ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1837/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la 27 ianuarie 2012, reclamanta Asociația de Proprietari B.M.K. Bloc 49 a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării anularea în parte a Hotărârii nr. 485 din data de 12 decembrie 2011, în sensul ca fapta de afișare la avizierul asociației a anunțului să nu fie considerată ca hărțuire comisă față de petenți conform art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, obligarea C.N.C.D. să pronunțe o nouă hotărâre în care fapta de expunere a afișului să nu aibă caracterul unei hărțuiri și sa nu se considere că acesta a purtat un mesaj hărțuitor și denigrator la adresa petenților, iar sancționarea Asociației cu avertisment să fie anulată.

S-a mai solicitat obligarea pârâtului C.N.C.D. să pronunțe o hotărâre cu privire la excepția văditei necompetențe a sa având în vedere dispozițiile O.G nr. 137/2000 deoarece faptele descrise de reclamanți nu pot soluționate de Consiliu, nefiind fapte de discriminare, excepție pe care Asociația a invocat-o în plângere, dar asupra căreia Consiliul nu s-a pronunțat, și obligarea pârâtului să achite Asociației daune morale în cuantum de 10.000 lei și cheltuielile de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că soluția pentru cel de al doilea petit al plângerii a fost dată cu interpretarea greșită a probelor și aplicarea eronată a prevederilor art. 2 pct. 5 din Legea 137/2000. C.N.C.D.

considerând că afișarea anunțului, ce a fost calificat ca denigrator și hărțuitor la adresa petenților, este un act de hărțuire. S-a arătat că, din probele administrate și mai ales din declarațiile proprietarilor depuse la dosar, a rezultat că postarea afișului a avut ca scop și efect doar informarea proprietarilor și a membrilor Asociației despre situația unor procese, sesizări efectuate de petenți.

S-a susținut că nu poate fi atrasă răspunderea Asociației despre modul în care unii dintre participanții la adunări și-au exprimat nemulțumirile, în ședințe, față de intimații P. și B., mai precis față de mandatarul acestora L.. În concret, s-a arătat că anunțul nu cuprinde expresii tendențioase sau denigratoare la adresa celor doi, iar Asociația nu poate răspunde față de modul în care unii dintre proprietari și-au exprimat nemulțumirile, care pot fi justificate, față de P. și B. Motivul afișării anunțului legat de calitatea de restanțieri sau de aceea a unor persoane care au pornit diverse proceduri împotriva Asociației nu poate constitui un criteriu în sensul textului de lege deoarece anunțul a fost afișat în scop informativ.

A fost apreciată soluția ca fiind nelegală și față de lipsa unuia din elementele constitutive ale faptei și anume acela al creării în urma afișării a unui cadru intimidant, ostil degradant sau ofensiv față de petenți. Cu privire la daunele morale solicitate, reclamanta a arătat că prin admiterea nelegală și nejustificată a capătului 2 al cererii petenților s-a creat un serios prejudiciu de imagine, fiind astfel afectată credibilitatea membrilor în conducerea acesteia. Pârâtul C.N.C.D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În cauză a fost formulată și încuviințată în principiu cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului de către P.R. Intervenientul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile.

Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința nr. 5486 din 2 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilității; s-a admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului formulată petentul P.R.; a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată formulată de reclamanta Asociația de Proprietari B.M.K. Bloc 49 în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării și intervenientul P.R. Curtea de apel a constatat că excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile nu este fondată în raport de dispozițiile derogatorii ale art. 20 alin. (8) - (10) din O.G. nr. 137/2000.

