ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.05.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2457/2014

HOTĂRÂRE
27.05.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2457/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 94 din 6 martie 2013,

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamantul P.G., în

contradictoriu cu pârâta Comisia pentru constatarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă, prin care solicita anularea Deciziei nr. 1917/2001

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă decizie, prin care

cererea sa formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999

să fie admisă.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de judecată a admis excepția prescripției dreptului

material la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare, reținând, în esență,

că în raport cu dispozițiile art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 214/1999 și art. 11

din Legea nr. 554/2004 și având în vedere că decizia contestată a fost

comunicată reclamantului în data de 20 iulie 2007 iar data formulării acțiunii

este 05 decembrie 2012, dreptul reclamantului la acțiune s-a stins.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul,

susținând, în esență, că hotărârea atacată îi încalcă dreptul de liber acces la

justiție, contravenind Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Examinând cauza și

hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile

invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Conform prevederilor

art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 214/1999, în temeiul căreia recurentul s-a

adresat autorității intimate, "Împotriva deciziei Comisiei pentru

constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, precum și în

cazul refuzului nejustificat de a rezolva cererea persoana interesată poate

introduce plângere la instanța de contencios administrativ competentă, potrivit

legii".

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004, la care fac trimitere prevederile legii speciale, mai sus citate,

"Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ

individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și

repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data

comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii".

Cum din actele

dosarului, rezultă că decizia contestată a fost comunicată reclamantului în

data de 20 iulie 2007 iar data formulării acțiunii este 05 decembrie 2012, în

mod corect a reținut prima instanță că dreptul reclamantului la acțiune s-a

prescris.

Nu poate fi reținută

critica formulată de recurent, potrivit căreia hotărârea atacată ar încălca

dreptul de liber acces la justiție, contravenind Convenției Europene a Drepturilor

Omului; cu privire la acest aspect, Curtea reține că dreptul de a formula

cereri și de a contesta soluțiile primite la aceste cereri este asigurat

subiectelor de drept, în condițiile și termenele prevăzute expres de lege, iar

instituirea acestor termene nu contravine principiului egalității în drepturi,

atâta timp cât tuturor celor vizați de ipoteza normei le este aplicabil același

tratament juridic, fără privilegii și discriminări.

De asemenea,

pierderea posibilității valorificării dreptului, ca urmare a neexercitării

acestuia în termenul stabilit de lege, nu poate fi considerată o încălcare a

dreptului respectiv sau o îngrădire a accesului liber la justiție, așa cum

greșit susține recurentul, fiind doar consecința lipsei de diligență a

titularului acestuia.

Pentru motivele

arătate, constatându-se că hotărârea instanței de fond este temeinică și

legală, aceasta va fi menținută iar recursul va fi respins ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de reclamantul P.G. împotriva Sentinței nr. 94 din 6 martie 2013 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 mai 2014.

Procesat

de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-10-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2897/2017
. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 25 mai 2017. În ceea ce
ÎCCJ 2010-09-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2885/2014
precierea acestor probe, constând în cele două rapoarte de expertiză, instanța de apel nu a manifestat rol activ, în sensul art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., raportat la art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv nu a solicit
ÎCCJ 2011-11-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5510/2011
, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Reclamanta s-a adresat cu o cerere, înregistrată sub nr. 3470/2006, prin care a solicitat constatarea calității de lupt
ÎCCJ 2011-09-27
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6483/2011
dreptățit la plata sumei de 6.000 euro. 3. Recursurile împotriva deciziei Curții de Apel Alba Iulia au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanț
ÎCCJ 2014-12-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4771/2014
-a solicitat, în principal, admiterea căii extraordinare de atac, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ., ș
Sursă