ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5923/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Procedura derulată de prima instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Secretariatul General al Guvernului a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea încheierii nr. 9 din 05 noiembrie 2009, precum și a deciziei nr. 4 din 29 septembrie 2009, ambele emise de aceeași pârâtă. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3135 din 30 iunie 2010, a admis în parte acțiunea reclamantului, a anulat în parte încheierea nr. 9 din 05 noiembrie 2009, precum și decizia nr. 4 din 29 septembrie 2009, ambele emise de pârâta Curtea de Conturi a României, în ceea ce privește pct. 4 privind „Decontarea din fonduri bugetare, din fondul S.G.G., la Capitolul 67.01 - Cultură, recreere și religie - a unor cheltuieli cu mese festive, cazare și transport, fără respectarea normelor și limitelor de cheltuieli.” Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin decizia nr. 4/2009 a Curții de Conturi - Departamentul IV, emisă în urma examinării abaterilor de la legalitate și regularitate consemnate în Procesul verbal de constatare din 31 iulie 2009, încheiat în urma acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2008, la Secretariatul General al Guvernului, 1.1.

s-au constatat următoarele abateri: I. Evidențierea în bugetul S.G.G. a unor categorii de cheltuieli care nu sunt reglementate prin legi specifice. În mod concret, s-a reținut că, pentru fundamentarea sumei de 65.700.000 RON, evidențiată în Bugetul S.G.G., aprobat prin Legea bugetului de stat pe anul 2008 nr. 388 din 31 decembrie 2007, la Titlul IX „Alte cheltuieli", Cap. 67.01 „Cultură, recreere și religie", art. 59.04. „Sprijinirea organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale”, nu există bază legală specifică, care să autorizeze și să reglementeze atât finanțarea activității organizațiilor, cât și metodologia de alocare/utilizare/justificare a creditelor bugetare destinate sprijinirii organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale.

Așadar, s-a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 14 alin. (1)-(3) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice. II. Înregistrarea în contabilitate a unor cheltuieli fără ca documentele justificative să fie aprobate de secretarul de stat din cadrul Departamentului pentru Relații Interetnice. Astfel, s-a reținut că, pentru anul 2008, din suma alocată de 65.700.000 RON, organizațiile au prezentat Departamentului pentru Relații Interetnice, deconturi justificative în sumă de 60.441.630 RON, modul de utilizare a sumelor alocate fiind dovedit prin prezentarea de către fiecare organizație a unor deconturi centralizate pe tipuri de cheltuieli, neavând documente justificative pe fiecare cheltuială.

În acest context, secretarul de stat al Departamentului pentru Relații Interetnice nu a aprobat utilizarea fondurilor bugetare, ceea ce reprezintă încălcarea prevederilor art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 103/2008 pentru aprobarea modului de repartizare și de utilizare a sumelor prevăzute la lit. a) și b) din anexa nr. 3/13/02a la Legea bugetului de stat pe anul 2008 nr. 388/2007. III. Nerambursarea la bugetul statului a creditelor bugetare rămase neutilizate la sfârșitul anilor 2007 și 2008 Comparându-se sumele alocate anual, prin bugetul S.G.G., organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale, cu deconturile justificative prezentate de acestea Departamentului pentru Relații Interetnice, s-a constatat că organizațiile nu au utilizat în totalitate sumele acordate, diferențele neutilizate la sfârșitul anilor 2007 și 2008 nefiind, însă, restituite.

Pe cale de consecință, au fost încălcate prevederile art. 47 alin. (2) și art. 61 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, precum și cele ale art. 2.1. alin. (2) din O.M.E.F. nr. 3647/2008. IV. Decontarea din fonduri bugetare, prin bugetul S.G.G., la Cap. 67.01 - „Cultură, recreere și religie" a unor cheltuieli cu mese festive, cazare și transport, fără respectarea normelor și limitelor de cheltuieli. S-a reținut că, în anul 2008, organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale Ie-au fost alocate credite bugetare în sumă totală de 3.880.000 RON pentru organizarea de evenimente care cuprindeau masa festivă, cazarea și transportul participanților, înregistrându-se cheltuieli în sumă de 2.684.940 RON (70% din suma alocată), precum și faptul că s-au decontat sume peste baremurile stabilite prin actele normative și că unele cheltuieli nu se încadrau în plafoanele și normativele actualizate, stabilite prin reglementările legale în vigoare.