Pe fond, analizând probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 485 din 12 decembrie 2011 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit că faptele prezentate la capătul de cerere nr. 2 din petiția înregistrată la C.N.C.D. sub nr. 4649 din 05 august 2011 constituie hărțuire în înțelesul prevederilor art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, sancționând Asociația de Proprietari B.M.K., Bloc 49 cu avertisment. A apreciat judecătorul fondului că în mod corect C.N.C.D.

a stabilit că afișarea la avizier a îndemnului către locatari de a-și exprima "mulțumirile" către cei doi petenți ale căror acțiuni de "a obstrucționa activitatea Administrației prin a deschide acțiuni judecătorești și a reclama continuu la orice instituție care ar putea efectua un control" au determinat creșterea costurilor Asociației, creștere care se va reflecta în cotele de întreținere, "automat bugetele familiilor noastre", precum și afirmația că cei doi "doresc îmbunătățirea veniturilor personale prin neplata datoriilor către asociație precum și eventuale daune în urma proceselor" au un vădit caracter tendențios, insinuant, la adresa petenților P.R. și B.E. S-a considerat că afișarea acestui mesaj a dus la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant și ofensiv la adresa celor două persoane subscriindu-se prevederilor art. 2 alin. (5) din O.G.

nr. 137/2000, "constituie hărțuire și se sancționează contravențional orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant ostil, degradant ori ofensiv". Au fost înlăturate criticile reclamantei privind lipsa unui criteriu din cele menționate de lege.

Curtea de apel a apreciat că anunțul respectiv nu a avut doar scopul și efectul de a informa membrii Asociației despre situația unor procese efectuate de petenți, ci a dus la crearea unui cadru ostil, degradant, față de cei doi membri Asociației, și chiar ofensiv, prin îndemnul celorlalți locuitori de a le adresa "mulțumiri" Nu au fost reținute nici declarațiile olografe depuse la dosar de reclamantă conform cărora unii dintre membrii Asociației au considerat că anunțul a avut "caracter informativ" și nici criticile reclamantei referitoare la "adevăratele motive" ale sesizării C.N.C.D. - obținerea de bani -, petenții acționând în baza unor dispoziții legale care dau dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată prin fapte ce intră sub incidența O.G.

nr. 137/2000 să sesizeze autoritatea publică competentă. A mai constatat judecătorul fondului că cererea de obligare a C.N.C.D. la soluționarea excepție necompetenței nu este întemeiată față de prevederile art. 19 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 137/2000. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Asociația de Proprietari B.M.K. Bloc 49, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței Curții de Apel București, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanța de fond a apreciat în mod eronat că din probatoriul în cauză a rezultat că prin afișarea anunțului la avizier sunt îndeplinite condițiile cumulative și constitutive ale hărțuirii așa cum sunt prevăzute de art. 2 nr. 137/2000 sintagma "orice alt criteriu" trebuind a fi analizată în raport de gravitatea faptelor.

A fost criticată sentința atacată pentru existența unor motive contradictorii nefiind luate în considerare motivele sesizării C.N.C.D., respectiv obținerea unor sume de bani. De asemenea, s-a arătat că C.N.C.D. nu s-a pronunțat cu privire la excepția văditei necompetențe, iar prima instanță în mod nelegal și netemeinic a respins cererea formulată în acest sens. Au fost solicitate cheltuieli de judecată conform chitanței și facturii depuse în valoare de 1500 lei. Procedura în fața instanței de recurs Intimatul intervenient a formulat întâmpinare prin care a invocat "excepția calității procesuale active" solicitând respingerea recursului ca "fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală activă". S-a invocat și excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Intimatul pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Considerentele și soluția instanței de recurs Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurenta - reclamantă și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

În fapt, prin Hotărârea nr. 485 din data de 12 decembrie 2011 pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat că: 1. nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare conform art. 2 alin. (1) din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare în ce privește acționarea în instanță de către asociația de proprietare a petenților pentru neplata cotelor la întreținere; 2. Faptele prezentate în al doilea capăt de cerere, constituie hărțuire conform art. 2 alin. (5) din O.U.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în ce privește afișarea la avizierul asociației a unui anunț având un mesaj hărțuitor și denigrator la adresa petenților.

Partea reclamantă fiind sancționată cu avertisment. În drept, potrivit art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, "constituie hărțuire și se sancționează contravențional orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant ostil, degradant ori ofensiv". Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată caracterul neîntemeiat al excepției nulității recursului în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., precum și împrejurarea că excepția intitulată a "lipsei calității procesuale active" nu reprezintă o veritabilă excepție ci vizează calitatea de intervenient accesoriu în cauză a petentului P.R., calitate reținută atât de instanța de fond cât și de cea de recurs.

