ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1837/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1837/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, la 27 ianuarie 2012, reclamanta Asociația de

Proprietari B.M.K. Bloc 49 a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării anularea în parte a Hotărârii nr. 485

din data de 12 decembrie 2011, în sensul ca fapta de afișare la avizierul

asociației a anunțului să nu fie considerată ca hărțuire comisă față de petenți

conform art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, obligarea C.N.C.D. să pronunțe

o nouă hotărâre în care fapta de expunere a afișului să nu aibă caracterul unei

hărțuiri și sa nu se considere că acesta a purtat un mesaj hărțuitor și

denigrator la adresa petenților, iar sancționarea Asociației cu avertisment să

fie anulată.

S-a mai

solicitat obligarea pârâtului C.N.C.D. să pronunțe o hotărâre cu privire la

excepția văditei necompetențe a sa având în vedere dispozițiile O.G nr.

137/2000 deoarece faptele descrise de reclamanți nu pot soluționate de

Consiliu, nefiind fapte de discriminare, excepție pe care Asociația a invocat-o

în plângere, dar asupra căreia Consiliul nu s-a pronunțat, și obligarea

pârâtului să achite Asociației daune morale în cuantum de 10.000 lei și

cheltuielile de judecată.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că soluția pentru cel de al doilea

petit al plângerii a fost dată cu interpretarea greșită a probelor și aplicarea

eronată a prevederilor art. 2 pct. 5 din Legea 137/2000. C.N.C.D. considerând

că afișarea anunțului, ce a fost calificat ca denigrator și hărțuitor la adresa

petenților, este un act de hărțuire.

S-a

arătat că, din probele administrate și mai ales din declarațiile proprietarilor

depuse la dosar, a rezultat că postarea afișului a avut ca scop și efect doar

informarea proprietarilor și a membrilor Asociației despre situația unor

procese, sesizări efectuate de petenți.

S-a

susținut că nu poate fi atrasă răspunderea Asociației despre modul în care unii

dintre participanții la adunări și-au exprimat nemulțumirile, în ședințe, față

de intimații P. și B., mai precis față de mandatarul acestora L..

În

concret, s-a arătat că anunțul nu cuprinde expresii tendențioase sau

denigratoare la adresa celor doi, iar Asociația nu poate răspunde față de modul

în care unii dintre proprietari și-au exprimat nemulțumirile, care pot fi

justificate, față de P. și B. Motivul afișării anunțului legat de calitatea de

restanțieri sau de aceea a unor persoane care au pornit diverse proceduri

împotriva Asociației nu poate constitui un criteriu în sensul textului de lege

deoarece anunțul a fost afișat în scop informativ.

A fost

apreciată soluția ca fiind nelegală și față de lipsa unuia din elementele

constitutive ale faptei și anume acela al creării în urma afișării a unui cadru

intimidant, ostil degradant sau ofensiv față de petenți.

Cu

privire la daunele morale solicitate, reclamanta a arătat că prin admiterea

nelegală și nejustificată a capătului 2 al cererii petenților s-a creat un

serios prejudiciu de imagine, fiind astfel afectată credibilitatea membrilor în

conducerea acesteia.

Pârâtul

C.N.C.D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

În cauză

a fost formulată și încuviințată în principiu cererea de intervenție accesorie

în interesul pârâtului de către P.R.

Intervenientul

a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii

prealabile.

Hotărârea

instanței de fond.

Prin

Sentința nr. 5486 din 2 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția

inadmisibilității; s-a admis cererea de intervenție accesorie în interesul

pârâtului formulată petentul P.R.; a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată

formulată de reclamanta Asociația de Proprietari B.M.K. Bloc 49 în

contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării și

intervenientul P.R.

Curtea de

apel a constatat că excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii

prealabile nu este fondată în raport de dispozițiile derogatorii ale art. 20

alin. (8) - (10) din O.G. nr. 137/2000.

Pe fond,

analizând probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că prin

Hotărârea nr. 485 din 12 decembrie 2011 Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării a stabilit că faptele prezentate la capătul de cerere nr. 2 din

petiția înregistrată la C.N.C.D. sub nr. 4649 din 05 august 2011 constituie

hărțuire în înțelesul prevederilor art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,

sancționând Asociația de Proprietari B.M.K., Bloc 49 cu avertisment.