Astfel, au fost încălcate prevederile Cap. 1 - pct. 3 și pct. 4, Cap. 2 - pct. 2 și Cap. 5 din Normele privind organizarea acțiunilor de protocol și a unor manifestări cu caracter cultural-științific, precum și cheltuielile ce se pot efectua în acest scop de către instituții publice, aprobate prin H.G. nr. 552/1991 și ale art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 80/2001. V. Nederularea prin conturi deschise la Trezoreria Statului a operațiunilor aferente fondului constituit cu titlu donații și sponsorizări, destinate populației afectate de calamități naturale; neurmărirea utilizării sumelor pe destinații sau a sumelor rămase neutilizate. S-a reținut, astfel, de către pârâtă că S.G.G.

a gestionat, pe parcursul mai multor ani, fonduri din donații și sponsorizări destinate populației afectate de calamități naturale, după cum urmează: - s-au încasat sumele într-un cont de disponibilități în RON deschis la Banca C. - evidența acestui cont s-a ținut extrabugetar, numai în conturi bilanțiere; - S.G.G. nu a urmărit dacă sumele plătite din acest cont către prefecturi și primării au fost utilizate în totalitate și pe destinațiile prevăzute.

În acest fel, au fost eludate prevederile Ordinului Ministrului pentru Coordonarea Secretariatului General al Guvernului nr. 924 din 23 decembrie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice specifice privind organizarea și exercitarea controlului financiar preventiv propriu, în Anexă, la operațiuni tip C. Ordonanțarea cheltuielilor, pct. 7 „dacă cheltuielile respectă destinațiile stabilite de transmițători", având ca acte justificative „documentele care atestă livrarea produselor, prestarea serviciilor sau execuția lucrărilor". Derularea operațiunilor între instituții publice prin Banca C. s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 70 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.

VI. Neurmărirea justificării avansurilor de trezorerie pentru achiziția de mărci poștale la termenele legale, neprezentarea de documente justificative la deconturile de cheltuieli privind achiziția de mărci poștale și inexistența gestiunii de mărci poștale. S-a constatat că la nivelul S.G.G. nu există o gestiune sau evidență a mărcilor poștale achiziționate, iar avansurile de trezorerie pentru achiziția de mărci poștale se decontează după mai multe săptămâni, pe baza „borderourilor" de predare a corespondenței la poștă. Procedându-se astfel, s-au încălcat prevederile Cap. 1 - art. 3, art. 4, art. 29 și art. 34 din Decretul nr. 209/1976 pentru aprobarea regulamentului operațiunilor de casă. VII.

Neîntocmirea normelor de evaluare a performanțelor profesionale individuale și de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite. La nivelul S.G.G. s-a constatat inexistența unor norme de evaluare a performanțelor profesionale și de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor între limite, conform cerințelor H.G. nr. 749/1998 privind aprobarea Metodologiei pentru stabilirea normelor de evaluare a performanțelor profesionale individuale și de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite. Prin urmare, nivelul salariului unor persoane, atât la încheierea contractului de muncă, cât și pe parcursul desfășurării activității, nu a fost stabilit pe baza unor criterii adoptate în conformitate cu normele legale, nefiind astfel respectate prevederile art. 2 alin. (1) din H.G nr. 749/1998.

1.2. S-au dispus următoarele măsuri: I. Conducerea S.G.G. va elabora și promova un proiect de lege specifică pentru reglementarea finanțării de la bugetul statului a organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale. Prin lege se va stabili sau se va acorda Guvernului competența de a stabili metodologia de alocare, utilizare, justificare, monitorizare și control, referitoare la creditele bugetare destinate acestor organizații, inclusiv tipurile de cheltuieli care pot fi finanțate din creditele bugetare, limitele maxime ale unor cheltuieli, proporția cofinanțării, modul de salarizare a personalului plătit din credite bugetare, cât și documentele de fundamentare a necesarului de credite și cele de justificare a cheltuielilor efectuate.

II. Conducerea S.G.G. va dispune măsuri pentru intrarea în legalitate și va verifica documentele justificative pe fiecare cheltuială aferentă deconturilor evidențiate în activitatea financiar-contabilă. III. Conducerea S.G.G. va lua măsuri pentru intrarea în legalitate privind creditele bugetare neutilizate la încheierea exercițiului bugetar în anii 2007-2008 în sumă de 11.715.147 RON de către organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale. IV. Conducerea S.G.G. va lua măsuri de înlăturare a neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă privind finanțarea unor cheltuieli pentru organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale și încadrarea în plafoanele și normativele actualizate stabilite prin H.G.

nr. 552/1991 privind normele de organizare în țară a acțiunilor de protocol și O.G. nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritățile administrației publice și instituțiile publice. V. Conducerea S.G.G. va dispune măsuri pentru intrarea în legalitate și înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă pe linia gestionării veniturilor și cheltuielilor din fondul constituit cu titlu de donații și sponsorizări. Încasarea, gestionarea și utilizarea acestor fonduri se va face în conformitate cu prevederile art. 63 alin. (1) și (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și cu Normele metodologice privind modul de încasare și de utilizare a fondurilor bănești primite sub forma donațiilor și sponsorizărilor de către instituțiile publice, aprobate prin O.M.F.P.

