ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra plângerii de
față ;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele :
Prin ordonanța nr. 101/P/2009 a Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus, în temeiul
dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art.
38 C. proc. pen., art. 42 raportat la art. 45 alin. (1) C. proc. pen. și art. 28
1
lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de
B.P.,
C.M. și P.I., magistrați judecători la Curtea de Apel Craiova pentru
infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.
246 C. pen., întrucât fapta nu există; disjungerea și declinarea cauzei la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru continuarea cercetărilor
față de I.M., M.G., P.I., A.A.I., H.A., M.M., D.D.M.L., G.I., H.A. și D.C.,
magistrați judecători și procurori la Judecătorie și la Parchetul de pe lângă
Judecătoria Slatina, la Tribunalul și la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt
sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.
Magistrații
sus-menționați au fost cercetați în urma plângerii penale formulate de petentul
B.C., care a apreciat că aceștia și-au încălcat atribuțiile de serviciu cu
ocazia soluționării cauzelor în care a fost parte.
În
ordonanța atacată s-au reținut următoarele:
În
fapt, în anul 1998 partea vătămată a formulat o acțiune civilă având ca obiect
partaj succesoral la Judecătoria Slatina, iar prin sentința civilă cu numărul
3274 din 21 mai 1998 s-a admis în parte acțiunea.
Nemulțumit
de acest lucru numitul B.C. a formulat apel la Tribunalul Olt, apel ce a fost
respins prin decizia civilă cu numărul 1862 din 2 octombrie 1998.
Recursurile
civile formulate de părți la Curtea de Apel Craiova au fost soluționate de
completul de judecată compus din B.P., C.M. și P.I. care la data de 29 ianuarie
1999 prin decizia civilă cu numărul 421 a respins ca nefondate recursurile formulate.
Instanța de judecată
a reținut că recurenții reclamant și pârât nu au făcut dovada niciunuia dintre
motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și urmează ca față de
prevederile art. 316 C. proc. civ. raportat la art. 296 C. proc. civ.
recursurile lor să fie respinse ca nefondate.
Nemulțumit de
soluție, petentul a făcut plângere la procurorul ierarhic superior, conform art.
278 alin. (1) C. proc. pen.
Prin rezoluția nr. 2687/1363/II/2/2009
din 17 martie 2009 procurorul șef al Secției de urmărire penală și
criminalistică de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție a respins ca neîntemeiată plângerea considerând soluția legală și
temeinică.
În continuare,
petentul s-a adresat cu plângere, în temeiul art. 278
1
alin. (1) C.
proc. pen., Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând desființarea
ordonanței atacate și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii
urmăririi penale.
Plângerea este nefondată
și va fi respinsă ca atare.
Petentul deși se
plânge împotriva celor trei magistrați judecători de la Curtea de Apel Craiova
pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. nu aduce
niciun fel de date sau elemente care să susțină acuzarea formulată.
El declară la data de
4 decembrie 2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova că dorește să
se efectueze cercetări față de magistrați pentru că „…mi-au respins acțiunea de
partaj succesoral și din această cauză eu nu pot să intru în posesia moștenirii
de la părinții mei” (fila 19, Dosar nr. 101/P/2009 - Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție).
Soluțiile pe care le
pronunță judecătorii nu pot fi atacate pe calea unor plângeri penale, de partea
nemulțumită care trebuie să urmeze procedurile prevăzute de lege în aceste
situații.
Constatând că
intimații și-au exercitat atribuțiunile de serviciu într-un cadru de deplină
legalitate, plângerea va fi respinsă, iar petentul obligat la cheltuieli
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca
nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.C. împotriva ordonanței nr. 101/P/2009
din 4 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.
Obligă petiționarul
să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință
publică, azi 26 mai 2009.