ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 425/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 551 din 12 noiembrie

2013 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul H.L., în contradictoriu

cu Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anularea raportului de

evaluare din 13 iunie 2013.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul H.L., în condițiile art. 483 C. proc. civ.

2.1. Motivele de

casare

În susținerea

recursului, reclamantul a invocat două motive de nelegalitate, reglementate de

dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., respectiv lipsa

motivelor pe care se întemeiază hotărârea pronunțată, precum și încălcarea și

aplicarea greșită a normelor de drept material.

2.2. Principalele

argumente invocate

Cu privire la motivul

de nelegalitate referitor la nemotivarea sentinței, reclamantul a susținut prin

recursul formulat că instanța de fond nu a analizat niciunul dintre argumentele

invocate pentru anularea actului și nu s-a pronunțat asupra probelor

administrate în dovedirea acțiunii.

Astfel, instanța a

constatat temeinicia raportului de evaluare prin care s-a reținut starea de

incompatibilitate în perioada august 2009-iunie 2012, întrucât, în timpul

exercitării mandatului de consilier local al orașului Borșa, județul Maramureș,

reclamantul, în calitate de administrator al SC H. SRL, a încheiat un contract

comercial cu Primăria Borșa, emițând factura din 20 octombrie 2010, acceptată

la plată și decontată.

În realitate, a

susținut reclamantul, prima instanță a ignorat faptul că respectivul contract

comercial a fost încheiat înainte de dobândirea calității de consilier local,

respectiv la 12 august 2008, dată la care a și avut loc livrarea cantității de

material lemnos menționată în factură, primirea mărfii fiind confirmată prin

semnarea avizului de însoțire de către reprezentanții primăriei.

Reclamantul a mai arătat

că data livrării materialului lemnos, 12 august 2008, a fost menționată și de martorii

audiați în instanță, aceștia declarând și că în octombrie 2010 nu a avut loc nicio

operațiune economică între primărie și societatea comercială SC H. SRL.

Cu privire la motivul

de nelegalitate referitor la pronunțarea hotărârii cu aplicarea greșită a normelor

de drept material, reclamatul a susținut că în mod eronat s-a reținut că factura

din 20 octombrie 2010 în sumă de 9324,8 RON reprezentând contravaloarea materialului

lemnos, acceptată la plată de Primăria Borșa, probează existența unui contract comercial.

Astfel, a precizat reclamantul,

instanța de fond a aplicat prevederile art. 46 alin. (1) C. com., potrivit cărora

obligațiile comerciale, puteau fi probate cu facturi acceptate la plată, dar nu

și dispozițiile art. 46 alin. (2) din același Cod și respectiv, ale art. 1191 și

1177 C. civ., deși avizul de însoțire și declarațiile martorilor au făcut dovada

că livrarea a avut loc la 12 august 2008 și, doar actele de efectuare a plății au

fost încheiate la 20 octombrie 2010.

Prin întâmpinarea Agenția

Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, învederând că soluția

adoptată de instanță se justifică prin considerentele hotărârii, prin care au fost

corect interpretate probatoriul administrat în cauză și normele de drept substanțial

incidente, fiind analizate și respinse toate apărările reclamantului.

Referitor la susținerea

reclamantului în sensul că încheierea contractului comercial a avut loc anterior

datei la care a devenit consilier local, pârâta a arătat că instanța de fond în

mod întemeiat nu a reținut această apărare, motivat de faptul că existența și data

contractului consensual au fost probate prin înscrisurile datate octombrie și decembrie

2012, respectiv factura, avizul de însoțire secundar, nota de recepție, propunerea

de angajare a cheltuielilor în sumă de 9324,8 RON, ordonanțarea de plată și ordinul

de plată.

În raport de situația

de fapt corect reținută, s-a precizat de către pârâtă, instanța, în aplicarea prevederilor

art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, a constatat justificat starea de incompatibilitate

a reclamantului, dispunând, în consecință, respingerea acțiunii având ca obiect

anularea raportului de evaluare.

a recursului

4.1. Cu privire la examinarea

recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză,

în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul

filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24

iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 9

octombrie 2014 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului

întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, în

consecință, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., l-a admis în principiu,

fixând termen de judecată pe fond.

4.2. Cu privire la fondul

recursului

4.2.1. Analiza motivelor

de casare invocate

Cu privire la motivul

prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Verificând considerentele

sentinței, Curtea constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art.

425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și explică în mod convingător soluția pronunțată

în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că prima instanță

a analizat probele dosarului, inclusiv cele administrate la cererea reclamantului

și a expus raționamentul pe baza căruia a reținut în final netemeinicia acțiunii.

În acest context nu se

poate susține incidența motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin.

(1) pct. 6 C. proc. civ., neregăsindu-se niciuna dintre ipotezele hotărârii sau

cuprinderea de motive contradictorii sau străine de natura pricinii

Cu privire la motivul

prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile

art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 consilierii locali care au funcția de administrator,

sau calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat

nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări,

de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației

publice locale din care fac parte.

În urma analizării probelor

administrate în cauză, instanța de fond a reținut în mod justificat existența stării

de incompatibilitate a reclamantului care, exercitând mandatul de consilier local

al orașului Borșa, în perioada august 2009 - iunie 2012, a încheiat la data de

20 octombrie 2010 un contract comercial de furnizare de produse cu Primăria Borșa.

Existența și data întocmirii

contractului prin care societatea al cărei administrator a fost reclamantul au fost

corect reținute, în raport de înscrisurile aflate la dosar: factura din 20

octombrie 2010 emisă de SC H. SRL, avizul de însoțite secundar din 20 octombrie

2010, nota de recepție din 20 octombrie 2010, propunerea de angajare a cheltuielilor

pentru suma de 9324,08 RON, ordonanțarea de plată din 9 decembrie 2010 și ordinul

de plată din 9 decembrie 2010.

Referitor la susținerea

reclamantului în sensul că livrarea materialului lemnos menționat în factură a avut

loc la 12 august 2008, anterior dobândirii calității de consilier local, probele

administrate nu au confirmat această apărare, avizul de însoțire din 12 august 2008

fiind în mod corect considerat nerelevant, în contextul în care factura de furnizare

a mărfii poartă data de 20 octombrie 2010, cuprinde referirea la un alt aviz, cel

secundar cu nr. 1117413 din 20 octombrie 2010 și nu au fost administrate probe din

care să rezulte că societatea comercială furnizoare nu a avut posibilitatea emiterii

facturii în momentul livrării sau cel târziu la data de 15 a lunii următoare livrării.

4.2.2.Soluția instanței

de recurs

Considerentele expuse

converg spre concluzia că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinic

motivată, Curtea urmând a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, potrivit

art. 497 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de H.L. împotriva sentinței civile nr. 551 din 12 noiembrie 2013 a Curții de Apel

Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 februarie 2015.