nr. 1661bis/2003. VI. Conducerea S.G.G. va dispune măsuri pentru înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă referitor la achiziția, gestiunea și decontarea avansurilor pentru mărcile poștale. VII. Conducerea S.G.G. va dispune măsuri de intrare în legalitate și de respectare a prevederilor H.G. nr. 749/1998 privind aprobarea Metodologiei pentru stabilirea normelor de evaluare a performanțelor profesionale individuale și de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite. 2. Prin încheierea nr. 9 din 05 noiembrie 2009 a Curții de Conturi - Departamentul IV a fost respinsă ca nefondată contestația reclamantului. 3. În legătură cu abaterile/neregularitățile imputate de Curtea de Conturi reclamantului Secretariatul General al Guvernului cu prilejul auditului financiar asupra contului anual de execuție pentru anul 2008, Curtea de Apel a reținut următoarele: I. Evidențierea în bugetul S.G.G.

a unor categorii de cheltuieli care nu sunt reglementate prin legi specifice. Potrivit disp. art. 14 alin. (1)-(3) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, „(1) Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale. (2) Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială. (3) Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare”.

Legea bugetară anuală nu este suficientă nici prin ea însăși, nici prin eventualele hotărâri de guvern de aprobare a modului de repartizare și utilizare a acestor sume, pentru a constitui o bază legală pentru aceste cheltuieli, atâta timp cât nu există o bază legală și pentru includerea lor în proiectul de lege a bugetului. Mai exact, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice impune autorizarea conținută atât în legi specifice, cât și în legea bugetară aplicabilă, iar ceea ce pârâta a imputat reclamantului este lipsa autorizării conținută într-o lege specifică. Cu alte cuvinte, legea impune o dublă autorizare, una legală și una bugetară, autorizarea legală fiind dată de o lege din care să rezulte, direct sau indirect, o obligație de plată în sarcina statului.

Celelalte acte normative indicate de reclamantul S.G.G. ca fiind „legi specifice” ce conferă bază legală cheltuielilor în discuție, în accepțiunea textului mai sus redat, nu pot fi reținute ca atare. Primul argument este acela că O.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile stabilește, în art. 46 lit. f), printre alte venituri ale asociațiilor și fundațiilor, și „resurse obținute de la bugetul de stat sau de la bugetele locale”. O atare mențiune constituie doar o precizare a unei astfel de surse de venituri de către asociații și fundații, nicidecum nu se constituie într-o reglementare specifică care să constituie o autorizare suficientă prin ea însăși să fundamenteze aceste cheltuieli, cât timp acest text nu instituie, nici direct, nici indirect, o obligație de plată în sarcina statului.

Un alt argument este acela că H.G. nr. 111/2005 privind organizarea și funcționarea Departamentului pentru Relații Interetnice instituie, la art. 2 lit. k), printre altele, ca atribuție a acestui departament pe aceea de a „supune Guvernului spre adoptare, la propunerea fundamentată a Consiliului Minorităților Naționale, în baza Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și a legilor bugetare anuale, proiecte de hotărâri pentru acordarea de asistență financiară organizațiilor persoanelor aparținând minorităților naționale, membre ale Consiliului Minorităților Naționale, și pentru aprobarea repartizării sumelor alocate prin bugetul de stat acestor organizații”. Or, pe de o parte, acest act normativ suferă de aceeași „insuficiență” precum ordonanța mai sus menționată, neinstituind el însuși o obligație de plată în sarcina statului, ci stabilind doar că D.R.I.

are atribuții în privința supunerii Guvernului, spre aprobare, a proiectelor de hotărâri pentru acordarea de asistență financiară organizațiilor persoanelor aparținând minorităților naționale. Invocata H.G. nr. 103/2008 pentru aprobarea modului de repartizare și de utilizare a sumelor prevăzute la lit. a) și b) din anexa nr. 3/13/02a la Legea bugetului de stat pe anul 2008 nr. 388/2007 nu poate constitui o atare „lege specifică”, fiind un act normativ care nu conferă bază legală cheltuielilor în discuție, ci doar menționează modul de repartizare și de utilizare a sumei de 69.700 de RON aprobată prin legea bugetului, împărțind-o pe două destinații, conform anexei.

