ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 455/2015

Obiectul cauzei; Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, (urmare a declinării competenței de către Tribunalul Bistrița - Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1309 din 25 iunie 2013) reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., pentru ca prin hotărâre judecătorească: - să se constate nelegalitatea sesizării B. nr. 6499/G/II din 8 februarie 2013 adresată președintelui Consiliului Județean Bistrița-Năsăud; - să se constate nulitatea absolută a Raportului de evaluare nr. 30437/G/II/2012 întocmit de ANI, iar în subsidiar să fie anulat ca nelegal și netemeinic acest raport.

Soluția primei instanțe; Prin sentința nr. 475/2013 , a respins acțiunea în contencios administrativ, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B.

Calea de atac exercitată; În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a declarat recurs reclamantul A.

Procedura de filtrare a recursului a fost urmată potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2), (3) și (7) din N.C.P.C.

Motivele de casare invocate; Recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 N.C.P.C. („când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”), arătând în esență că: - Dispozițiile Legii nr. 554/2004 nu exclud de la verificarea legalității actele de sesizare întocmite de o instituție a statului, pentru că a admite contrariul ar însemna a legitima abuzurile de drept. Astfel, adresa din 8 februarie 2013 este emisă de B., o autoritate publică, în vederea executării Legii nr. 176/2010 și produce efecte juridice, întrucât este reținută în sarcina recurentului starea de incompatibilitate și se solicită președintelui Consiliului Județean Bistrița Năsăud luarea măsurilor pentru eliberarea recurentului din funcția de consilier județean, sub sancțiunea aplicării măsurilor prevăzute de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tardivității acestei sesizări, deși potrivit art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 Agenția sesizează în termen de 15 zile organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare, iar în speță sesizarea a fost făcută cu mult peste 6 luni. Pe de altă parte, au fost încălcate dispozițiile art. 92 alin. (2) din același act normativ, sesizarea fiind adresată președintelui Consiliului Județean și nu Secretarului Județului Bistrița-Năsăud. Totodată, reiterează recurentul, intimata a reținut greșit în sarcina sa situația incompatibilității, sesizarea având ca efect juridic pierderea mandatului de consilier județean, prin adoptarea Hotărârii Consiliului Județean nr. 30/2013. - Problema de drept pe care instanța de fond a avut-o de dezlegat se referă la a lămuri dacă art. 90 din Legea nr. 161/2003 instituie o incompatibilitate sau reglementează o situație care nu se poate încadra nici la conflict de interese și nici la incompatibilitate, iar prin soluția pronunțată curtea de apel nu a interpretat și aplicat corect prevederile legii menționate. Apreciază recurentul că era necesară sesizarea Înaltei Curții de Casație și Justiție în temeiul art. 519 N.C.P.C. Opinia recurentului este aceea că nulitatea absolută a Raportului de evaluare este evidentă, nefiind conformitate între conținutul acestui act administrativ și Legea nr. 161/2003. Situația de fapt reținută de B. și apoi de instanță nu se încadrează în niciuna din situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 88 din Legea nr. 161/2003 care stabilește incompatibilitățile în privința consilierilor locali/consilierilor județeni, textul legal vizând funcții și calitatea de acționar. Dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 reglementează o situație distinctă, care potrivit art. 92 din aceeași lege atrage doar sancțiunea încetării de drept a mandatului de consilier sau județean și nicidecum a incompatibilității. În sprijinul acestei interpretări recurentul aduce ca argument și dispozițiile art. 91 alin. (3) care prevede posibilitatea ca alesul local aflat în incompatibilitate să renunțe în termen de 15 zile la funcția deținută, precum și dispozițiile art. 92 alin. (2), concluzionând că din aceste prevederi rezultă că incompatibilitatea este înlăturată prin demisia dintr-o funcție, iar situația prevăzută distinct în art. 90 este înlăturată ca urmare a renunțării la contract. Susține recurentul că este mai mult decât evident că încheierea contractelor în situațiile prevăzute la art. 90 din Legea nr. 161/2003 atrage mai degrabă existența unui conflict de interese în care se află alesul local. De altfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a pronunțat prin Rezoluția din 15 noiembrie 2012, în Dosarul penal nr. x/P/2012 în care recurentul a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conflict de interese prevăzut de art. 253 1 C. pen., devenind astfel incident principiul potrivit căruia penalul ține în loc civilul. În fine, constatarea încetării de drept a mandatului de consilier al recurentului nu se poate face prin hotărâre a Consiliului Județean, ci prin ordin al prefectului, așa cum prevăd dispozițiile art. 92 din Legea nr. 161/2003.

