Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 31.05.2011
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3140/2011

HOTĂRÂRE
31.05.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3140/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea Încheierii din 09 septembrie 2009 emisă de pârâtă, ca urmare a contestației din 23 iunie 2009, formulată împotriva Deciziei din 29 iunie 2009. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că încheierea atacată este nelegală, întrucât au fost respectate prevederile Legii nr. 82/1991, Legii nr. 15/1994 și Legii nr. 31/1990. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3289 din 8 septembrie 2010 a respins acțiunea formulată de O.N.R.C în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În temeiul Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, cu modificările și completările ulterioare, în perioada 9 februarie 2009 - 29 mai 2009, autoritatea pârâtă a efectuat un control asupra modului de formare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului la O.N.R.C, sens în care s-a încheiat procesul-verbal de constatare din 29 mai 2009, în care au fost consemnate abaterile de la legalitate și regularitate constatate.

În baza procesului-verbal de constatare s-a emis Decizia din 29 iunie 2009, prin care au fost dispuse în sarcina entității verificate șaptesprezece măsuri pentru înlăturarea abaterilor constatate, iar contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei din 29 iunie 2009 a fost respinsă, cu excepția pct. 7 al acesteia, prin Încheierea din 09 septembrie 2009. În ceea ce privește abaterile reținute la pct. 1 și 2 ale Deciziei, ce constau în faptul că, reclamantul, la inventarierea anuală, nu a cuprins creanțele și obligațiile unității existente în sold la finele anului, iar pentru creditori nu s-a organizat evidența analitică, nu s-a efectuat inventarierea pe fiecare creditor și nu s-au solicitat extrase pentru confirmarea soldurilor creditoare sau confirmările reciproce, iar cu înscrisurile depuse la dosar, reclamantul nu a făcut dovada respectării prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, a faptului că operațiunea de inventariere a cuprins toate elementele de activ și pasiv și că a fost organizată evidența analitică pe naturi de credite și pe fiecare creditor în parte.

În ceea ce privește abaterile menționate la pct. 4 și 6 din Decizie, care au vizat că investițiile efectuate la sediul clădirii în care își desfășoară activitatea reclamantul nu au fost evidențiate ca active corporale fixe, ci au fost înregistrate direct pe cheltuieli; că părțile componente ale „Sistemului de alarmare împotriva efracției” au fost înregistrate de O.R.C.T. Prahova ca obiecte de inventar și nu ca un activ corporal fix, iar în soldul contului 208 „Alte active fixe corporale”, înregistrat la 31 decembrie 2008, au fost menționate programe informatice de tip antivirus, amortizate integral, cu toate că acestea nu au mai fost utilizate ca urmare a expirării licențelor, s-a reținut: încălcarea prevederilor art. 9 alin. (1) și (2) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, art. 8 lit. a) și art. 16 alin. (3) din O.G.

nr. 81/2003 privind reevaluarea și amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituțiilor publice, dispozițiile H.G. nr. 2.139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, precum și prevederile cap. III, lit. A, pct. 1.2.1 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1.917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia.

În ceea ce privește abaterea consemnată la pct. 9 din Decizie, ce a constat în diminuarea veniturilor cuvenite bugetului de stat cu sumele virate în plus de către comercianți, pentru care s-a prescris dreptul de a solicita restituirea, valoarea estimată și consemnată în actele de control fiind de 143.037 RON, prima instanță a reținut că nu contestă înregistrarea în contabilitate a acestor sume ca venituri proprii, ci se susține imposibilitatea de a dispune de acestea, datorită faptului că reclamantul are calitatea de depozitar intermediar al acestor sume pentru perioada cuprinsă între momentul încasării și data virării lor, astfel că susținerile reclamantului nu sunt de natură să justifice nelegalitatea și netemeinicia abaterii reținute și a măsurilor dispuse pentru înlăturarea acesteia.

În ceea ce privește abaterea consemnată la pct. 10 din Decizie, care constă în majorarea cheltuielilor instituției publice verificate cu o valoare estimată de 12.671,07 RON, reprezentând contravaloarea carburantului decontat nelegal, din verificarea modului în care reclamantul respectă prevederile O.G. nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritățile administrației publice și instituțiile publice, s-a constatat că unitatea nu a depășit consumul de carburant normat pe autoturism (la nivelul anilor) care se încadrează în limita combustibilului normat în raport cu numărul total de autoturisme, conform art. 5 (4) din această ordonanță.