În opinia instanței, dacă pentru cheltuielile de 4000 de RON prevăzute la litera B din anexă (pentru finanțarea unor acțiuni, programe și proiecte interetnice și de combatere a intoleranței, inițiate de Departamentul pentru Relații Interetnice, de instituții publice, de organizații, asociații și fundații din țară și din străinătate, care desfășoară activități în sfera de competență a Departamentului pentru Relații Interetnice, aflate în evidența acestuia, precum și de organisme internaționale (…)) este menționată, în art. 2 alin. (2), ca lege specifică Legea nr. 350/2005, pentru cheltuielile în sumă de 65.700 RON prevăzute la litera A din anexă (pentru sprijinirea organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale, altele decât cele care primesc subvenții de la bugetul de stat în Legii nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, cu modificările ulterioare, pentru acoperire parțială a cheltuielilor efectuate de aceste organizații) o atare lege specifică nu există.

Prin urmare, instanța a concluzionat că cele statuate de Curtea de Conturi la punctul 1 al deciziei contestate sunt corecte. II. Înregistrarea în contabilitate a unor cheltuieli fără ca documentele justificative să fie aprobate de secretarul de stat din cadrul Departamentului pentru Relații Interetnice Potrivit art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 103/2008 pentru aprobarea modului de repartizare și de utilizare a sumelor prevăzute la lit. a) și b) din anexa nr. 3/13/02a la Legea bugetului de stat pe anul 2008 nr. 388/2007, „(3) Justificarea sumelor prevăzute la lit. a) și b) din anexa nr. 3/13/02a la Legea nr. 388/2007, alocate pe baza fundamentărilor prevăzute la alin. (1), se face de către Departamentul pentru Relații Interetnice prin prezentarea de documente legale aprobate de secretarul de stat, din care să rezulte utilizarea sumelor pe destinațiile prevăzute în notele de fundamentare”.

Ca atare, această aprobare a documentelor legale de către secretarul de stat, în vederea justificării sumei de 69.700 RON, are în vedere atât sumele menționate în anexa A, cât și cele din anexa B a hotărârii de guvern. Reclamantul susține că obligația aprobării documentelor justificative de către secretarul de stat coordonator al D.R.I. s-ar aplica numai pentru cheltuielile cuprinse la lit. b) din anexa nr. 3113102a la legea bugetului (programe, proiecte, acțiuni), deoarece conform art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 103/2008 „răspunderea privind utilizarea și justificarea sumelor prevăzute la lit. a) din anexă revine, potrivit legii, organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale, iar monitorizarea utilizării acestor sume potrivit destinațiilor legale se exercită de către DRI”.

Prima instanță a apreciat că este corectă susținerea pârâtei în sensul confuziei pe care reclamantul o face între aprobarea cheltuielilor care se suportă din alocații bugetare și răspunderea pentru cheltuielile efectuate din aceste alocații. Împrejurarea că organizațiile beneficiare ale alocațiilor poartă răspunderea pentru utilizarea și justificarea sumelor din anexa A nu înseamnă că documentele justificative nu sunt verificate sub aspectul legalității acestora și al respectării destinației lor. Prin urmare, Curtea a reținut, de asemenea, că este corectă susținerea pârâtei privind justificarea cu nerespectarea legii a sumelor alocate organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale, anume „prin prezentarea de către fiecare organizație a unor deconturi centralizate pe feluri de cheltuieli, fără a avea anexate documente justificative pe fiecare cheltuială”.

III. Nerambursarea la bugetul statului a creditelor bugetare rămase neutilizate la sfârșitul anilor 2007 și 2008. Potrivit art. 47 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, „Creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exercițiului bugetar”. Art. 61 alin. (3) din aceeași lege prevede: „Creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept”. Prin urmare, instanța a reținut că sumele alocate organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale care nu au fost cheltuite integral în anul bugetar respectiv, anume 6.456.777 RON la sfârșitul anului 2007, respectiv 5.258.370 RON la sfârșitul anului 2008, fiind anulate de drept, trebuiau restituite la bugetul statului și nu să rămână la dispoziția organizațiilor beneficiare pentru a fi utilizate în anul următor, neexistând nici un temei legal, o prevedere derogatorie, pentru a proceda de această manieră.

În concepția instanței, referirile reclamantului, atât din contestație, cât și din acțiunea introductivă de instanță, relativ la inaplicabilitatea art. 52 alin. (8) din Legea nr. 500/2002, întrucât acesta vizează exclusiv cheltuielile angajate pe temei contractual de instituțiile publice, sunt nerelevante în cauză, cât timp nici decizia, nici încheierea Curții de Conturi nu invocă acest fundament legal pentru obligația de restituire. Instanța reține că sumele în cauză au fost alocate de la bugetul de stat reclamantului, fiind cuprinse în bugetul acestuia, motiv pentru care îi sunt aplicabile întru totul prevederile Legii nr. 500/2002, inclusiv cele ale art. 47 alin. (2) și art. 61 alin. (3), iar singura modalitate în care această obligație a reclamantului respectă cerințele ce se deprins din natura de fonduri publice a acestor sume alocate este aceea de a impune organizațiilor respective restituirea sumelor.