A

apreciat judecătorul fondului că în mod corect C.N.C.D. a stabilit că afișarea

la avizier a îndemnului către locatari de a-și exprima "mulțumirile"

către cei doi petenți ale căror acțiuni de "a obstrucționa activitatea

Administrației prin a deschide acțiuni judecătorești și a reclama continuu la

orice instituție care ar putea efectua un control" au determinat creșterea

costurilor Asociației, creștere care se va reflecta în cotele de întreținere,

"automat bugetele familiilor noastre", precum și afirmația că cei doi

"doresc îmbunătățirea veniturilor personale prin neplata datoriilor către

asociație precum și eventuale daune în urma proceselor" au un vădit

caracter tendențios, insinuant, la adresa petenților P.R. și B.E.

S-a

considerat că afișarea acestui mesaj a dus la crearea unui cadru intimidant,

ostil, degradant și ofensiv la adresa celor două persoane subscriindu-se

prevederilor art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, "constituie hărțuire

și se sancționează contravențional orice comportament pe criteriu de rasă,

naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen,

orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap,

statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui

cadru intimidant ostil, degradant ori ofensiv".

Au fost

înlăturate criticile reclamantei privind lipsa unui criteriu din cele

menționate de lege.

Curtea de

apel a apreciat că anunțul respectiv nu a avut doar scopul și efectul de a

informa membrii Asociației despre situația unor procese efectuate de petenți,

ci a dus la crearea unui cadru ostil, degradant, față de cei doi membri

Asociației, și chiar ofensiv, prin îndemnul celorlalți locuitori de a le adresa

"mulțumiri"

Nu au

fost reținute nici declarațiile olografe depuse la dosar de reclamantă conform

cărora unii dintre membrii Asociației au considerat că anunțul a avut

"caracter informativ" și nici criticile reclamantei referitoare la

"adevăratele motive" ale sesizării C.N.C.D. - obținerea de bani -,

petenții acționând în baza unor dispoziții legale care dau dreptul oricărei

persoane care se consideră vătămată prin fapte ce intră sub incidența O.G. nr.

137/2000 să sesizeze autoritatea publică competentă.

A mai

constatat judecătorul fondului că cererea de obligare a C.N.C.D. la

soluționarea excepție necompetenței nu este întemeiată față de prevederile art.

19 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 137/2000.

Recursul

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Asociația de Proprietari B.M.K.

Bloc 49, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a

solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței Curții de Apel

București, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată

În

motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanța de fond a apreciat în mod

eronat că din probatoriul în cauză a rezultat că prin afișarea anunțului la

avizier sunt îndeplinite condițiile cumulative și constitutive ale hărțuirii

așa cum sunt prevăzute de art. 2 nr. 137/2000 sintagma "orice alt

criteriu" trebuind a fi analizată în raport de gravitatea faptelor.

A fost

criticată sentința atacată pentru existența unor motive contradictorii nefiind

luate în considerare motivele sesizării C.N.C.D., respectiv obținerea unor sume

de bani.

De

asemenea, s-a arătat că C.N.C.D. nu s-a pronunțat cu privire la excepția

văditei necompetențe, iar prima instanță în mod nelegal și netemeinic a respins

cererea formulată în acest sens.

Au fost

solicitate cheltuieli de judecată conform chitanței și facturii depuse în

valoare de 1500 lei.

Procedura

în fața instanței de recurs

Intimatul

intervenient a formulat întâmpinare prin care a invocat "excepția

calității procesuale active" solicitând respingerea recursului ca "fiind

formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală activă".

S-a

invocat și excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Intimatul

pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat concluzii

scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele

și soluția instanței de recurs

Examinând

cauza prin prisma motivelor formulate de recurenta - reclamantă și a

prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este fondat, în limitele și pentru motivele ce vor fi expuse în

continuare.

În fapt,

prin Hotărârea nr. 485 din data de 12 decembrie 2011 pronunțată de Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat că: 1. nu sunt întrunite

elementele constitutive ale unei fapte de discriminare conform art. 2 alin. (1)

din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor

formelor de discriminare în ce privește acționarea în instanță de către

asociația de proprietare a petenților pentru neplata cotelor la întreținere; 2.

Faptele prezentate în al doilea capăt de cerere, constituie hărțuire conform

art. 2 alin. (5) din O.U.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea

tuturor formelor de discriminare, în ce privește afișarea la avizierul

asociației a unui anunț având un mesaj hărțuitor și denigrator la adresa

petenților. Partea reclamantă fiind sancționată cu avertisment.

În drept,

potrivit art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, "constituie hărțuire și

se sancționează contravențional orice comportament pe criteriu de rasă,

naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen,

orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap,

statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui

cadru intimidant ostil, degradant ori ofensiv".

