ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4243/2014

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința civilă nr. 173 din 21 august

2013, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

cererea formulată de reclamantul Municipiul Galați, în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Guvernul

României și Direcția Generală de Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri

Europene, și a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor

și de stabilire a corecțiilor financiare din 7 februarie 2013, până la

pronunțarea instanței de fond cu privire la nelegalitatea acestui act.

Prin aceeași

sentință, prima instanță a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității

procesuale pasive, invocată de pârâtul Guvernul României.

exercitată în cauză

Împotriva Sentinței

civile nr. 173 din 21 august 2013 a Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, au declarat recurs, în termen legal, pârâții

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Guvernul

României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul declarat de

pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice s-a

întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 Noul C. proc. civ., în

temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei în

fond, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, pârâtul a învederat că reclamantul nu a fost angajatul

Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, iar obiectul

cauzei nu îl constituie suspendarea unui act de eliberare din funcție al

reclamantului, caz în care, nu a fost îndeplinită nicio condiție stabilită de

legiuitor, după cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

Recurentul a arătat

că intimatul-reclamant nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cumulative

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, situație în care,

cererea de suspendare este neîntemeiată.

Pârâtul nu a

menționat niciunul dintre pretinsele motive de nelegalitate ale actului

administrativ, nu este de natură a răsturna prezumția de legalitate a acestuia,

întrucât instanța de fond învestită cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art.

14 din Legea nr. 554/2004 nu putea prejudeca fondul litigiului.

Prin orientarea

posibililor participanți la procedura de atribuire către doi furnizori anume

desemnați, au fost încălcate prevederile art. 38 alin. (1) și (2) din O.U.G.

nr. 34/2006, deoarece aceste cerințe nu au fost însoțite de mențiunea "sau

echivalent", ceea ce a condus la restricționarea participării operatorilor

economici la procedura de achiziție.

Recurentul a susținut

că aprecierile instanței de fond referitoare la existența pagubei iminente

sunt, de asemenea, eronate.

Astfel, având în

vedere că nu a fost declanșată executarea împotriva reclamantului și că acesta

nu a început demersurile în vederea obținerii fondurilor necesare achitării

debitului, în mod greșit a reținut instanța de fond că reclamantului îi va fi

imposibil să achite suma datorată.

Pârâtul a mai

subliniat că, deși instanța de fond a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârâtul Guvernul României, în considerentele

hotărârii nu au fost arătate motivele care au stat la baza raționamentului acestei

soluții.

Recursul declarat de

pârâtul Guvernul României s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct.

6 și 8 Noul C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat casarea în parte a

sentinței atacate, în ceea ce privește soluția dată de instanța de fond asupra

excepției lipsei calității procesuale pasive, invocate de Guvernul României.

Recurentul a arătat,

în esență, că Nota de constatare din 7 februarie 2013 a fost emisă de Direcția

Generală de Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene din cadrul

Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, astfel că,

adoptarea acestui act administrativ nu este în atribuția Guvernului României.

Susținerile formulate

de intimatul Municipiul Galați, referitoare la lipsa de interes a recursurilor

declarate de pârâți, nu pot fi primite, reținându-se că, în raport de data

pronunțării instanței competente asupra cererii în anulare a actului

administrativ (Sentința civilă nr. 196 din 1 octombrie 2013, pronunțată de

Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 736/44/2013), pârâții justifică un interes

legitim în promovarea prezentei căi de atac.

II. Analiza motivelor

de casare invocate în cauză

Analizând actele și

lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare

invocate, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile formulate de pârâți,

pentru următoarele considerente:

Cu privire la

recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației

Publice

Reclamantul

Municipiul Galați a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004,

suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a

corecțiilor financiare din 7 februarie 2013, încheiată de Ministerul

Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare

și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, care constituie titlu de creanță,

conform art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, executoriu în condițiile

art. 43 lit. a) din același act normativ.

În considerentele

hotărârii recurate, procedând la analiza îndeplinirii condiției cazului bine

justificat, prima instanță a reținut că reclamantul a formulat contestație

împotriva actului de eliberare din funcție, situație în care, s-a constatat că

prima condiție stabilită de legiuitor este îndeplinită.