Prin urmare, instanța de fond a constatat justețea statuărilor Curții de Conturi la punctul 3 al deciziei contestate. IV. Decontarea din fonduri bugetare, prin bugetul S.G.G., la Cap. 67.01 - "Cultură, recreere și religie" a unor cheltuieli cu mese festive, cazare și transport, fără respectarea normelor și limitelor de cheltuieli. Pârâta a reținut că ar fi incidente prevederile H.G. nr. 552/1991 și ale art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 80/2001. Potrivit H.G.

nr. 552/1991 privind normele de organizare în țară a acțiunilor de protocol - Anexa 1 Norme privind organizarea în țară a acțiunilor de protocol și a unor manifestări cu caracter cultural-științific, precum și cheltuielile ce se pot efectua în acest scop de către instituțiile publice - cap. 1 Organizarea de mese și cocteiluri - pct. 3 „Numărul reprezentanților din partea română nu poate depăși, în cazurile prevăzute la pct. 1 lit. a), b): - 2 - 3 reprezentanți la 1 - 2 străini; - 3 - 5 reprezentanți la 3 - 4 străini; - un număr de reprezentanți cel mult egal la 5 sau mai mulți străini. În situații deosebite, justificate, la nivelul ministerelor și celorlalte organe centrale, depășirea numărului prevăzut mai sus se aprobă de către miniștri sau conducătorii organelor respective, după caz”, iar la pct. 4 se prevede că „Acțiuni prevăzute la pct. 1 și 2 se pot organiza o singură dată, pentru fiecare delegație, la venire sau plecarea acesteia.

În cazul unor vizite în provincie ale delegațiilor străine, organele locale pot oferi o masă oficială într-un cadru restrâns, cu respectarea plafoanelor stabilite la pct. 1”. De asemenea, s-a reținut încălcarea prevederilor pct. 2 din Cap. 2 Invitarea în țara noastră a unor delegații și persoane pe cheltuiala părții române, „Din delegațiile oficiale, de regulă, pot face parte cel mult 5 persoane. Pentru persoanele care depășesc acest număr, cheltuielile de masă zilnice, cât și cele de cazare, vor fi suportate de către delegațiile străine respective”, precum și a cap. 5 Organizarea în țară a unor manifestații cu caracter cultural-științific, potrivit căruia „Cheltuielile legate de organizarea unor astfel de manifestații se suportă de participanți.

Fondurile necesare pentru cheltuielile ce se efectuează cu închirieri și amenajări de săli, tipărituri sau traduceri, mijloace de transport etc., se asigură din sumele realizate, de către instituțiile organizatoare, din taxele plătite cu anticipație de participanții din țară și din străinătate. Cheltuielile pentru cazarea și masa participanților, precum și pentru eventualele excursii prevăzute în planul acțiunii, se suportă de către aceștia”. Potrivit art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritățile administrației publice și instituțiile publice, „Normativele de cheltuieli stabilite ca limite maxime, în cadrul cărora se pot aproba și efectua cheltuieli pentru acțiuni de protocol de către ministere, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, autoritățile administrației publice locale, precum și de către instituțiile publice din subordinea acestora, sunt prevăzute în anexa nr. 2”.

Curtea de apel a apreciat că ambele acte normative, reținute de echipa de audit ca fiind nesocotite, reglementează normativele de cheltuieli ca limite maxime pentru acțiuni de protocol. Or, cheltuielile invocate la acest punct sunt cheltuieli de masă, transport, cazare și alte cheltuieli, efectuate în cadrul acțiunilor, programelor și proiectelor interetnice de combatere a intoleranței, desfășurate de organizațiile minorităților naționale. În opinia instanței de fond, astfel de acțiuni însă nu se subsumează nicidecum sferei de aplicare a actelor normative invocate de pârâtă, neconstituind acțiuni de protocol desfășurate de reclamant. Prin urmare, instanța a reținut nelegalitatea punctului 4 din decizie, ca efect al inaplicabilității reglementărilor invocate.

V. Nederularea prin conturi deschise la Trezoreria Statului a operațiunilor aferente fondului constituit cu titlu donații și sponsorizări, destinate populației afectate de calamități naturale; neurmărirea utilizării sumelor pe destinații sau a sumelor rămase neutilizate. Potrivit disp. art. 70 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, „Instituțiile publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile de pe lângă unele instituții publice, finanțate integral din venituri proprii, efectuează operațiunile de încasări și plăți prin unitățile teritoriale ale trezoreriei statului în a căror rază își au sediul și la care au deschise conturile de venituri, cheltuieli și disponibilități”.

