ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 782/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27 ianuarie 2011, reclamantul M.S.D. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat anularea Încheierii din data de 22 decembrie 2010 a Procesului-verbal nr. X1 din 17 martie 2008 și a Deciziei nr. X2/2010 emise de Curtea de Conturi a României în ceea ce privește constatările privind nelegalitatea plăților efectuate de Ministerul Turismului și Sportului cu ocazia organizării summitului celui de-al IX-lea Forum de Tineret și Inițiative Central Europene. A arătat reclamantul că atât procesul-verbal de constatare, cât și decizia emisă în baza acestuia, au fost încheiate de către Curtea de Conturi cu încălcarea normelor imperative care reglementează procedura de efectuare a auditului.

Au fost invocate prevederile art. 172 și urm. din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, arătând că nu a fost respectat dreptul la apărare prin inițierea etapei concilierii.

Cu privire la netemeinicia și nelegalitatea constatărilor cuprinse în procesul-verbal și în Decizia nr. X3 din 17 martie 2008, menținute prin încheierea contestată, s-a arătat că în orice situație care presupune indisponibilizarea unui număr semnificativ de camere de hotel și a unor săli de conferință, de servicii de transport specializat, precum și organizarea unor mese festive pentru un număr mare de persoane, nu este posibilă acoperirea posibilității în care doar o parte a camerelor contractate sunt efectiv ocupate, toți prestatorii de astfel de servicii evitând, prin clauze contractuale, prejudicierea lor prin nerealizarea beneficiului datorat indisponibilizării camerelor, a mijloacelor de transport sau neacoperirea celorlalte cheltuieli implicate.

A susținut că până la semnarea de către el a caietului de sarcini și, ulterior, a contractului de prestări servicii cu societatea P.T., toate documentele parcurseseră deja etapele administrative, acestea fiind semnate inclusiv de reprezentantul corpului de control din cadrul Ministerului de Finanțe. În ceea ce privește invitații care aveau domiciliul în București a precizat că era imposibilă identificarea adreselor tuturor participanților, dar și oferirea serviciilor de cazare doar pentru membrii din străinătate, iar prețul contractului a fost unul global.

În ceea ce privește obligația de a prezenta documente justificative, a solicitat să se constate că și aceasta a fost pe deplin respectată de membrii Direcției pentru Relații Internaționale, contractul de prestări servicii, facturile emise în temeiul acestui contract și Procesul-verbal de recepție nr. X4 din 23 octombrie 2009 întocmit de comisia special constituită în acest sens fiind pentru dovedirea prestării serviciilor și a calității acestora. Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârâta Curtea de Conturi a României s-a solicitat respingerea cererii de anulare a Deciziei nr. X2/2010 și a Încheierii din 22 decembrie 2010, ca neîntemeiată. Prin Sentința civilă nr. 5891 din 14 octombrie 2011, Curtea de Apel București a respins cererea ca nefondată.

Prin Decizia civilă nr. 418 din 29 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat Sentința civilă nr. 5891 din 14 octombrie 2011 și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Prin Sentința nr. 3894 din 6 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantul M.S.D., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată. Prima instanță, pentru a pronunța această soluție, a apreciat că s-au respectat dispozițiile referitoare la etapa de conciliere deoarece echipa de audit, la data de 23 iunie 2010, a prezentat ordonatorului de credite proiectele proceselor-verbale fixând la data de 24 iunie 2010 termen pentru conciliere.

Totodată, s-a reținut că în Procesul-verbal de constatare din 28 iunie 2010 s-a consemnat la final că în data de 24 iunie 2010 a avut loc etapa de conciliere, în care au fost discutate constatările auditului, iar reclamantul nu a participat la ședința de conciliere. A arătat prima instanță că reclamantul nu a fost nominalizat în cuprinsul actelor atacate, astfel încât acestea să-i fie comunicate, iar acesta să fie invitat de echipa de audit la procedura concilierii. A reținut judecătorul fondului că a fost încheiat contractul în condiții dezavantajoase pentru minister, fără a se lua măsuri asigurătorii prin negocierea și introducerea unei clauze care să acopere riscul de neprezentare a tuturor invitaților, respectiv să ofere posibilitatea achizitorului (M.T.S.) de a modifica valoarea contractului în funcție de numărul efectiv de participanți.

S-a acceptat înscrierea clauzei penalizatoare de la pct. 15.4 conform căreia: "În cazul în care ulterior datei de semnare a contractului (cu cel puțin 7 zile înainte de intrarea la recepție) achizitorul anulează total/parțial serviciile de cazare, prestatorul va taxa 100% penalizare din valoarea serviciilor rezervate", precum și cazul în care numărul inițial de persoane pentru care s-au rezervat serviciile de masă se modifică, achizitorul va notifica în scris prestatorul cu max. 72 de ore înainte de începerea acțiunii. Serviciile de masă vor fi achitate ținând cont de numărul de persoane beneficiare, ceea ce conducea la imposibilitatea efectuării de modificări asupra numărului de persoane cazate, ulterior datei de semnare a contractului.

