ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1986/2015

Asupra conflictului negativ de competență

de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat

următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea

la data de 15 decembrie 2014, reclamanta SC M.I. SRL a formulat cerere de suspendare

a tuturor efectelor actelor administrativ fiscale, irespectiv a raportului de inspecție-fiscală

din 28 noiembrie 2014 și a deciziei de impunere din 28 noiembrie 2014 emise de D.G.R.F.P.

Galați.

negativ de competență

2.1. Hotărârea Tribunalului Tulcea

Prin sentința civilă nr. 128 din 26 ianuarie

2015 a Tribunalului Tulcea a fost admisă excepția de necompetență materială și a

fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul

a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ,

iar valoarea totală a obligațiilor contestate prin actele administrativ fiscale

atacate depășește valoarea prag de 1.000.000 RON motiv pentru care competența de

soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Constanța.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Constanța

Prin sentința civilă nr. 30 din 2 martie

2015 a Curții de Apel Constanța a fost admisă excepția de necompetență materială

și a

fost trimisă, cauza spre competentă soluționare Tribunalului Tulcea.

Constatându-se ivit un conflict negativ

de competență, Curtea a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

În pronunțarea acestei hotărâri Curtea

de Apel a reținut, că valoarea obligațiilor ce se cer a fi suspendate prin actele

atacate nu depășesc pragul de 1.000.000 RON, motiv pentru care competența de soluționare,

a cauzei aparține Tribunalului Tulcea.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație

și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție cu

stabilirea regulatorului de competență, în conformitate, cu dispozițiile art. 135

din Noul C. proc. civ., analizând obiectul cauzei dedusă judecății și dispozițiile

legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Tulcea, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a constatat, că în cauza de

față ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile

art. 133 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există, conflict de competență când două

sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de-a judeca același proces.

Înalta Curte a reținut că obiectul cererii

introductive îl reprezintă suspendarea executării actelor administrativ fiscale,

respectiv a raportului de inspecție fiscală din 28 noiembrie 2014 și a deciziei

de impunere din 28 noiembrie 2014 emise de D.G.R.F.P. Galați.

În conformitate cu dispozițiile art. 10

alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

de până la 1.000.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului

administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță

cu dispozițiile din C. proc. fisc., în raport de două criterii și anume, al locului

ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce

are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora.

Având în vedere faptul că actele atacate

privesc acte administrativ fiscale ce se referă la impozitul pe profit și TVA, competența

de soluționare a litigiului se stabilește exclusiv în raport de cuantumul sumei

prevăzută în actele fiscale atacate.

Văzând dispozițiile art. 98 din Noul C.

proc. civ. în conformitate cu care regula generală în determinarea competenței este

valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar pentru stabilirea

valorii nu se au în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile,

penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței,

rezultă că în stabilirea competenței de soluționare a cauzei se va avea în vedere

valoarea din actele atacate, respectiv impozit suplimentar 108.768 RON și TVA suplimentar

713.519 RON.

Ca atare, în prezentul litigiu valoarea

obligațiilor principale contestate, reprezentate de impozitul pe profit și taxa

pe valoarea adăugată stabilite de organele fiscale, se situează sub pragul de 1.000.000

RON, astfel încât devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza

I

din Legea nr. 554/2004, care prevăd competența

materială a tribunalelor administrativ fiscale.

recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ. Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei

privind pe reclamanta

SC M.I. SRL în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală

- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană

a Finanțelor Publice Tulcea - Activitatea de Inspecție Fiscală în favoarea Tribunalului

Tulcea, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13

mai 2015.