Instanța de fond a apreciat că textul mai sus redat impune obligativitatea instituțiilor publice de a efectua operațiuni doar prin unitățile de trezorerie, obligație nesocotită de reclamant. În actul de control, pârâta Curtea de Conturi a reținut și că evidența acestui cont s-a ținut extrabugetar, numai în conturi bilanțiere, reclamantul neurmărind dacă sumele plătite din acest cont către prefecturi și primării au fost utilizate în totalitate și pe destinațiile prevăzute.

Astfel, fondurile nu au fost utilizate integral conform destinațiilor, deși exista o atare necesitate (dovadă faptul că Guvernul a alocat pentru ajutorarea sinistraților, doar în perioada septembrie - decembrie 2008, din Fondul de rezervă și din Fondul de intervenție, sume echivalente cu cele existente în soldul contului pentru ajutorarea sinistraților, fără a recurge la acestea din urmă), nu există un control organizat cu privire la utilizarea finală a sumelor alocate din acest cont, iar trezoreria statului este lipsită de sume importante, care au rămas la dispoziția unei bănci comerciale private. Reclamantul a susținut că donațiile pentru sinistrați nu constituie fonduri publice, deoarece ele nu sunt „destinate activității proprii a ordonatorului principal de credite”.

Curtea de apel a apreciat că art. 70 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 este foarte clar și nu face nicio distincție de genul celei sugerate de reclamant. Relevante sunt, de asemenea, prevederile H.G. nr. 405/2007 privind funcționarea Secretariatului General al Guvernului, potrivit cărora acesta din urmă are, „rolul de a asigura derularea operațiunilor tehnice aferente actului de guvernare, rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice și tehnice ale activității Guvernului (…)” (art. 1 alin. (1)), respectiv „derularea operațiunilor financiare în domeniul său de activitate” (art. 3 pct. 10). În opinia judecătorului fondului, referirile reclamantului la prevederile H.G. nr. 954/2008 privind rectificarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale Inspectoratului de Stat în Construcții și Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare pe anul 2008 și acordarea de ajutoare pentru daunele provocate de calamitățile naturale, respectiv ale H.G.

nr. 1403/2008 pentru completarea primei (care fac referire la contul deschis în acest sens la Banca C.), nu prezintă nicio relevanță în cauză, întrucât acestea se referă la sumele aprobate ca ajutoare de către alte două instituții publice, Inspectoratul de Stat în Construcții și Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare și la rectificarea, în consecință, a bugetelor acestora, nicidecum la sumele rezultate din donații și sponsorizări destinate populației afectate de calamități naturale. Prin urmare, instanța a constatat justețea concluziei Curții de Conturi de la punctul 5 al deciziei contestate. VI. Neurmărirea justificării avansurilor de trezorerie pentru achiziția de mărci poștale la termenele legale, neprezentarea de documente justificative la deconturile de cheltuieli privind achiziția de mărci poștale și inexistența gestiunii de mărci poștale.

Potrivit art. 29 din Decretul 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operațiilor de casă: „Unitățile pot acorda, prin casierie, avansuri în numerar persoanelor încadrate în unitate, pentru: a) cheltuieli de aprovizionare cu mărfuri de la fondul pieței și pentru alte plăți care se fac în localitatea unde unitatea își are sediul, până la cuantumul nevoilor pe 3 zile, cu obligația de a justifica avansul în termen de cel mult 4 zile lucrătoare de la primirea lui, exclusiv ziua primirii.” Conform art. 33 și art. 34 din același act normativ: „Evidenta avansurilor acordate și urmărirea justificării lor la termenele stabilite se efectuează în cadrul compartimentului financiar-contabil al unităților”, respectiv „Titularul de avans este obligat ca, în termenele stabilite pentru justificarea avansului, să întocmească și sa depună, la compartimentul financiar-contabil al unității care i-a acordat avansul, decontul de cheltuieli în care înscrie toate documentele justificative și le anexează la acesta.

Compartimentul financiar-contabil are obligația sa menționeze pe decont data primirii, care se consideră data justificării avansului.” De asemenea, potrivit art. 35 și art. 36 din aceeași reglementare normativă: „La primirea decontului de cheltuieli, compartimentul financiar-contabil verifică legalitatea documentelor justificative anexate la decont, concordanta lor cu natura și destinația cheltuielilor pentru care s-a acordat avansul și respectarea termenului de justificare”, respectiv „În cazul în care titularii de avansuri întocmesc și prezintă deconturi incomplete sau anexează la acestea documente nevalabile, avansurile se consideră justificate numai cu valoarea documentelor valabile”. În opinia primei instanțe, nici una din aceste rigori nu a fost respectată de către reclamant, aspect pe care acesta nici nu l-a contestat.

