ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4243/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 173 din 21 august 2013, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Municipiul Galați, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Guvernul României și Direcția Generală de Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, și a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 7 februarie 2013, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la nelegalitatea acestui act.

Prin aceeași sentință, prima instanță a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Guvernul României. 2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 173 din 21 august 2013 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 Noul C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei în fond, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a învederat că reclamantul nu a fost angajatul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, iar obiectul cauzei nu îl constituie suspendarea unui act de eliberare din funcție al reclamantului, caz în care, nu a fost îndeplinită nicio condiție stabilită de legiuitor, după cum în mod greșit a reținut instanța de fond. Recurentul a arătat că intimatul-reclamant nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, situație în care, cererea de suspendare este neîntemeiată. Pârâtul nu a menționat niciunul dintre pretinsele motive de nelegalitate ale actului administrativ, nu este de natură a răsturna prezumția de legalitate a acestuia, întrucât instanța de fond învestită cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu putea prejudeca fondul litigiului.

Prin orientarea posibililor participanți la procedura de atribuire către doi furnizori anume desemnați, au fost încălcate prevederile art. 38 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 34/2006, deoarece aceste cerințe nu au fost însoțite de mențiunea "sau echivalent", ceea ce a condus la restricționarea participării operatorilor economici la procedura de achiziție. Recurentul a susținut că aprecierile instanței de fond referitoare la existența pagubei iminente sunt, de asemenea, eronate. Astfel, având în vedere că nu a fost declanșată executarea împotriva reclamantului și că acesta nu a început demersurile în vederea obținerii fondurilor necesare achitării debitului, în mod greșit a reținut instanța de fond că reclamantului îi va fi imposibil să achite suma datorată.

Pârâtul a mai subliniat că, deși instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Guvernul României, în considerentele hotărârii nu au fost arătate motivele care au stat la baza raționamentului acestei soluții. Recursul declarat de pârâtul Guvernul României s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 Noul C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat casarea în parte a sentinței atacate, în ceea ce privește soluția dată de instanța de fond asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, invocate de Guvernul României. Recurentul a arătat, în esență, că Nota de constatare din 7 februarie 2013 a fost emisă de Direcția Generală de Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, astfel că, adoptarea acestui act administrativ nu este în atribuția Guvernului României.

Susținerile formulate de intimatul Municipiul Galați, referitoare la lipsa de interes a recursurilor declarate de pârâți, nu pot fi primite, reținându-se că, în raport de data pronunțării instanței competente asupra cererii în anulare a actului administrativ (Sentința civilă nr. 196 din 1 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 736/44/2013), pârâții justifică un interes legitim în promovarea prezentei căi de atac. II.

Analiza motivelor de casare invocate în cauză Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile formulate de pârâți, pentru următoarele considerente: Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice Reclamantul Municipiul Galați a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 7 februarie 2013, încheiată de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, care constituie titlu de creanță, conform art. 21 alin. (20) din O.U.G.

nr. 66/2011, executoriu în condițiile art. 43 lit. a) din același act normativ. În considerentele hotărârii recurate, procedând la analiza îndeplinirii condiției cazului bine justificat, prima instanță a reținut că reclamantul a formulat contestație împotriva actului de eliberare din funcție, situație în care, s-a constatat că prima condiție stabilită de legiuitor este îndeplinită. După cum s-a reținut anterior de către instanța de control judiciar, obiectul prezentei cereri de suspendare îl constituie Nota de constatare din 7 februarie 2013 încheiată de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, împrejurare în care, susținerea instanței de fond, care face referire la contestarea unui act de eliberare din funcție al reclamantului, apare ca fiind străină de natura cauzei.

De asemenea, criticile formulate de recurent, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., sunt întemeiate. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat are în vedere acele "împrejurări legate de starea de fapt sau de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ". În conformitate cu prevederile legale menționate, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ.

Prin urmare, suspendarea executării actului administrativ reprezintă o situație de excepție, în cadrul căreia instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, nu poate fi prejudecat fondul litigiului. Or, în speță, prima instanță a reținut drept împrejurări de fapt și de drept, care să fie de natură a-i crea o îndoială serioasă în privința actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat, tocmai aspecte care țin de legalitatea actului, ce urmau a fi analizate de către instanța învestită cu cererea în anulare a acestuia. În consecință, în mod greșit judecătorul fondului a apreciat că s-a făcut dovada îndeplinirii condiției cazului bine justificat și a fost răsturnată prezumția de legalitate a actului administrativ.

Totodată, cele două condiții legale, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, nu pot fi analizate decât împreună, deoarece nu se poate vorbi despre un caz bine justificat dacă nu se învederează, în același timp, iminența producerii unei pagube semnificative și reciproc, prefigurarea unei pagube iminente reprezintă un element esențial pentru a motiva existența cazului bine justificat de admitere a suspendării executării actului administrativ. Potrivit definiției cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, prin pagubă iminentă se înțelege "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public". Înalta Curte constată că, în cauză, nu este îndeplinită nici condiția pagubei iminente.

Reclamantul nu a administrat probe de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior, în cazul în care, în final, actul administrativ ar fi anulat. Simpla trimitere făcută la cuantumul sumei aplicate cu titlu de corecție financiară prin Nota de constatare, ce urmează a fi suportată de către reclamant în caz de executare, nu constituie un argument în înțelesul legii spre aprecierea prejudiciului material iminent. În consecință, în raport de cele reținute mai sus, în mod greșit instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ în discuție.

Asupra recursului declarat de pârâtul Guvernul României Critica formulată de pârâtul Guvernul României, cu privire la soluția dată de către prima instanță asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive, este întemeiată. În conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene este emitentul Notei de constatare din 7 februarie 2013, iar menționarea în antetul actului administrativ și a Guvernului României nu este de natură a justifica calitatea procesuală pasivă a acestui pârât în cauza dedusă judecății. Prin urmare, Înalta Curte va admite excepția analizată și va respinge acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 Noul C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursurilor declarate de pârâți și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul Municipiul Galați, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, ca neîntemeiate. Totodată, va respinge acțiunea formulată de același reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene și Guvernul României împotriva Sentinței civile nr. 173 din 21 august 2013 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Galați, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, ca neîntemeiată. Respinge acțiunea formulată de același reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 noiembrie 2014. Procesat de GGC - AZ