Se observă că legiuitorul, în materia legislației nediscriminare, astfel cum este transpus aquis-ul communitaire, a impus întrunirea cumulativă a tuturor elementelor constitutive ale faptei de hărțuire, potrivit definiției prezentate anterior. În accepțiunea ordonanței indicate, hărțuirea nu reprezintă o faptă de-sine-stătătoare, ci este o formă de discriminare, introdusă de legiuitorul român în procesul de transpunere a prevederilor Directivelor Consiliului nr. 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane fără deosebire de origine rasială sau etnică și nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament.

Astfel, o primă condiție o reprezintă ca motivul sau cauza comportamentului, care prin expresia "orice comportament" cuprinde o arie largă de fapte, să fie determinat de un criteriu prevăzut într-o lista neexhaustivă cum ar fi rasa, sexul dar și "orice alt criteriu". O a doua condiție, o constituie crearea sau posibilitatea creării unui cadru intimidant ostil, degradant ori ofensiv. Atât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cât și prima instanță au constatat că prin afișarea mesajului la avizier a fost creat acest cadru, fără însă să se aplece asupra condiției criteriului care nu poate fi reprezentat, astfel cum s-a arătat, de convingerea celor 2 locatari cu privire la aspecte ce vizează activitatea Administrației concretizată prin introducerea unor reclamanții și acțiuni în instanță, mai ales în condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă că ambele părți implicate au formulat acțiuni în contradictoriu.

Astfel, în hotărârea C.N.S.C. se face trimitere la hartuirea, ca formă de discriminare, fiind expuse considerente pur teoretice (pct. 5.4, 5.5 și 5.6) concluzionându-se că anunțul are mesaj hărțuitor și denigrator la adresa petenților fără a-l analiza în concret. Cu privire la conținutul anunțului, respectiv "Comitetul executiv nu are nimic împotriva ca activitatea Administrației noastre să fie verificată de către toate organele competente. Afirmăm aceasta în urma faptului că anumite persoane și-au creat un obicei în a obstrucționa activitatea Administrației prin a deschide acțiuni judecătorești și a reclama continuu la orice instituție care ar putea efectua un control, indiferent de natura lui: Primărie, ISCIR, ISU (Pompieri), Poliție, Inspectoratul de Stat în Construcții ș.a.m.d.

Vă informăm pe această cale că toate aceste controale și procese implică costuri ridicate din partea Administrației, costuri care vor influența cotele de întreținere, automat bugetele familiilor noastre. Vă rugăm să exprimați "mulțumirile" dumneavoastră următoarelor persoane care, în mod direct, doresc îmbunătățirea veniturilor personale prin neplata datoriilor către asociație precum și eventuale daune în urma proceselor: P.R. și B.E. prin fiul său L.V. Precizăm că toate controalele efectuate au fost în favoarea Asociației de Proprietari, reclamațiile fiind neîntemeiate. COMITETUL EXECUTIV", nu se poate nega caracterul informativ al acestuia, vizând aducerea la cunoștință a membrilor asociației de proprietari existența unor controale, modalitatea de finalizare și impactul financiar al acestora.

Totodată, nu poate fi negată nici maniera tendențioasă a acestei informări, prin utilizarea fazei: "vă rugăm să exprimați "mulțumirile" dumneavoastră". Însă, instanța de control judiciar apreciază că fapta nu poate fi analizată în mod abstract, ci cu referire la modalitatea concretă de săvârșire, constatând că aceasta nu se circumscrie definiției "hărțuirii", potrivit scopului adoptării ordonanței și potrivit principiilor cuprinse în art. 1 alin. (1) și (2). Sarcina probei în materie este partajată între cel care invocă discriminarea și cel acuzat de discriminare conform art. 20 alin. (6) din ordonanță. Se constată că nu a fost probată nici existența unui criteriu de discriminare, nici împrejurarea că respectivul anunț a condus sau că ar fi putut conduce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant și ofensiv.

