ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 782/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 782/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

27 ianuarie 2011, reclamantul M.S.D. în contradictoriu cu pârâta Curtea de

Conturi a României a solicitat anularea Încheierii din data de 22 decembrie

2010 a Procesului-verbal nr. X1 din 17 martie 2008 și a Deciziei nr. X2/2010

emise de Curtea de Conturi a României în ceea ce privește constatările privind

nelegalitatea plăților efectuate de Ministerul Turismului și Sportului cu

ocazia organizării summitului celui de-al IX-lea Forum de Tineret și Inițiative

Central Europene.

A arătat reclamantul

că atât procesul-verbal de constatare, cât și decizia emisă în baza acestuia,

au fost încheiate de către Curtea de Conturi cu încălcarea normelor imperative

care reglementează procedura de efectuare a auditului.

Au fost invocate

prevederile art. 172 și urm. din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi precum și valorificarea

actelor rezultate din aceste activități, arătând că nu a fost respectat dreptul

la apărare prin inițierea etapei concilierii.

Cu privire la

netemeinicia și nelegalitatea constatărilor cuprinse în procesul-verbal și în

Decizia nr. X3 din 17 martie 2008, menținute prin încheierea contestată, s-a

arătat că în orice situație care presupune indisponibilizarea unui număr

semnificativ de camere de hotel și a unor săli de conferință, de servicii de

transport specializat, precum și organizarea unor mese festive pentru un număr

mare de persoane, nu este posibilă acoperirea posibilității în care doar o

parte a camerelor contractate sunt efectiv ocupate, toți prestatorii de astfel

de servicii evitând, prin clauze contractuale, prejudicierea lor prin

nerealizarea beneficiului datorat indisponibilizării camerelor, a mijloacelor

de transport sau neacoperirea celorlalte cheltuieli implicate.

A susținut că până la

semnarea de către el a caietului de sarcini și, ulterior, a contractului de

prestări servicii cu societatea P.T., toate documentele parcurseseră deja

etapele administrative, acestea fiind semnate inclusiv de reprezentantul

corpului de control din cadrul Ministerului de Finanțe.

În ceea ce privește

invitații care aveau domiciliul în București a precizat că era imposibilă identificarea

adreselor tuturor participanților, dar și oferirea serviciilor de cazare doar

pentru membrii din străinătate, iar prețul contractului a fost unul global.

În ceea ce privește

obligația de a prezenta documente justificative, a solicitat să se constate că

și aceasta a fost pe deplin respectată de membrii Direcției pentru Relații

Internaționale, contractul de prestări servicii, facturile emise în temeiul

acestui contract și Procesul-verbal de recepție nr. X4 din 23 octombrie 2009

întocmit de comisia special constituită în acest sens fiind pentru dovedirea

prestării serviciilor și a calității acestora.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză de către pârâta Curtea de Conturi a României s-a solicitat

respingerea cererii de anulare a Deciziei nr. X2/2010 și a Încheierii din 22

decembrie 2010, ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă

nr. 5891 din 14 octombrie 2011, Curtea de Apel București a respins cererea ca

nefondată.

Prin Decizia civilă

nr. 418 din 29 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat

Sentința civilă nr. 5891 din 14 octombrie 2011 și a trimis cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Prin Sentința nr.

3894 din 6 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de

reclamantul M.S.D., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României,

ca neîntemeiată.

Prima instanță,

pentru a pronunța această soluție, a apreciat că s-au respectat dispozițiile

referitoare la etapa de conciliere deoarece echipa de audit, la data de 23

iunie 2010, a prezentat ordonatorului de credite proiectele proceselor-verbale

fixând la data de 24 iunie 2010 termen pentru conciliere.

Totodată, s-a reținut

că în Procesul-verbal de constatare din 28 iunie 2010 s-a consemnat la final că

în data de 24 iunie 2010 a avut loc etapa de conciliere, în care au fost

discutate constatările auditului, iar reclamantul nu a participat la ședința de

conciliere.