Însă, s-a reținut încălcarea normelor și procedurilor legale în vigoare, respectiv: art. 6 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevederile Ordinului Ministrului Transporturilor și Telecomunicațiilor nr. 14 din 27 septembrie 1982 privind aprobarea normativului privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile, cap. I, pct. 2.1.3. și cap. III, pct. 4.1.3 - Însumarea datelor înregistrate în F.A.Z. din foile de parcurs, pct. 5 lit. h) din Procedura proprie privind exploatarea mijloacelor de transport auto din dotarea O.N.R.C. și O.R.T.C. „Obligații ale șoferilor titulari/persoanelor responsabile privind completarea foilor de parcurs”.

Din probele administrate, prima instanță a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada nelegalității și netemeiniciei constatărilor organului de control, argumentele invocate de acesta, în sensul că nu există nicio pagubă cauzată și nicio dispoziție legală în vigoare încălcată, fiind neîntemeiate. În ceea ce privește abaterea reținută la pct. 12 din Decizie, ce constă în diminuarea veniturilor instituției cu suma de 897,50 RON (57,50 RON - O.R.C.T. Ialomița și 840 RON - O.R.C.T.

Bacău), ca urmare a calculării eronate a taxelor privind mențiunile referitoare la modificarea actului constitutiv și a comisionului pentru transmiterea documentelor la M. Of., prima instanță a reținut că nemulțumirile formulate de reclamant nu au legătură cu abaterile reținute, întrucât ele vizează inadvertențele dintre nota contabilă și balanța de verificare depuse în susținerea cererii de majorare a capitalului social, înregistrată la Camera de Conturi Botoșani, iar actul de control a reținut abateri constând în calcularea eronată a taxelor pentru înscrierea de mențiuni și a comisionului de transmitere a documentelor la O.R.C.T. Ialomița și Bacău. În ceea ce privește abaterea reținută la pct. 14 din Decizie, ce a vizat faptul că O.N.R.C.T.

nu a organizat în mod unitar gestiunea și evidența tehnică operativă a tichetelor de masă și nu în toate cazurile a asigurat verificarea gestionară a celor care au distribuit aceste bilete de valoare în perioada controlată, prima instanță a reținut că reclamantul nu a făcut dovada inexistenței abaterilor de la legalitate și regularitate, respectiv a faptului că la O.N.R.C.T. persoanele care au distribuit tichete de masă au avut calitatea de gestionari, că în perioada supusă controlului a fost organizată verificarea gestionară a acestora, că la O.R.C.T. București au fost completate formularele prevăzute de norme, cu referire la cantitatea de tichete de masă achiziționate, utilizate și returnate, precum și la beneficiarii acestora.

De asemenea, nu s-a dovedit că la O.R.C.T. Alba, Gorj, Vâlcea și Suceava a fost organizată evidența și gestiunea proprie a tichetelor de masă, că au fost numite persoane împuternicite în scris de către conducerea instituției pentru gestionarea acestora și că tichetele de masă au fost distribuite în ultima decadă a fiecărei luni, pentru luna următoare.

În ceea ce privește abaterile reținute la pct. 15 și 17 din Decizie, acestea constau în faptul că reclamantul nu a organizat nicio misiune de audit intern care să aibă ca obiectiv evaluarea și asigurarea asupra sistemului de conducere și control intern instituit asupra operațiunilor din sfera achizițiilor publice; auditul intern a fost orientat cu precădere pe structurile teritoriale, accentul fiind pus pe operațiunile specifice acestora, în timp ce structura centrală a fost considerată cu risc scăzut; că la nivelul O.N.R.C, precum și la nivelul oficiilor teritoriale nu este organizat un sistem de control intern care să răspundă cerințelor generale și specifice, prevăzute de legislația în vigoare.