Cu titlu

preliminar, Înalta Curte constată caracterul neîntemeiat al excepției nulității

recursului în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., precum

și împrejurarea că excepția intitulată a "lipsei calității procesuale

active" nu reprezintă o veritabilă excepție ci vizează calitatea de

intervenient accesoriu în cauză a petentului P.R., calitate reținută atât de

instanța de fond cât și de cea de recurs.

Se

observă că legiuitorul, în materia legislației nediscriminare, astfel cum este

transpus aquis-ul communitaire, a impus întrunirea cumulativă a tuturor

elementelor constitutive ale faptei de hărțuire, potrivit definiției prezentate

anterior.

În

accepțiunea ordonanței indicate, hărțuirea nu reprezintă o faptă de-sine-stătătoare,

ci este o formă de discriminare, introdusă de legiuitorul român în procesul de

transpunere a prevederilor Directivelor Consiliului nr. 2000/43/CE privind

aplicarea principiului egalității de tratament între persoane fără deosebire de

origine rasială sau etnică și nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în

favoarea egalității de tratament.

Astfel, o

primă condiție o reprezintă ca motivul sau cauza comportamentului, care prin

expresia "orice comportament" cuprinde o arie largă de fapte, să fie

determinat de un criteriu prevăzut într-o lista neexhaustivă cum ar fi rasa,

sexul dar și "orice alt criteriu".

O a doua

condiție, o constituie crearea sau posibilitatea creării unui cadru intimidant

ostil, degradant ori ofensiv.

Atât

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cât și prima instanță au

constatat că prin afișarea mesajului la avizier a fost creat acest cadru, fără

însă să se aplece asupra condiției criteriului care nu poate fi reprezentat,

astfel cum s-a arătat, de convingerea celor 2 locatari cu privire la aspecte ce

vizează activitatea Administrației concretizată prin introducerea unor

reclamanții și acțiuni în instanță, mai ales în condițiile în care din probele

administrate în cauză rezultă că ambele părți implicate au formulat acțiuni în

contradictoriu.

Astfel,

în hotărârea C.N.S.C. se face trimitere la hartuirea, ca formă de discriminare,

fiind expuse considerente pur teoretice (pct. 5.4, 5.5 și 5.6)

concluzionându-se că anunțul are mesaj hărțuitor și denigrator la adresa petenților

fără a-l analiza în concret.

Cu

privire la conținutul anunțului, respectiv "Comitetul executiv nu are

nimic împotriva ca activitatea Administrației noastre să fie verificată de

către toate organele competente. Afirmăm aceasta în urma faptului că anumite

persoane și-au creat un obicei în a obstrucționa activitatea Administrației

prin a deschide acțiuni judecătorești și a reclama continuu la orice instituție

care ar putea efectua un control, indiferent de natura lui: Primărie, ISCIR,

ISU (Pompieri), Poliție, Inspectoratul de Stat în Construcții ș.a.m.d. Vă

informăm pe această cale că toate aceste controale și procese implică costuri

ridicate din partea Administrației, costuri care vor influența cotele de

întreținere, automat bugetele familiilor noastre. Vă rugăm să exprimați

"mulțumirile" dumneavoastră următoarelor persoane care, în mod

direct, doresc îmbunătățirea veniturilor personale prin neplata datoriilor

către asociație precum și eventuale daune în urma proceselor: P.R. și B.E. prin

fiul său L.V. Precizăm că toate controalele efectuate au fost în favoarea

Asociației de Proprietari, reclamațiile fiind neîntemeiate. COMITETUL

EXECUTIV", nu se poate nega caracterul informativ al acestuia, vizând

aducerea la cunoștință a membrilor asociației de proprietari existența unor

controale, modalitatea de finalizare și impactul financiar al acestora.

Totodată,

nu poate fi negată nici maniera tendențioasă a acestei informări, prin

utilizarea fazei: "vă rugăm să exprimați "mulțumirile"

dumneavoastră".

Însă,

instanța de control judiciar apreciază că fapta nu poate fi analizată în mod

abstract, ci cu referire la modalitatea concretă de săvârșire, constatând că

aceasta nu se circumscrie definiției "hărțuirii", potrivit scopului

adoptării ordonanței și potrivit principiilor cuprinse în art. 1 alin. (1) și

(2).

Sarcina

probei în materie este partajată între cel care invocă discriminarea și cel

acuzat de discriminare conform art. 20 alin. (6) din ordonanță.

Se

constată că nu a fost probată nici existența unui criteriu de discriminare,

nici împrejurarea că respectivul anunț a condus sau că ar fi putut conduce la

crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant și ofensiv.