În pofida susținerilor reclamantului, s-a constatat că acesta s-a aflat în poziția de a-și putea exprima punctul de vedere în legătură cu contractul în cauză la momentul întocmirii caietului de sarcini pe care și l-a însușit prin semnarea lui și, ulterior, cu ocazia semnării contractului în forma sa finală. A apreciat prima instanță cu privire la susținerea reclamantului în sensul că dacă și-ar fi exprimat punctul de vedere prin inserarea unor asemenea clauze s-ar fi sistat procedura de achiziție și summitul nu s-ar fi realizat se invoca, de fapt, propria culpă în organizarea summitului, culpă ce a dus la desfășurarea procedurii cu doar câteva zile înaintea summitului.

Cu privire la faptul că au fost decontate servicii de cazare în sumă de 9.642,90 RON pentru 10 participanți cu domiciliul în București, din partea unor organizații neguvernamentale de tineret (O.N.G.T.) din România, în condițiile în care evenimentul a avut loc în București, efectuându-se astfel cheltuieli din fonduri publice fără respectarea principiului economicității, eficienței și eficacității, curtea de apel a apreciat această constatare ca fiind întemeiată. Argumentele reclamantului că nu putea identifica adresa participanților din România și că s-ar fi afectat scopul Forumului pentru Tineret ICE ca urmare a lipsei interactivității membrilor participanți au fost constatate ca fiind neîntemeiate, aceasta datorându-se faptului că derularea procesului de organizare a evenimentului nu a fost făcută în termen util.

Cu privire la obligația de a prezenta documente justificative, curtea de apel a observat că în urma desfășurării evenimentului s-a încheiat proces-verbal de recepție prin care comisia de recepție a certificat că serviciile prestate de operator au fost corespunzătoare din punct de vedere calitativ și cantitativ, afirmație nereală, întrucât numărul efectiv al participanților a fost de 67 prezenți față de 86 contractați, după cum rezultă din "Rooming-list grup Ministerul Tineretului și Sportului" confirmat de SC P.T. SRL. Curtea de apel a apreciat ca facturile emise, contractul de prestări servicii și Procesul-verbal de recepție din 23 octombrie 2009 nu sunt suficiente pentru a dovedi prestarea efectivă a serviciilor contractate.

Chiar dacă bugetul alocat conform legii pentru organizarea acestui eveniment nu a fost depășit, față de faptul că nu s-au respectat toate dispozițiile legale în privința cheltuielilor efectuate, din motivele menționate mai sus, s-a apreciat că s-au încălcat dispozițiile art. 22 din Legea nr. 500/2002. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul M.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs invocate în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. recurentul-reclamant a susținut în esență că sentința atacată este netemeinică și nelegală întrucât aceasta nu este motivată cu privire la un aspect important învederat prin cererea de chemare în judecată, respectiv stabilirea vinovăției reclamantului prin actele contestate.

Susține recurentul că atât prin actele de control contestate, cât și prin sentința atacată, este prejudiciat în sensul că prin acestea este stabilită responsabilitatea, cât și culpa acestuia în producerea prejudiciului, ceea ce ar cădea în puterea lucrului judecat și l-ar lipsi de posibilitatea de a mai formula apărări de fond privitoare la responsabilitățile sale, stabilite conform fișei postului. Recurentul a susținut că în mod greșit au fost cenzurate cheltuielile efectuate pentru organizarea evenimentului, deși acestea s-au încadrat în bugetul alocat, iar pe de altă parte, a criticat soluția instanței de fond susținând nelegalitatea actelor contestate în raport de încălcarea dispozițiilor legale care reglementează procedura de desfășurare a auditului exercitat de intimată.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 22 din Legea nr. 500/2002 reținută de instanța de fond, recurentul-reclamant a susținut că soluția a fost dată cu interpretarea greșită a legii întrucât documentele prezentate au fost cele cuprinse în ordinul în baza căruia s-a organizat evenimentul, iar cu privire la transport, taxa era stabilită prin raportare la zile, și nu la numărul de km parcurși sau la numărul de persoane. Intimata Curtea de Conturi a României nu a formulat întâmpinare, depunând la dosarul cauzei concluzii scrise. Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele expuse în continuare. În ceea ce privește criticile recurentului-reclamant referitoare la nerespectarea procedurii concilierii de către intimată, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate având în vedere prevederile pct. 173 din Regulament. Potrivit acestor dispoziții, concilierea este o dezbatere care are loc între echipa de audit și conducerea entității controlate care își stabilește și desemnează persoanele abilitate să participe la această procedură. Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză și cum în mod corect a reținut și instanța de fond prin sentința atacată, Procesul-verbal de constatare din 28 iunie 2010 a fost prezentat și supus etapei de conciliere la data de 24 iunie 2010, echipa de audit punând în discuție cu reprezentanții desemnați ai entității controlate, constatările auditului efectuat.