Referitor la aceste abateri, prima instanță a reținut că reclamantul avea obligația de a dovedi faptul că au fost organizate misiuni de audit intern asupra operațiunilor din sfera achizițiilor publice, că la nivelul O.N.R.C. și la nivelul oficiilor teritoriale este organizat un sistem de control intern care să răspundă cerințelor legislației în vigoare, dovadă neefectuată însă de către reclamant. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul O.N.R.C. pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ., se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., invocându-se atât aspecte de netemeinicie care privesc interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, cât și aspecte de nelegalitate care privesc greșita aplicare a actelor normative speciale aplicabile respectiv Legea nr. 82/1991 republicată sau Legea nr. 300/2004 și a normelor sale de aplicare.

În recurs se invocă următoarele aspecte de nelegalitate și netemeinicie, în raport de cele constatate de instanța de fond, în mod distinct pe toate punctele analizate. În ceea ce privește primul punct se arată că în mod greșit s-a reținut de prima instanță că recurentul nu a evidențiat în analitic sumele cuprinse în contul 461 - creditori, la data de 31 august 2008 și că nu există evidențiată componența soldului pe fiecare creditor. Aceasta deoarece recurenta arată că a respectat dispozițiile Legii contabilității în raport de prevederile Legii nr. 300/2004 și în conformitate cu prevederile Protocolului încheiat cu primăriile care virau sumele pentru serviciile prestate. Iar pentru nereguli constatate, culpa este a primăriilor, care nu și-au îndeplinit obligațiile conform Protocolului încheiat deoarece au virat în contul O.R.C.T., sume pentru care nu au înaintat cereri de înregistrare și acte justificative.

În ceea ce privește argumentele de la pct. 2 din sentința atacată în sensul că investițiile efectuate la sediul clădirii în care își desfășoară activitatea O.R.C.T. București nu au fost evidențiate ca active fixe corporale ci au fost înregistrate direct pe cheltuieli se arată că aceasta este corectă, cea făcută de recurent având în vedere prevederile Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale. Aceasta deoarece serviciile prestate au avut principala caracteristică de a se consuma total în momentul prestării acestora. Iar în cauză nu a fost reținută calitatea de chiriaș a instituției recurente, care au obligația de a restitui spațiul în starea inițială.

În ceea ce privește argumentele de la pct. 3 din sentință se arată de recurent că instituția și-a îndeplinit cu bună-credință obligațiile în raport cu M. Of., iar tarifele de publicare nu sunt venituri ale O.N.R.C., acestea aparținând Monitorului Oficial, recurentul având doar calitatea de depozitar a sumelor care aparțin de fapt și de drept Monitorului Oficial neexistând temei legal pentru a se dispune de aceste sume. În ceea ce privește argumentele de la pct. 4 și 5 se arată că sumele rezultate urmare recalculării taxelor au fost recuperate aproape integral de la comercianți, iar instituția s-a încadrat în cantitatea de combustibil afectată, consumând 56% din cantitate.

În ceea ce privește argumentele invocate la pct. 6 se arată că tichetele de masă nu reprezintă valori stocabile, acestea fiind distribuite în ziua primirii într-un interval de câteva ore de la momentul primirii și în consecință nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru realizarea verificării gestionare a acestora. Referitor la argumentele invocate de instanță la pct. VII se arată că au fost respectate toate dispozițiile legale privind sfera achizițiilor publice și a modului de formare, administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale statului în exercițiul financiar al anului 2008, în conformitate cu Programul de activitate pe anul 2009 aprobat de Plen. Se arată că în cadrul unei acțiuni de control anterioare, ce a vizat perioada 2007 - 2008 au fost constatate o serie de abateri care nu au condus la producerea de prejudicii.

Se arată că instituția intimată nu a ținut cont de clarificările solicitate prin adresa din 24 martie 2010 fără a se preciza prin minuta din 25 mai 2009 că unele constatări nu sunt reale. La dosar, intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciată ca nefondat, pentru următoarele considerente: În cauză nu sunt îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., sentința recurată fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile și fiind temeinică în raport de probele administrate față de actele contestate de recurent respectiv încheierea din 9 septembrie 2009 și Decizia din 29 iunie 2009 prin care în mod corect a fost respinsă contestația formulată și menținute măsurile dispuse pentru înlăturarea abaterilor de la legalitate și regularitate.

