ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3387/2014

Asupra plângerii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Obiectul

cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta J.E. a formulat

plângere împotriva deciziei de compensare din 27 martie 2014 a Comisiei Naționale

pentru Compensarea Imobilelor, solicitând reevaluarea imobilului ce face obiectul

dispoziției nr. 1363/2014 emisă de Primăria Orașului Sannicolau Mare.

Considerentele Înaltei Curți asupra plângerii

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile

art. 130 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată în cauză,

Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite

și, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., va trimite cauza

spre competentă soluționare Tribunalului București, secția civilă.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța are

în vedere considerentele expuse în continuare.

În conformitate cu prevederile art. 20 din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 2/2013,

„(1) Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect

contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios

administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.

Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței

sale din țară sau, după caz, instanței domiciliului reprezentantului acestuia din

România, iar dacă nu are nici reședință în România și nici reprezentant cu domiciliul

în România, cererea se adresează Secției de contencios administrativ și fiscal a

Tribunalului București”.

Ulterior, prin modificările aduse de Legea

nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură

sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist

în România, la art. 35 alin. (1) din lege se prevede că „(1) Deciziile emise cu

respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră

îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul

entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării”.

Totodată, competența de judecată a Înaltei Curți

de Casație și Justiție se referă, conform art. 97 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile

declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile

prevăzute de lege, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea

pe fond a unei cereri de chemare în judecată.

În consecință pentru considerentele arătate și

în conformitate cu dispozițiile art. 129 coroborat cu art. 131 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București,

secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite plângerea formulată de J.E. împotriva

deciziei de compensare din 27 martie 2014 a Comisiei Naționale pentru Compensarea

Imobilelor spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie

2014.