A arătat prima

instanță că reclamantul nu a fost nominalizat în cuprinsul actelor atacate,

astfel încât acestea să-i fie comunicate, iar acesta să fie invitat de echipa

de audit la procedura concilierii.

A reținut judecătorul

fondului că a fost încheiat contractul în condiții dezavantajoase pentru

minister, fără a se lua măsuri asigurătorii prin negocierea și introducerea

unei clauze care să acopere riscul de neprezentare a tuturor invitaților,

respectiv să ofere posibilitatea achizitorului (M.T.S.) de a modifica valoarea

contractului în funcție de numărul efectiv de participanți.

S-a acceptat înscrierea

clauzei penalizatoare de la pct. 15.4 conform căreia: "În cazul în care

ulterior datei de semnare a contractului (cu cel puțin 7 zile înainte de

intrarea la recepție) achizitorul anulează total/parțial serviciile de cazare,

prestatorul va taxa 100% penalizare din valoarea serviciilor rezervate",

precum și cazul în care numărul inițial de persoane pentru care s-au rezervat

serviciile de masă se modifică, achizitorul va notifica în scris prestatorul cu

max. 72 de ore înainte de începerea acțiunii. Serviciile de masă vor fi

achitate ținând cont de numărul de persoane beneficiare, ceea ce conducea la

imposibilitatea efectuării de modificări asupra numărului de persoane cazate,

ulterior datei de semnare a contractului.

În pofida

susținerilor reclamantului, s-a constatat că acesta s-a aflat în poziția de

a-și putea exprima punctul de vedere în legătură cu contractul în cauză la

momentul întocmirii caietului de sarcini pe care și l-a însușit prin semnarea

lui și, ulterior, cu ocazia semnării contractului în forma sa finală.

A apreciat prima

instanță cu privire la susținerea reclamantului în sensul că dacă și-ar fi

exprimat punctul de vedere prin inserarea unor asemenea clauze s-ar fi sistat

procedura de achiziție și summitul nu s-ar fi realizat se invoca, de fapt,

propria culpă în organizarea summitului, culpă ce a dus la desfășurarea

procedurii cu doar câteva zile înaintea summitului.

Cu privire la faptul

că au fost decontate servicii de cazare în sumă de 9.642,90 RON pentru 10

participanți cu domiciliul în București, din partea unor organizații

neguvernamentale de tineret (O.N.G.T.) din România, în condițiile în care

evenimentul a avut loc în București, efectuându-se astfel cheltuieli din

fonduri publice fără respectarea principiului economicității, eficienței și eficacității,

curtea de apel a apreciat această constatare ca fiind întemeiată.

Argumentele

reclamantului că nu putea identifica adresa participanților din România și că

s-ar fi afectat scopul Forumului pentru Tineret ICE ca urmare a lipsei

interactivității membrilor participanți au fost constatate ca fiind

neîntemeiate, aceasta datorându-se faptului că derularea procesului de

organizare a evenimentului nu a fost făcută în termen util.

Cu privire la

obligația de a prezenta documente justificative, curtea de apel a observat că

în urma desfășurării evenimentului s-a încheiat proces-verbal de recepție prin

care comisia de recepție a certificat că serviciile prestate de operator au

fost corespunzătoare din punct de vedere calitativ și cantitativ, afirmație nereală,

întrucât numărul efectiv al participanților a fost de 67 prezenți față de 86

contractați, după cum rezultă din "Rooming-list grup Ministerul

Tineretului și Sportului" confirmat de SC P.T. SRL.

Curtea de apel a

apreciat ca facturile emise, contractul de prestări servicii și Procesul-verbal

de recepție din 23 octombrie 2009 nu sunt suficiente pentru a dovedi prestarea

efectivă a serviciilor contractate.