Cu toate acestea, reclamantul a justificat o atare procedură prin necesitatea eficientizării procedurii de lucru, prin decontarea avansurilor pentru mărci poștale pe baza „borderourilor” pentru corespondență. Instanța a reținut, însă, că argumentele mai sus arătate nu pot constitui justificări pentru nesocotirea dispozițiilor legale incidente, motiv pentru care sunt legale aspectele menționate de Curtea de Conturi la punctul 6 al deciziei contestate. VII. Neîntocmirea normelor de evaluare a performanțelor profesionale individuale și de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite. Prin H.G. nr. 749/1998 a fost aprobată Metodologia pentru stabilirea normelor de evaluare a performanțelor profesionale individuale și de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite.

Reclamantul nu a contestat încălcarea acestei prevederi legale, dar a apreciat că ar fi fost inutilă, în condițiile în care „datorită nivelului de profesionalism solicitat de angajator ocupanților acestor posturi, acestea au fost cotate la nivel de cerințe maxime, astfel încât în condițiile în care punctajul obținut la concurs era corespunzător să se poată acorda nivelul maxim al salariului prevăzut de lege”.

Instanța de fond a arătat că susținerile reclamantului referitoare la stabilirea salariilor de bază individuale, la angajare, pe baza calificativelor obținute își au temeiul în hotărârea mai sus menționată; ceea ce a rămas, însă, neacoperit, datorită neîndeplinirii obligației reținută la punctul 7 din decizie, este perioada ulterioară, mai exact evaluarea performanțelor în funcție, în vederea „furnizării elementelor necesare stabilirii salariului de bază individual între limite, în funcție de performanțele profesionale ale angajatului”, pe parcursul exercitării funcției. Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică: „Stabilirea salariilor de bază individuale se face potrivit normelor de evaluare a performanței individuale.” Acest text a fost reluat și în art. 26 alin. (2) din H.G.

nr. 749/1998: „Stabilirea salariilor de bază individuale, între limite, se face pe baza rezultatelor evaluării performanțelor profesionale ale angajatului, în raport cu cerințele postului”. Judecătorul fondului a precizat faptul că, pe parcursul exercitării funcției, salariul de bază nu rămânea același în mod necesar, conform acestei reglementări, în vigoare în perioada de referință; acest salariu, potrivit art. 13 din lege, „se reevaluează anual de către angajator, cu respectarea limitelor prevăzute pentru gradul profesional sau treapta profesională în care acesta este încadrat”. De asemenea, potrivit art. 14 alin. (2) din lege: „Indemnizația de conducere poate fi reevaluată anual, în raport cu rezultatele obținute de structura condusă în realizarea obiectivelor, programelor și proiectelor, după aprobarea bugetului instituției publice respective”.

Prin urmare, instanța a concluzionat în sensul că susținerile reclamantului cu privire la faptul că, la angajare, „punctajul obținut la concurs era corespunzător să se poată acorda nivelul maxim al salariului prevăzut de lege” nu sunt de natură a înlătura justețea imputării adusă de echipa de audit, evaluarea anuală a performanței efective a angajaților constituind un reper pentru stabilirea salariilor de bază între limite. Prin urmare, instanța a constatat că și punctul 7 al deciziei contestate este legal întocmit. 3. Recursul declarat de reclamantul Secretariatul General al Guvernului În recursul său, reclamantul a solicitat casarea în parte a sentinței, în ceea ce privește anularea pct. 5 din decizia nr. 4 din 29 septembrie 2009 și din încheierea nr. 9 din 05 noiembrie 2009 ambele emise de Curtea de Conturi.

În motivarea căii extraordinare de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea acestui motiv de recurs a fost formulată de către recurent următoarea critică de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată: Prima instanță a făcut confuzie între operațiunile reprezentând ajutoare acordate de diverse persoane fizice și juridice pentru sinistrați și operațiunile de încasări și plăți ale instituțiilor publice, reglementate în Legea nr. 500/2002. Sumele colectate de Secretariatul General al Guvernului în conturi bancare, reprezentând contribuții umanitare pentru ajutorarea comunităților locale sau familiilor greu încercate de calamitățile naturale nu fac parte din categoria fondurilor publice.

În speța de față, în mod greșit judecătorul fondului a reținut că sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 405/2007. Problema aflată în discuție este cea a naturii juridice a fondurilor constituite cu titlu de donații și sponsorizări, care este diferită de cea a fondurilor publice, aceste sume nefiind destinate activității proprii ale ordonatorului principal de credite. Ca atare, nu poate fi vorba despre o abatere de la prevederile Legii nr. 500/2002. 4. Recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României În recursul său, pârâta a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii ca neîntemeiată. Criticile de nelegalitate ale hotărârii contestate au fost prezentate în memoriul de recurs aflat la dosar.