Neparticiparea recurentului-reclamant la etapa concilierii ca urmare a nedesemnării acestuia de către entitatea controlată, respectiv Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, nu poate fi reținută ca un aspect de nelegalitate a actelor contestate sau ca o încălcare a dreptului său la apărare întrucât procedura de conciliere s-a desfășurat cu respectarea prevederilor regulamentului, iar comunicarea actelor contestate recurentului-reclamant nu era necesară, acestea fiind comunicate doar entității controlate.

Nefondate sunt și criticile formulate de recurentul-reclamant pe aspectele ce privesc fondul cauzei, respectiv cu privire la abaterile reținute prin Procesul-verbal de constatare din 28 iunie 2010, cât și a măsurii dispuse la pct. 2 din Decizia nr. X2/2010, pentru remedierea abaterilor de la legalitate și recuperarea prejudiciilor constatate legate de organizarea și desfășurarea celui de-al IX-lea Forum de Tineret al Inițiativei Central Europene (ICE) cu tema "Sprijinirea accesului tinerilor pe piața forței de muncă", care s-a desfășurat la București în perioada 19 - 22 octombrie 2009. Instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința criticată că au fost efectuate plăți nelegale în sumă totală de 29.250,13 RON, în derularea Contractului din 13 octombrie 2009 încheiat de M.T.S.

cu SC P.T. SRL, constând în cheltuieli efectuate fără contraprestație, în sumă de 18.321,51 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de cazare decontate pentru un număr de 19 persoane care nu au fost prezente la eveniment și cheltuieli cu servicii de cazare în sumă de 10.928,62 RON efectuate peste nivelul contractat. Această situație s-a înregistrat urmare a organizării defectuoase a evenimentului și a încheierii Contractului de servicii din 13 octombrie 2009 în sumă totală de 182.353,35 RON cu SC P.T. SRL București în condiții dezavantajoase pentru minister fără includerea unei clauze contractuale care să acopere riscul de neprezentare a tuturor invitaților, respectiv să ofere posibilitatea achizitorului de servicii - Ministerul Tineretului și Sportului, de a modifica valoarea contractului în funcție de numărul efectiv de participanți.

De asemenea, s-a constatat că au fost decontate servicii de cazare în sumă de 9.642,90 RON pentru 10 participanți cu domiciliul în București, efectuându-se astfel cheltuieli din fonduri publice fără respectarea principiului economicității, eficienței și eficacității. Totodată, M.T.S. nu a prevăzut în contractul încheiat obligația prestatorului de servicii de a prezenta pe lângă facturi, alte documente justificative care să confirme prestarea efectivă a serviciilor contractate. Susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora posibilitatea de a introduce o clauză care să evite prejudiciul aparține doar agenților privați sunt nefondate și nu pot fi primite, având în vedere obligația legală a tuturor instituțiilor publice care gestionează bani publici de a acționa cu maximă responsabilitate în ceea ce privește angajarea și cheltuirea fondurilor publice.

Nu pot fi primite nici susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora cheltuielile efectuate s-au încadrat în bugetul alocat întrucât astfel cum în mod corect s-a reținut și de către instanța de fond, prin actul de control s-a constatat că plățile efectuate au fost nelegale, fiind încălcate dispozițiile art. 22 alin. (1) și art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, art. 5 și art. 7 din O.G. nr. 119/1999, republicată, privind controlul intern și controlul financiar preventiv, pct. 34 și pct. 35 din Ordinul M.F.P. nr. 522/2003, cât și Metodologia de finanțare a proiectelor de tineret în cadrul programelor M.T.S. în domeniul tineretului - 2009, aprobată prin Ordinul M.T.S.

nr. 456 din 2 aprilie 2009. În ceea ce privește criticile formulate de recurentul-reclamant potrivit cărora sentința atacată nu ar fi motivată cu privire la stabilirea vinovăției reclamantului prin actele contestate, Înalta Curte le va respinge ca fiind nefondate, instanța de fond analizând și reținând în mod corect că actele atacate sunt legale fiind emise în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, potrivit cărora, în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt, iar stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.

Înalta Curte constată că actele atacate sunt legale fiind emise de intimata Curtea de Conturi a României în limitele competențelor legale stabilite prin Legea nr. 94/1992, cât și ale dispozițiilor pct. 92 - 106 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 1/2009, publicat în M. Of. nr. 78/2009, în vigoare la data emiterii actelor contestate. Astfel fiind, Înalta Curte, reținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.S.D. împotriva Sentinței nr. 3894 din 6 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2015. Procesat de GGC - AZ