Chiar dacă bugetul

alocat conform legii pentru organizarea acestui eveniment nu a fost depășit,

față de faptul că nu s-au respectat toate dispozițiile legale în privința

cheltuielilor efectuate, din motivele menționate mai sus, s-a apreciat că s-au

încălcat dispozițiile art. 22 din Legea nr. 500/2002.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamantul M.S.D., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În dezvoltarea

motivelor de recurs invocate în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C.

proc. civ. recurentul-reclamant a susținut în esență că sentința atacată este

netemeinică și nelegală întrucât aceasta nu este motivată cu privire la un

aspect important învederat prin cererea de chemare în judecată, respectiv

stabilirea vinovăției reclamantului prin actele contestate.

Susține recurentul că

atât prin actele de control contestate, cât și prin sentința atacată, este

prejudiciat în sensul că prin acestea este stabilită responsabilitatea, cât și

culpa acestuia în producerea prejudiciului, ceea ce ar cădea în puterea

lucrului judecat și l-ar lipsi de posibilitatea de a mai formula apărări de

fond privitoare la responsabilitățile sale, stabilite conform fișei postului.

Recurentul a susținut

că în mod greșit au fost cenzurate cheltuielile efectuate pentru organizarea

evenimentului, deși acestea s-au încadrat în bugetul alocat, iar pe de altă

parte, a criticat soluția instanței de fond susținând nelegalitatea actelor

contestate în raport de încălcarea dispozițiilor legale care reglementează

procedura de desfășurare a auditului exercitat de intimată.

În ceea ce privește

pretinsa încălcare a prevederilor art. 22 din Legea nr. 500/2002 reținută de

instanța de fond, recurentul-reclamant a susținut că soluția a fost dată cu

interpretarea greșită a legii întrucât documentele prezentate au fost cele

cuprinse în ordinul în baza căruia s-a organizat evenimentul, iar cu privire la

transport, taxa era stabilită prin raportare la zile, și nu la numărul de km

parcurși sau la numărul de persoane.

Intimata Curtea de

Conturi a României nu a formulat întâmpinare, depunând la dosarul cauzei

concluzii scrise.

Examinând sentința

atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în

cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a

fi respins pentru considerentele expuse în continuare.

În ceea ce privește

criticile recurentului-reclamant referitoare la nerespectarea procedurii

concilierii de către intimată, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate

având în vedere prevederile pct. 173 din Regulament.

Potrivit acestor dispoziții,

concilierea este o dezbatere care are loc între echipa de audit și conducerea

entității controlate care își stabilește și desemnează persoanele abilitate să

participe la această procedură.

Astfel cum rezultă

din probatoriul administrat în cauză și cum în mod corect a reținut și instanța

de fond prin sentința atacată, Procesul-verbal de constatare din 28 iunie 2010

a fost prezentat și supus etapei de conciliere la data de 24 iunie 2010, echipa

de audit punând în discuție cu reprezentanții desemnați ai entității

controlate, constatările auditului efectuat.

Neparticiparea

recurentului-reclamant la etapa concilierii ca urmare a nedesemnării acestuia

de către entitatea controlată, respectiv Autoritatea Națională pentru Sport și

Tineret, nu poate fi reținută ca un aspect de nelegalitate a actelor contestate

sau ca o încălcare a dreptului său la apărare întrucât procedura de conciliere

s-a desfășurat cu respectarea prevederilor regulamentului, iar comunicarea

actelor contestate recurentului-reclamant nu era necesară, acestea fiind

comunicate doar entității controlate.

Nefondate sunt și

criticile formulate de recurentul-reclamant pe aspectele ce privesc fondul

cauzei, respectiv cu privire la abaterile reținute prin Procesul-verbal de

constatare din 28 iunie 2010, cât și a măsurii dispuse la pct. 2 din Decizia

nr. X2/2010, pentru remedierea abaterilor de la legalitate și recuperarea

prejudiciilor constatate legate de organizarea și desfășurarea celui de-al

IX-lea Forum de Tineret al Inițiativei Central Europene (ICE) cu tema

"Sprijinirea accesului tinerilor pe piața forței de muncă", care s-a

desfășurat la București în perioada 19 - 22 octombrie 2009.