Analiza motivelor de casare (subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 N.C.P.C.). Referitor la adresa din 8 februarie 2013 întocmită de B. și transmisă Consiliului Județean Bistrița - Năsăud, instanța de control judiciar constată că acest act a fost corect calificat din perspectiva dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Din conținutul adresei menționate reiese în mod clar că B. transmite Consiliului Județean Raportul de evaluare nr. 30937/G/II/2012 încheiat la data de 15 iunie 2012, în vederea luării măsurilor impuse de art. 25 alin. (2) și (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea B., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. Deci, deși este emis de o autoritate publică, actul în discuție are caracterul unei simple informări/comunicări, neproducând prin el însuși efecte juridice în accepțiunea Legii contenciosului administrativ, iar în aceste condiții nu este susceptibil de a fi cenzurat în baza art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 de către instanța de contencios administrativ. În plus, cum corect a remarcat și judecătorul fondului susținerile reclamantului privitoare la nulitatea acestei adrese ca o consecință a greșitei indicări a destinatarului sau la tardivitatea sesizării exced cadrului procesual de față în care obiectul central îl reprezintă Raportul de evaluare întocmit la data de 15 iunie 2012 și care îl privește pe reclamant. - Referitor la Raportul de evaluare nr. 30437/G/II/2012 este necesară întâi de toate, sublinierea că recurentul-reclamant nu a contestat situația de fapt reținută de B., potrivit căreia reclamantul în calitate de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Bistrița-Năsăud s-a aflat în stare de incompatibilitate în mandatul din perioada 2008-2012, începând cu data de 29 decembrie 2010, când s-a încheiat și semnat contractul de execuție lucrări din 2011 între SC C. SRL, la care A. deține funcțiile de administrator și reprezentant și D. Bistrița-Năsăud și până la data de 27 decembrie 2011 - data încetării contractului. Problema ridicată de recurentul-reclamant este aceea că art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției nu instituie o situație de incompatibilitate, ci mai degrabă una de conflict de interese și din acest punct de vedere analiza primei instanțe s-a cantonat în mod greșit pe aceste prevederi legale indicate în Raportul de evaluare. Înalta Curte reține că abordarea primei instanțe este corectă și legală, în urma unei interpretări sistematice, logice și teleologice a normelor cuprinse în art. 90 din Legea nr. 161/2003 observându-se că este relevantă așezarea acestui articol în cap. III („Incompatibilități”) Secțiunea a IV-a („Incompatibilități privind aleșii locali”) din actul normativ incident. Situația în care se găsește recurentul-reclamant este una de incompatibilitate, prevăzută de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și atrage încetarea de drept a mandatului de ales local la data încheierii contractelor (n.n. expres prevăzută de art. 90 alin. (1)), sancțiune prevăzută expres în art. 92 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. În contextul argumentării exhaustive a soluției pronunțate de instanța fondului, aserțiunile recurentului privitoare la conținutul art. 91, art. 92 din Legea nr. 161/2003 și interpretarea pe care o consideră potrivită pentru acestea, sunt neadecvate câtă vreme situația de fapt descrisă mai înainte și necontestată de cel vizat reprezintă un caz de incompatibilitate prevăzută de lege. Pentru aceleași considerente, trimiterile recurentului la Rezoluția din 15 noiembrie 2012 în Dosarul penal nr. x/P/2012 sunt nerelevante în cauza de față.

Hotărârea instanței de recurs; Se constată că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 N.C.P.C., astfel că în temeiul art. 496 alin. (1) N.C.P.C. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.