ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3493/2014

Asupra

contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1009 din 13 martie 2014, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a ll-a civilă, a anulat cererea de revizuire formulată de SC

F.I.P. SRL prin administrator special S.D. și administrator judiciar F.I. Sprl,

împotriva Deciziei nr. 4851 din 30 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru

lipsa calității de reprezentant.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut că cererea de

revizuire a fost formulată de Dna S.D., în calitate de administrator special al

SC F.I.P. SRL, iar administratorul judiciar al societății revizuente, F.I. Sprl

nu și-a însușit calea extraordinară de atac, cu toate că a fost citat cu

această mențiune.

A mai reținut că desemnarea Dnei S.D., în calitate de

administrator special al revizuentei, nu este de natură să facă dovada

calității acesteia de reprezentant al unei societăți aflate în procedura

insolvenței, de vreme ce, potrivit art. 18 din Legea nr. 85/2006, mandatul

administratorului special este redus la a reprezenta interesele societății și

ale acționarilor/asociaților și la a participa la procedură, în timp ce, în

raporturile cu terții, debitoarea este reprezentată de administratorul

judiciar/lichidator.

Având în vedere argumentele expuse mai sus, instanța supremă

a constatat că cererea de revizuire a fost formulată de o persoană fără

calitate de reprezentant, așa încât a dat eficiență dispozițiilor art. 161

coroborat cu art. 87 alin. (1) pct. 5 C.procciv. și a anulat cererea de

revizuire.

La data de 01 aprilie 2014, pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a fost înregistrată contestația în

anulare prin care contestatoarea SC F.I.P. SRL, reprezentată prin administrator

special S.D. și administrator judiciar F.I. Sprl, a solicitat anularea Deciziei

nr. 1009 din 13 martie 2014, pronunțată de instanța supremă și stabilirea unui

nou termen pentru rejudecarea cererii de revizuire.

În motivare, contestatoarea a susținut că semnatara

cererii de revizuire are calitatea de administrator special, că societății nu

i-a fost ridicat dreptul de administrare, dar și că nu era necesară însușirea

căii extraordinare de atac de către administratorul judiciar.

În drept, a invocat art. 317 și 318 C. proc. civ.

La termenul din 30 mai 2014, Înalta Curte a pus în

vedere contestatoarei să indice motivele întemeiate pe art. 317 C. proc. civ.

La data de 25 septembrie 2014, contestatoarea a

precizat temeiul de drept al căii de atac promovate, indicând atât ipoteza

prevăzută de art. 317 C. proc. civ., cât și pe cea reglementată de art. 318 C.

proc. civ.

A susținut că atât timp cât decizia atacată nu este

susceptibilă a fi apelată sau recurată, singurul mijloc procedural pe care

legea i-l pune la dispoziție pentru a obține anularea hotărârii contestate îl

constituie calea extraordinară de atac a contestației în anulare, în cadrul

căreia înțelege să invoce greșeala materială și omisiunea cercetării fondului

cererii de revizuire, reluând și dezvoltând motivele expuse și anterior.

Intimata SC C.L. SRL, prin administrator special C.V.V., a

solicitat admiterea contestației în anulare

Analizând actele dosarului precum și decizia contestată prin

prisma motivelor invocate, Înalta Curte reține următoarele:

Calea extraordinară de atac a contestației în anulare poate

fi îndreptată împotriva hotărârilor irevocabile, în condiții limitativ

prevăzute de art. 317 C. proc. civ.

Distinct de acestea, art. 318 C. proc. civ.

reglementează două situații în care doar hotărârile instanțelor de recurs, iar

nu orice hotărâre irevocabilă, mai pot fi atacate cu contestație în anulare.

Examinarea argumentelor contestatoarei relevă că aceasta a

invocat numai greșeala materială și omisiunea cercetării cauzei în fond, așadar

motive prevăzute de art. 318 C. proc. civ., cu toate că decizia atacată nu a

fost pronunțată de o instanță de recurs, ci de o instanță de revizuire.

Prin urmare, cum numai hotărârile instanțelor de recurs pot

fi atacate pe calea contestației în anulare pentru motivele prevăzute de art. 318

C. proc. civ., Înalta Curte impune părților concluzia că hotărârile instanțelor

de revizuire, chiar dacă sunt irevocabile, nu pot fi atacate pe acest temei.

Totodată, mai reține că societatea contestatoare a invocat

ipoteza prevăzută de art. 317 C. proc. civ. doar formal, deoarece nu a adus în

discuție necitarea sa pentru termenul la care s-a judecat cererea de revizuire

și nici pronunțarea deciziei cu încălcarea normelor de ordine publică

referitoare la competența instanței supreme.

Împrejurarea că decizia atacată nu era susceptibilă a

fi atacată pe calea apelului sau recursului nu deschide dreptul părții

interesate de a promova o contestație în anulare, pentru motive care se

încadrează în ipoteza prevăzută de art. 318 C. proc. civ., atunci când aceasta,

deși irevocabilă, nu a fost pronunțată de o instanță de recurs, ci de una de

revizuire.

În considerarea argumentelor care preced, Înalta Curte,

în temeiul art. 320 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatoarea SC F.I.P. SRL prin

administrator special S.D. și administrator judiciar F.I. Sprl București

împotriva Deciziei nr. 1009 din 13 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 4982/1/2013.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2014.