ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 425/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința civilă nr. 551 din 12 noiembrie 2013 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul H.L., în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anularea raportului de evaluare din 13 iunie 2013. 2. Cererea de recurs Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul H.L., în condițiile art. 483 C. proc. civ. 2.1. Motivele de casare În susținerea recursului, reclamantul a invocat două motive de nelegalitate, reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc.

civ., respectiv lipsa motivelor pe care se întemeiază hotărârea pronunțată, precum și încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. 2.2. Principalele argumente invocate Cu privire la motivul de nelegalitate referitor la nemotivarea sentinței, reclamantul a susținut prin recursul formulat că instanța de fond nu a analizat niciunul dintre argumentele invocate pentru anularea actului și nu s-a pronunțat asupra probelor administrate în dovedirea acțiunii. Astfel, instanța a constatat temeinicia raportului de evaluare prin care s-a reținut starea de incompatibilitate în perioada august 2009-iunie 2012, întrucât, în timpul exercitării mandatului de consilier local al orașului Borșa, județul Maramureș, reclamantul, în calitate de administrator al SC H. SRL, a încheiat un contract comercial cu Primăria Borșa, emițând factura din 20 octombrie 2010, acceptată la plată și decontată.

În realitate, a susținut reclamantul, prima instanță a ignorat faptul că respectivul contract comercial a fost încheiat înainte de dobândirea calității de consilier local, respectiv la 12 august 2008, dată la care a și avut loc livrarea cantității de material lemnos menționată în factură, primirea mărfii fiind confirmată prin semnarea avizului de însoțire de către reprezentanții primăriei. Reclamantul a mai arătat că data livrării materialului lemnos, 12 august 2008, a fost menționată și de martorii audiați în instanță, aceștia declarând și că în octombrie 2010 nu a avut loc nicio operațiune economică între primărie și societatea comercială SC H. SRL.

Cu privire la motivul de nelegalitate referitor la pronunțarea hotărârii cu aplicarea greșită a normelor de drept material, reclamatul a susținut că în mod eronat s-a reținut că factura din 20 octombrie 2010 în sumă de 9324,8 RON reprezentând contravaloarea materialului lemnos, acceptată la plată de Primăria Borșa, probează existența unui contract comercial.

Astfel, a precizat reclamantul, instanța de fond a aplicat prevederile art. 46 alin. (1) C. com., potrivit cărora obligațiile comerciale, puteau fi probate cu facturi acceptate la plată, dar nu și dispozițiile art. 46 alin. (2) din același Cod și respectiv, ale art. 1191 și 1177 C. civ., deși avizul de însoțire și declarațiile martorilor au făcut dovada că livrarea a avut loc la 12 august 2008 și, doar actele de efectuare a plății au fost încheiate la 20 octombrie 2010. 3. Apărarea intimatei Prin întâmpinarea Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, învederând că soluția adoptată de instanță se justifică prin considerentele hotărârii, prin care au fost corect interpretate probatoriul administrat în cauză și normele de drept substanțial incidente, fiind analizate și respinse toate apărările reclamantului.

Referitor la susținerea reclamantului în sensul că încheierea contractului comercial a avut loc anterior datei la care a devenit consilier local, pârâta a arătat că instanța de fond în mod întemeiat nu a reținut această apărare, motivat de faptul că existența și data contractului consensual au fost probate prin înscrisurile datate octombrie și decembrie 2012, respectiv factura, avizul de însoțire secundar, nota de recepție, propunerea de angajare a cheltuielilor în sumă de 9324,8 RON, ordonanțarea de plată și ordinul de plată. În raport de situația de fapt corect reținută, s-a precizat de către pârâtă, instanța, în aplicarea prevederilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, a constatat justificat starea de incompatibilitate a reclamantului, dispunând, în consecință, respingerea acțiunii având ca obiect anularea raportului de evaluare.

4. Procedura de soluționare a recursului 4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din 9 octombrie 2014 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, în consecință, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., l-a admis în principiu, fixând termen de judecată pe fond. 4.2. Cu privire la fondul recursului 4.2.1.

Analiza motivelor de casare invocate Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Verificând considerentele sentinței, Curtea constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că prima instanță a analizat probele dosarului, inclusiv cele administrate la cererea reclamantului și a expus raționamentul pe baza căruia a reținut în final netemeinicia acțiunii. În acest context nu se poate susține incidența motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., neregăsindu-se niciuna dintre ipotezele hotărârii sau cuprinderea de motive contradictorii sau străine de natura pricinii Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. În conformitate cu dispozițiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 consilierii locali care au funcția de administrator, sau calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte. În urma analizării probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut în mod justificat existența stării de incompatibilitate a reclamantului care, exercitând mandatul de consilier local al orașului Borșa, în perioada august 2009 - iunie 2012, a încheiat la data de 20 octombrie 2010 un contract comercial de furnizare de produse cu Primăria Borșa.

Existența și data întocmirii contractului prin care societatea al cărei administrator a fost reclamantul au fost corect reținute, în raport de înscrisurile aflate la dosar: factura din 20 octombrie 2010 emisă de SC H. SRL, avizul de însoțite secundar din 20 octombrie 2010, nota de recepție din 20 octombrie 2010, propunerea de angajare a cheltuielilor pentru suma de 9324,08 RON, ordonanțarea de plată din 9 decembrie 2010 și ordinul de plată din 9 decembrie 2010. Referitor la susținerea reclamantului în sensul că livrarea materialului lemnos menționat în factură a avut loc la 12 august 2008, anterior dobândirii calității de consilier local, probele administrate nu au confirmat această apărare, avizul de însoțire din 12 august 2008 fiind în mod corect considerat nerelevant, în contextul în care factura de furnizare a mărfii poartă data de 20 octombrie 2010, cuprinde referirea la un alt aviz, cel secundar cu nr. 1117413 din 20 octombrie 2010 și nu au fost administrate probe din care să rezulte că societatea comercială furnizoare nu a avut posibilitatea emiterii facturii în momentul livrării sau cel târziu la data de 15 a lunii următoare livrării.

4.2.2.Soluția instanței de recurs Considerentele expuse converg spre concluzia că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinic motivată, Curtea urmând a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, potrivit art. 497 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de H.L. împotriva sentinței civile nr. 551 din 12 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2015.