Astfel, din constatările echipei de investigație (Hotărârea nr. 485/2011 din C.N.C.D.) a rezultat că intre parți există o stare conflictuală ivită din anul 2005 și perpetuată prin introducerea unor acțiuni în justiție sau formularea de sesizări, astfel că nu se poate reține că aceasta a fost provocată de fapta investigată. În același sens, sunt relevante și declarațiile martorilor audiați care nu au perceput anunțul ca fiind denigrant, ci că acesta făcea referire la faptul că demersurile efectuate de cei doi proprietari au determinat costuri mărite la cotele de întreținere (declarația olografă a martorului N.M.), la împrejurarea că din cauza existenței unui număr mare de acțiuni pe rol a fost necesară angajarea unui avocat și a unui expert contabil, cu costurile aferente (declarația olografă a martorului V.A.C.).

Înalta Curte apreciază că nu se poate reține susținerea intimatei - pârâte din întâmpinare, în sensul că unicul scop al anunțului l-a constituit crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant și ofensiv, fiind vorba despre acțiuni care vizau pe de o parte suplimentarea cheltuielilor de întreținere, care prezenta interes pentru membrii asociației, iar, pe de altă parte, de a aduce la cunoștința locatarilor a împrejurării ca toate reclamațiile formulate împotriva conducerii administrației au fost constatate neîntemeiate, urmărindu-se înlăturarea eventualelor suspiciuni ce ar fi planat asupra organelor de conducere. Faptul că reclamanta Asociația de Proprietari prin Comitetul Executiv nu acceptă dreptul la petiție al petenților, pe fondul stării conflictuale ce reiese din materialul probator, exprimându-și nemulțumirea în maniera expusă, nu poate constitui însă o faptă circumscrisă celei reglementate de art. 2 alin. (5) din O.G.

nr. 137/2000 cu modificările și completările ulterioare. Cu referire la motivul de recurs vizând nesoluționarea de către C.N.C.D. a excepției văditei necompetențe, Înalta Curte constată că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 referitoare la nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, în mod corect C.N.C.D. constatându-și competența în raport de atribuțiile conferite de dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 137/2000, aspect constatat și de către Curtea de Apel prin sentința atacată, astfel că soluția este legală și temeinică. În ceea ce privește solicitarea formulată de recurenta - reclamantă în sensul obligării intimaților la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte urmează a o admite în parte.

Deși este în afara oricărei discuții că partea căzută în pretenții datorează cheltuieli de judecată părții care a câștigat, acesta fiind principiul prevăzut de art. 274 C. proc. civ., însă soluția de admitere a pretențiilor reprezentând cheltuieli de judecată nu este condiționată numai de dovada avansării acestora ci și de dovada caracterului necesar și proporțional al acestor cheltuieli. Sub acest aspect, instanța constată că obiectul prezentului litigiu are o complexitate redusă, iar soluționarea cauzei a presupus un singur termen de judecată. Astfel, se apreciază că suma de 1.500 lei solicitată de reclamantă nu respectă principiul proporționalității, astfel încât, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., va obliga pe intimații P.R. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 700 lei. Pentru aceste motive, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul admiterii în parte a acțiunii și respingerii cererii de intervenție accesorie în interesul pârâtului, formulată de intimatul intervenient P.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Asociația de Proprietari B.M.K. Bloc 49 împotriva Sentinței nr. 5486 din 2 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că, admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - recurentă Asociația de Proprietari B.M.K. Bloc 49 și respinge cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului, formulată de intimatul intervenient P.R. Anulează în parte Hotărârea nr. 485 din 12 decembrie 2011 pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în sensul că anulează punctul 2 din hotărâre, în ceea ce privește afișarea la avizierul asociației a unui anunț având un mesaj hărțuitor și denigrator la adresa petenților, și înlătură sancțiunea "cu avertisment" dispusă.

Respinge ca neîntemeiate celelalte capete ale acțiunii. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Obligă intimații P.R. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 700 lei, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2014. Procesat de GGC - GV