După cum s-a reținut

anterior de către instanța de control judiciar, obiectul prezentei cereri de

suspendare îl constituie Nota de constatare din 7 februarie 2013 încheiată de

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, împrejurare în

care, susținerea instanței de fond, care face referire la contestarea unui act

de eliberare din funcție al reclamantului, apare ca fiind străină de natura

cauzei.

De asemenea,

criticile formulate de recurent, circumscrise motivului de recurs prevăzut de

art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., sunt întemeiate.

Potrivit

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazul bine

justificat are în vedere acele "împrejurări legate de starea de fapt sau

de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ".

În conformitate cu

prevederile legale menționate, existența unui caz bine justificat poate fi

reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și

evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre

fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ.

Prin urmare,

suspendarea executării actului administrativ reprezintă o situație de excepție,

în cadrul căreia instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară

a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru

suspendarea executării actului administrativ, nu poate fi prejudecat fondul

litigiului.

Or, în speță, prima

instanță a reținut drept împrejurări de fapt și de drept, care să fie de natură

a-i crea o îndoială serioasă în privința actului administrativ a cărui

suspendare s-a solicitat, tocmai aspecte care țin de legalitatea actului, ce

urmau a fi analizate de către instanța învestită cu cererea în anulare a

acestuia.

În consecință, în mod

greșit judecătorul fondului a apreciat că s-a făcut dovada îndeplinirii

condiției cazului bine justificat și a fost răsturnată prezumția de legalitate

a actului administrativ.

Totodată, cele două

condiții legale, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, nu pot fi

analizate decât împreună, deoarece nu se poate vorbi despre un caz bine

justificat dacă nu se învederează, în același timp, iminența producerii unei

pagube semnificative și reciproc, prefigurarea unei pagube iminente reprezintă

un element esențial pentru a motiva existența cazului bine justificat de

admitere a suspendării executării actului administrativ.

Potrivit definiției

cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, prin pagubă

iminentă se înțelege "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după

caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a

unui serviciu public".

Înalta Curte constată

că, în cauză, nu este îndeplinită nici condiția pagubei iminente.

Reclamantul nu a

administrat probe de natură să formeze convingerea instanței în sensul

iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior, în

cazul în care, în final, actul administrativ ar fi anulat.

Simpla trimitere

făcută la cuantumul sumei aplicate cu titlu de corecție financiară prin Nota de

constatare, ce urmează a fi suportată de către reclamant în caz de executare,

nu constituie un argument în înțelesul legii spre aprecierea prejudiciului

material iminent.

În consecință, în

raport de cele reținute mai sus, în mod greșit instanța de fond a apreciat că

sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru admiterea

cererii de suspendare a executării actului administrativ în discuție.

Asupra recursului

declarat de pârâtul Guvernul României

Critica formulată de

pârâtul Guvernul României, cu privire la soluția dată de către prima instanță

asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive, este întemeiată.

În conformitate cu

dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, Ministerul Dezvoltării Regionale și

Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli

Fonduri Europene este emitentul Notei de constatare din 7 februarie 2013, iar

menționarea în antetul actului administrativ și a Guvernului României nu este

de natură a justifica calitatea procesuală pasivă a acestui pârât în cauza

dedusă judecății.

Prin urmare, Înalta

Curte va admite excepția analizată și va respinge acțiunea formulată de

reclamant în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca fiind îndreptată

împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496

Noul C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursurilor declarate de

pârâți și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii

formulate de reclamantul Municipiul Galați, în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală

Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, ca neîntemeiate.

Totodată, va respinge

acțiunea formulată de același reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul

României, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate

procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice

- Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene și

Guvernul României împotriva Sentinței civile nr. 173 din 21 august 2013 a

Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul Municipiul

Galați, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și

Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli

Fonduri Europene, ca neîntemeiată.

Respinge acțiunea

formulată de același reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României,

ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală

pasivă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