ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3493/2014

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 1009 din 13 martie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a anulat cererea de revizuire formulată de SC F.I.P. SRL prin administrator special S.D. și administrator judiciar F.I. Sprl, împotriva Deciziei nr. 4851 din 30 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa calității de reprezentant. Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut că cererea de revizuire a fost formulată de Dna S.D., în calitate de administrator special al SC F.I.P. SRL, iar administratorul judiciar al societății revizuente, F.I. Sprl nu și-a însușit calea extraordinară de atac, cu toate că a fost citat cu această mențiune.

A mai reținut că desemnarea Dnei S.D., în calitate de administrator special al revizuentei, nu este de natură să facă dovada calității acesteia de reprezentant al unei societăți aflate în procedura insolvenței, de vreme ce, potrivit art. 18 din Legea nr. 85/2006, mandatul administratorului special este redus la a reprezenta interesele societății și ale acționarilor/asociaților și la a participa la procedură, în timp ce, în raporturile cu terții, debitoarea este reprezentată de administratorul judiciar/lichidator. Având în vedere argumentele expuse mai sus, instanța supremă a constatat că cererea de revizuire a fost formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, așa încât a dat eficiență dispozițiilor art. 161 coroborat cu art. 87 alin. (1) pct. 5 C.procciv.

și a anulat cererea de revizuire. La data de 01 aprilie 2014, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a fost înregistrată contestația în anulare prin care contestatoarea SC F.I.P. SRL, reprezentată prin administrator special S.D. și administrator judiciar F.I. Sprl, a solicitat anularea Deciziei nr. 1009 din 13 martie 2014, pronunțată de instanța supremă și stabilirea unui nou termen pentru rejudecarea cererii de revizuire. În motivare, contestatoarea a susținut că semnatara cererii de revizuire are calitatea de administrator special, că societății nu i-a fost ridicat dreptul de administrare, dar și că nu era necesară însușirea căii extraordinare de atac de către administratorul judiciar.

În drept, a invocat art. 317 și 318 C. proc. civ. La termenul din 30 mai 2014, Înalta Curte a pus în vedere contestatoarei să indice motivele întemeiate pe art. 317 C. proc. civ. La data de 25 septembrie 2014, contestatoarea a precizat temeiul de drept al căii de atac promovate, indicând atât ipoteza prevăzută de art. 317 C. proc. civ., cât și pe cea reglementată de art. 318 C. proc. civ. A susținut că atât timp cât decizia atacată nu este susceptibilă a fi apelată sau recurată, singurul mijloc procedural pe care legea i-l pune la dispoziție pentru a obține anularea hotărârii contestate îl constituie calea extraordinară de atac a contestației în anulare, în cadrul căreia înțelege să invoce greșeala materială și omisiunea cercetării fondului cererii de revizuire, reluând și dezvoltând motivele expuse și anterior.

Intimata SC C.L. SRL, prin administrator special C.V.V., a solicitat admiterea contestației în anulare Analizând actele dosarului precum și decizia contestată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte reține următoarele: Calea extraordinară de atac a contestației în anulare poate fi îndreptată împotriva hotărârilor irevocabile, în condiții limitativ prevăzute de art. 317 C. proc. civ. Distinct de acestea, art. 318 C. proc. civ. reglementează două situații în care doar hotărârile instanțelor de recurs, iar nu orice hotărâre irevocabilă, mai pot fi atacate cu contestație în anulare. Examinarea argumentelor contestatoarei relevă că aceasta a invocat numai greșeala materială și omisiunea cercetării cauzei în fond, așadar motive prevăzute de art. 318 C. proc.

civ., cu toate că decizia atacată nu a fost pronunțată de o instanță de recurs, ci de o instanță de revizuire. Prin urmare, cum numai hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate pe calea contestației în anulare pentru motivele prevăzute de art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte impune părților concluzia că hotărârile instanțelor de revizuire, chiar dacă sunt irevocabile, nu pot fi atacate pe acest temei. Totodată, mai reține că societatea contestatoare a invocat ipoteza prevăzută de art. 317 C. proc. civ. doar formal, deoarece nu a adus în discuție necitarea sa pentru termenul la care s-a judecat cererea de revizuire și nici pronunțarea deciziei cu încălcarea normelor de ordine publică referitoare la competența instanței supreme.

Împrejurarea că decizia atacată nu era susceptibilă a fi atacată pe calea apelului sau recursului nu deschide dreptul părții interesate de a promova o contestație în anulare, pentru motive care se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 318 C. proc. civ., atunci când aceasta, deși irevocabilă, nu a fost pronunțată de o instanță de recurs, ci de una de revizuire. În considerarea argumentelor care preced, Înalta Curte, în temeiul art. 320 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC F.I.P. SRL prin administrator special S.D. și administrator judiciar F.I. Sprl București împotriva Deciziei nr. 1009 din 13 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 4982/1/2013. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2014.