Apărările formulate de intimata Curtea de Conturi a României. Intimata nu a formulat întâmpinare, dar în concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului formulat de partea adversă ca nefondat. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României este tardiv: sentința atacată a fost comunicată părții la data de 18 mai 2012 (conform dovezii de comunicare aflată la dosar fond), iar calea de atac extraordinară a fost promovată la data de 05 decembrie 2012, cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, reglementat de art. 301 C. proc. civ. 2. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul Secretariatul General al Guvernului și a apărărilor cuprinse în notele scrise, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc.

civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

La pct. 5 din decizia nr. 4 din 29 septembrie 2009 emisă de Curtea de Conturi s-au reținut: „Nederularea prin conturi deschise la Trezoreria Statului a operațiunilor aferente fondului constituit cu titlu donații și sponsorizări, destinate populației afectate de calamități naturale; neurmărirea utilizării sumelor pe destinații sau a sumelor rămase neutilizate.” În concret, pe acest aspect s-a arătat faptul că recurentul Secretariatul General al Guvernului a gestionat, pe parcursul mai multor ani, fonduri din donații și sponsorizări destinate populației afectate de calamități naturale, astfel: - s-au încasat sumele într-un cont de disponibilități în RON deschis la Banca C.; - evidența acestui cont s-a ținut extrabugetar, numai în conturi bilanțiere; - Secretariatul General al Guvernului nu a urmărit dacă sumele plătite din acest cont către prefecturi și primării au fost utilizate în totalitate și pe destinațiile prevăzute.

Pe cale de consecință, emitentul actului administrativ aflat în discuție a concluzionat în sensul că nu au fost respectate prevederile Ordinului Ministrului pentru Coordonarea Secretariatului General al Guvernului nr. 924 din 23 decembrie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice specifice privind organizarea și exercitarea controlului financiar preventiv propriu, în Anexă, la operațiuni tip C. Ordonanțarea cheltuielilor, pct. 7 „dacă cheltuielile respectă destinațiile stabilite de transmițători", având ca acte justificative „documentele care atestă livrarea produselor, prestarea serviciilor sau execuția lucrărilor". Ca atare, derularea operațiunilor între instituții publice prin Banca C. s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 70 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Această soluție a fost menținută și prin încheierea nr. 9 din 05 noiembrie 2009 emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul IV. Prima instanță a considerat că cele două acte administrative contestate în cauză sunt legale pe acest aspect, pentru considerentele prezentate la pct. 1.2. din prezenta decizie. Înalta Curte apreciază că soluția adoptată cu privire la această măsură este nelegală, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice: „(2) Dispozițiile prezentei legi se aplică în domeniul elaborării, aprobării, executării și raportării: a) bugetului de stat; b) bugetului asigurărilor sociale de stat; c) bugetelor fondurilor speciale; d) bugetului trezoreriei statului; e) bugetelor instituțiilor publice autonome; f) bugetelor instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale, după caz; g) bugetelor instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii; h) bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat și ale căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice; i) bugetului fondurilor externe nerambursabile.” Potrivit art. 2 pct. 8 din aceeași lege, cheltuielile bugetare reprezintă „sumele aprobate în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), în limitele și potrivit destinațiilor stabilite prin bugetele respective.” De asemenea, art. 63 alin. (1) din legea aflată în discuție prevede că instituțiile publice pot folosi, pentru desfășurarea activității lor, bunuri materiale și fonduri bănești primite de la persoanele juridice și fizice, sub formă de donații și sponsorizări, cu respectarea dispozițiilor legale.

Sumele din donații destinate populației afectate de calamități naturale nu intră sub incidența prevederilor Legii nr. 500/2002, deoarece nu sunt fonduri publice, în condițiile în care nu sunt destinate activității proprii ale ordonatorului principal de credite. Pe cale de consecință, în raport de cele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, va admite recursul formulat de reclamantul Secretariatul General al Guvernului, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va anula pct. 5 din decizia nr. 4 din 29 septembrie 2009 și din încheierea nr. 9 din 05 noiembrie 2009 ambele emise de Curtea de Conturi a României - Departamentul IV.

Totodată, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul Secretariatul General al Guvernului împotriva sentinței civile nr. 3135 din 30 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că anulează pct. 5 din decizia nr. 4 din 29 septembrie 2009 emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul IV și din încheierea nr. 9 din 5 noiembrie 2009, în ceea ce privește neregulile constatate în activitatea financiar-contabilă pe linia gestionării veniturilor și cheltuielilor din fondul constituit cu titlu de donații și sponsorizări. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva aceleiași sentințe, ca tardiv declarat.

Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 iunie 2013.