Astfel,

din constatările echipei de investigație (Hotărârea nr. 485/2011 din C.N.C.D.)

a rezultat că intre parți există o stare conflictuală ivită din anul 2005 și

perpetuată prin introducerea unor acțiuni în justiție sau formularea de

sesizări, astfel că nu se poate reține că aceasta a fost provocată de fapta

investigată.

În

același sens, sunt relevante și declarațiile martorilor audiați care nu au

perceput anunțul ca fiind denigrant, ci că acesta făcea referire la faptul că

demersurile efectuate de cei doi proprietari au determinat costuri mărite la

cotele de întreținere (declarația olografă a martorului N.M.), la împrejurarea

că din cauza existenței unui număr mare de acțiuni pe rol a fost necesară

angajarea unui avocat și a unui expert contabil, cu costurile aferente

(declarația olografă a martorului V.A.C.).

Înalta

Curte apreciază că nu se poate reține susținerea intimatei - pârâte din

întâmpinare, în sensul că unicul scop al anunțului l-a constituit crearea unui

cadru intimidant, ostil, degradant și ofensiv, fiind vorba despre acțiuni care

vizau pe de o parte suplimentarea cheltuielilor de întreținere, care prezenta

interes pentru membrii asociației, iar, pe de altă parte, de a aduce la

cunoștința locatarilor a împrejurării ca toate reclamațiile formulate împotriva

conducerii administrației au fost constatate neîntemeiate, urmărindu-se

înlăturarea eventualelor suspiciuni ce ar fi planat asupra organelor de

conducere.

Faptul că

reclamanta Asociația de Proprietari prin Comitetul Executiv nu acceptă dreptul

la petiție al petenților, pe fondul stării conflictuale ce reiese din

materialul probator, exprimându-și nemulțumirea în maniera expusă, nu poate

constitui însă o faptă circumscrisă celei reglementate de art. 2 alin. (5) din

O.G. nr. 137/2000 cu modificările și completările ulterioare.

Cu

referire la motivul de recurs vizând nesoluționarea de către C.N.C.D. a excepției

văditei necompetențe, Înalta Curte constată că nu sunt incidente în cauză

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 referitoare la nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri, în mod corect C.N.C.D. constatându-și competența

în raport de atribuțiile conferite de dispozițiile art. 19 din O.G. nr.

137/2000, aspect constatat și de către Curtea de Apel prin sentința atacată,

astfel că soluția este legală și temeinică.

În ceea

ce privește solicitarea formulată de recurenta - reclamantă în sensul obligării

intimaților la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte urmează a o admite

în parte.

Deși este

în afara oricărei discuții că partea căzută în pretenții datorează cheltuieli

de judecată părții care a câștigat, acesta fiind principiul prevăzut de art.

274 C. proc. civ., însă soluția de admitere a pretențiilor reprezentând

cheltuieli de judecată nu este condiționată numai de dovada avansării acestora

ci și de dovada caracterului necesar și proporțional al acestor cheltuieli.

Sub acest

aspect, instanța constată că obiectul prezentului litigiu are o complexitate

redusă, iar soluționarea cauzei a presupus un singur termen de judecată.

Astfel,

se apreciază că suma de 1.500 lei solicitată de reclamantă nu respectă

principiul proporționalității, astfel încât, în temeiul art. 274 alin. (3) C.

proc. civ., va obliga pe intimații P.R. și Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 700 lei.

Pentru

aceste motive, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în

sensul admiterii în parte a acțiunii și respingerii cererii de intervenție

accesorie în interesul pârâtului, formulată de intimatul intervenient P.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Asociația de Proprietari B.M.K. Bloc 49 împotriva

Sentinței nr. 5486 din 2 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică

în parte sentința atacată, în sensul că, admite în parte acțiunea formulată de

reclamanta - recurentă Asociația de Proprietari B.M.K. Bloc 49 și respinge

cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului, formulată de intimatul

intervenient P.R.

Anulează

în parte Hotărârea nr. 485 din 12 decembrie 2011 pronunțată de Consiliul Național

pentru Combaterea Discriminării, în sensul că anulează punctul 2 din hotărâre,

în ceea ce privește afișarea la avizierul asociației a unui anunț având un

mesaj hărțuitor și denigrator la adresa petenților, și înlătură sancțiunea

"cu avertisment" dispusă.

Respinge

ca neîntemeiate celelalte capete ale acțiunii.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Obligă

intimații P.R. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la plata

cheltuielilor de judecată, în cuantum de 700 lei, cu aplicarea dispozițiilor

art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2014.

Procesat

de GGC - GV