Motivele invocate de recurentă privind combaterea argumentelor instanței de fond la pct. 1 nu pot fi reținute. Instanța de fond a reținut în mod corect că recurentul nu a respectat Legea nr. 82/1991 republicată în ceea ce privește realizarea de inventariere care nu a fost realizată pe voturi de credite și pe fiecare creditor în parte și nu au avut la bază documente cerute de Legea contabilității nr. 82/1991, republicată. Recurenta nu a probat la instanța de fond și în recurs că a respectat normele legale privind înregistrarea în contabilitate. Nerespectarea de către primării a unui protocol încheiat cu recurenta nu reprezintă o cauză exoneratorie de răspundere pentru nedepunerea de către autoritățile locale a documentelor justificative necesare înregistrării în contabilitate.

Calitatea recurentului de depozitar nu îl exonerează de obligația înregistrării în contabilitatea proprie a sumelor încasate pe bază de documente justificative în funcție de fiecare categorie de sume. Cele reținute la pct. 2 din sentința recurată sunt corecte, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 6 din Legea nr. 15/1994. În mod corect a reținut instanța de fond faptul că deși sistemul de detecție, alarmare și stingere incendii, precum și instalația de ventilare și desfumare pot fi demontate, transportate și montate într-o nouă locație nu justifică înregistrarea acestora în evidența contabilă ca obiecte de inventar, în condițiile în care contractul de achiziție publică a acestora a prevăzut achiziționarea unui sistem, inclusiv montajul și nu dispozitive accesorii.

Cele invocate la pct. 3 din motivele de recurs nu pot fi reținute deoarece recurenta nu a realizat venituri proprii în relația contractuală cu R.A. M. Of. și pe cale de consecință sumele au fost greșit înregistrate în contabilitatea recurentului. Motivele invocate la pct. 4 și 5 din recurs nu pot fi reținute deoarece consumul semnificativ mai mare corespunzător anului 2008 nu a fost justificat pe foi de parcurs și ordine de deplasare, iar în parte măsurile dispuse au vizat nu numai recuperarea unei pagube ci remedierea deficiențelor constatate prin procesul-verbal de control.

În ceea ce privește tichetele de masă în mod corect s-a constatat că recurentul nu a organizat în mod unitar gestiunea și evidența tehnică operativă a tichetelor de masă anterior distribuirii acestor bilete de valoare în perioada supusă controlului 2006 - 2008. În ceea ce privește ultimul aspect de nelegalitate invocat în recurs în mod corect s-a constatat: - Nu au fost organizate nici misiuni de audit public intern cu obiective de evaluare a funcționalității sistemului de management și control intern instituit pentru operațiunile de consum de carburanți, gestionarea tichetelor de masă, deplasări interne și externe.

- Auditul intern a fost orientat cu precădere pe structurile teritoriale, accentul fiind pus pe operațiunile specifice acestora, în timp ce structura centrală a fost considerată cu risc scăzut și, ca urmare, niciun compartiment funcțional din cadrul acesteia nu a fost auditat în perioada 2006 - 2007, de către auditorii interni ai serviciului de audit din cadrul O.N.R.C. Procedând astfel, au fost încălcate prevederile art. 13 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern. - Contestând legalitatea și temeinicia acestor constatări reclamanta avea obligația de a dovedi faptul că au fost organizate misiuni de audit intern asupra operațiunilor din sfera achizițiilor publice și că deține un sistem de control intern potrivit dispozițiilor legale, însă nu s-a făcut această dovadă.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312(1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.N.R.C. împotriva Sentinței nr. 3289 din 8 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 mai 2011. Procesat de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-10-02
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3601/2014
Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca inadmisibilă, conform Încheierii nr. 2850/2014 a Înaltei Curți. Pornind de la soluția ce se solicită a fi lămurită, anume: "Admite recursul declarat de Curte
ÎCCJ 2014-10-02
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3601/2014
Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca inadmisibilă, conform Încheierii nr. 2850/2014 a Înaltei Curți. Pornind de la soluția ce se solicită a fi lămurită, anume: "Admite recursul declarat de Curte
ÎCCJ 2011-09-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4015/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin Decizia civilă nr. 5047 din data de 17 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios adminis
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2721/2015
Decizia nr. 2721/2015 Asupra recursului de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 3421 din data de 12 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencio
ÎCCJ 2014-09-30
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3518/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1043 din 19 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiu
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă