în sensul că nu au formulat contestația în

anulare ce a făcut obiectul Dosarului nr. 3483/277/2013/a1 al Curții de Apel

Ploiești nu se pot reține în condițiile în care din analiza deciziei penale nr.

700 din 24 iunie 2014 rezultă faptul că la termenul de judecată, în ședință

publică, a fost prezentă contestatoarea N.A., care la interpelarea instanței, a

precizat că cererea formulată reprezintă o contestație în anulare.

Totodată, în condițiile

în care contestatoarele au exercitat calea de atac extraordinară menționată, iar

aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă, în mod legal, potrivit dispozițiilor

art. 275 alin. (2) C. proc. pen., instanța a dispus obligarea acestora la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Astfel, s-a constatat

să elementele menționate de contestatoare nu constituie un element care să reprezinte

o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută și nici nu conduc la împiedicare

executări acesteia și, în conformitate cu prevederile art. 599 rap. la art. 597

C. proc. pen., s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată.

Împotriva acestei

sentințe au formulat contestații contestatoarele N.A. și T.V. și au solicitat, în

esență, admiterea contestației, arătând că este nelegală și netemeinică sentința

penală nr. 141 din 28 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești prin care s-a respins

ca inadmisibilă contestația în anulare împotriva deciziei penale nr. 390 din 11

septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Examinând contestațiile

formulate de contestatoarele N.A. și T.V., Înalta Curte constată că sunt nefondate

pentru următoarele considerente:

Prin decizia penală

nr. 700 din 24 iunie 2014 Curtea de Apel Ploiești a respins ca inadmisibilă contestația

în anulare formulată de contestatoarele N.A. și T.V. împotriva deciziei penale

nr. 390 din 11 septembrie 2014.

Prin decizia penală

definitivă nr. 390 din 11 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești

s-au respins ca inadmisibile apelurile declarate de revizuientele N.A. și T.V. împotriva

încheierii din 11 noiembrie 2013 a Judecătoriei Pătârlagele, prin care s-a respins

cererea de revizuire formulată de acestea în contradictoriu cu intimatul L.M.

Potrivit art.

598 C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face

în următoarele cazuri:

a) când s-a pus

în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea

este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește

vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la

executare;

d) când se invocă

amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare

a pedepsei.

În speță, motivele

invocate de către contestatoarele N.A. și T.V., respectiv nemulțumirea acestora

referitoare de modul de stabilire a cheltuielilor judiciare în sarcina lor, nu se

regăsesc în cazurile reglementate de prevederile art. 598 C. proc. pen.

Întrucât contestatoarele

au exercitat calea de atac a contestației în anulare la Curtea de Apel Ploiești,

iar aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă, instanța, în mod corect, a aplicat

dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen. și a obligat contestatoarele la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Astfel, se constată

că în speță nu este incident nici unul dintre cazurile reglementate de lege care

ar impune admiterea contestației la executare.

Față de considerentele

ce preced se constată că sentința atacată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor

legale, astfel, că Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate

de contestatoarele N.A. și T.V. împotriva sentinței penale nr. 141 din 28 octombrie

2014 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza dispozițiilor

art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatoarele la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

contestațiile formulate de contestatoarele N.A. și T.V. împotriva sentinței penale

nr. 141 din 28 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatoarele

la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi, 27 ianuarie 2015.