Instanța de control

judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința criticată că au

fost efectuate plăți nelegale în sumă totală de 29.250,13 RON, în derularea

Contractului din 13 octombrie 2009 încheiat de M.T.S. cu SC P.T. SRL, constând

în cheltuieli efectuate fără contraprestație, în sumă de 18.321,51 RON,

reprezentând contravaloarea serviciilor de cazare decontate pentru un număr de

19 persoane care nu au fost prezente la eveniment și cheltuieli cu servicii de

cazare în sumă de 10.928,62 RON efectuate peste nivelul contractat.

Această situație s-a

înregistrat urmare a organizării defectuoase a evenimentului și a încheierii

Contractului de servicii din 13 octombrie 2009 în sumă totală de 182.353,35 RON

cu SC P.T. SRL București în condiții dezavantajoase pentru minister fără

includerea unei clauze contractuale care să acopere riscul de neprezentare a tuturor

invitaților, respectiv să ofere posibilitatea achizitorului de servicii -

Ministerul Tineretului și Sportului, de a modifica valoarea contractului în

funcție de numărul efectiv de participanți.

De asemenea, s-a

constatat că au fost decontate servicii de cazare în sumă de 9.642,90 RON

pentru 10 participanți cu domiciliul în București, efectuându-se astfel

cheltuieli din fonduri publice fără respectarea principiului economicității,

eficienței și eficacității.

Totodată, M.T.S. nu a

prevăzut în contractul încheiat obligația prestatorului de servicii de a

prezenta pe lângă facturi, alte documente justificative care să confirme

prestarea efectivă a serviciilor contractate.

Susținerile

recurentului-reclamant potrivit cărora posibilitatea de a introduce o clauză

care să evite prejudiciul aparține doar agenților privați sunt nefondate și nu

pot fi primite, având în vedere obligația legală a tuturor instituțiilor

publice care gestionează bani publici de a acționa cu maximă responsabilitate

în ceea ce privește angajarea și cheltuirea fondurilor publice.

Nu pot fi primite

nici susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora cheltuielile efectuate

s-au încadrat în bugetul alocat întrucât astfel cum în mod corect s-a reținut

și de către instanța de fond, prin actul de control s-a constatat că plățile

efectuate au fost nelegale, fiind încălcate dispozițiile art. 22 alin. (1) și

art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu

modificările și completările ulterioare, art. 5 și art. 7 din O.G. nr.

119/1999, republicată, privind controlul intern și controlul financiar

preventiv, pct. 34 și pct. 35 din Ordinul M.F.P. nr. 522/2003, cât și

Metodologia de finanțare a proiectelor de tineret în cadrul programelor M.T.S.

în domeniul tineretului - 2009, aprobată prin Ordinul M.T.S. nr. 456 din 2

aprilie 2009.

În ceea ce privește

criticile formulate de recurentul-reclamant potrivit cărora sentința atacată nu

ar fi motivată cu privire la stabilirea vinovăției reclamantului prin actele

contestate, Înalta Curte le va respinge ca fiind nefondate, instanța de fond

analizând și reținând în mod corect că actele atacate sunt legale fiind emise

în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind

organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, potrivit cărora, în

situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și

regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică

conducerii entității publice auditate această stare de fapt, iar stabilirea întinderii

prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin

obligație a conducerii entității auditate.

Înalta Curte constată

că actele atacate sunt legale fiind emise de intimata Curtea de Conturi a

României în limitele competențelor legale stabilite prin Legea nr. 94/1992, cât

și ale dispozițiilor pct. 92 - 106 din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi precum și valorificarea

actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului nr.

1/2009, publicat în M. Of. nr. 78/2009, în vigoare la data emiterii actelor

contestate.

Astfel fiind, Înalta

Curte, reținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu

dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va

respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.S.D. împotriva Sentinței nr. 3894 din 6 decembrie 2013 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 24 februarie 2015.

Procesat

de GGC - AZ