ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 462/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 462/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova la data de 31 august 2012, reclamanta F.G. a chemat în

judecată pe pârâții Județul Prahova, prin președintele Consiliului Județean

Prahova, Consiliul Județean Prahova, com. Blejoi, prin primar, Consiliul local

al com. Blejoi, contestând cuantumul despăgubirilor stabilite pentru terenurile

proprietatea reclamantei, situate pe raza com. Blejoi, conform următoarelor

hotărâri:

din 27 iulie 2012 pentru suprafața de 145 mp - valoarea despăgubirilor 9.425

lei (proces-verbal din 26 iulie 2012);

din 27 iulie 2012 pentru suprafața de 78 mp - valoarea despăgubirii 5.070 lei

(proces-verbal din 26 iulie 2012);

din 27 iulie 2012 privind suprafața de 151 mp - valoare stabilită 9.815 lei

(proces-verbal din 26 iulie 2012);

din 27 iulie 2012 privind suprafața de 188 mp valoare 12.220 lei (proces-verbal

din 26 iulie 2012);

din 27 iulie 2012 privind suprafața de 251 mp valoare stabilită 16.315 lei

(proces verbal din 26 iulie 2012).

Reclamanta a

solicitat stabilirea unei despăgubiri juste, conform dispozițiilor legale în

materie și valorii de circulație a terenului, precum și acordarea de cheltuieli

de judecată.

În drept, reclamanta

și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 și art. 19

și urm. din Legea nr. 255/2010.

Consiliul Județean

Prahova și Județul Prahova au formulat întâmpinare, prin care au invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Prahova,

prin președinte.

Prin sentința civilă nr.

1301 din 16 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis în parte

acțiunea și s-a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei, pentru

terenurile expropriate conform Hotărârilor din 27 iulie 2012 emise de Consiliul

local Blejoi, la suma de 95.690 lei, conform raportului de expertiza tehnică

judiciară întocmit de expert B.I.

În considerentele

sentinței, tribunalul a reținut următoarele:

Referitor

la reglementarea legală incidentă în cauză, tribunalul a avut în vedere dispozițiile

art. 23 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora instanța va verifica

dacă sunt întrunite toate condițiile cerute de lege pentru expropriere și va

stabili cuantumul despăgubirilor și suma cuvenită fiecărei părți din cele

menționate la art. 22.

Referitor

la cuantumul despăgubirii cuvenite proprietarului, tribunalul a stabilit

incidența dispozițiilor art. 26-27 din același act normativ.

În

prezenta cauză, a reținut prima instanță, s-a dispus efectuarea unui raport de

expertiză tehnică judiciară, fiind constituită comisia de experți din expertul B.I.,

desemnat de instanță, expertul M.I., desemnat la cererea expropriatorului și

expertul B.N., desemnat la cererea reclamantei.

Expertul M.I.

desemnat de expropriator a fost de acord cu expertiza efectuată de expertul

desemnat în cauză de instanță, B.I., așa cum rezultă din punctul de vedere al

acestuia depus la dosar.

Potrivit

raportului de expertiză întocmit de către B.I., expert desemnat de instanță,

valoarea stabilită pentru terenul extravilan expropriat reclamantei, în luna

iulie 2012 este de 107 lei mp (respectiv valoarea totală pentru cei 813 mp

teren extravilan este de 18.862 euro, fără aplicarea coeficienților de

corecție, respectiv 23,2 euro/mp). Valoarea totală a despăgubirilor, raportat și

la coeficienții de corecție reținuți de expert este de 95.690 lei.

Conform raportului de

expertiză tehnică judiciară întocmit de expert B.N., expert desemnat la

solicitarea reclamantei, valoarea suprafeței totale de teren extravilan

expropriat era, la data exproprierii, de 40 euro /mp (valoarea totala fiind de

149.976 lei).

A reținut instanța de

fond că, din documentația ce a stat la baza emiterii hotărârilor de stabilire a

cuantumului despăgubirii, rezultă că suma cerută de reclamantă la data exproprierii

a fost de 40 euro/ mp.

Tribunalul a

înlăturat apărarea pârâtei potrivit căreia expertul B.I. desemnat de instanță a

avut în vedere sporul de valoare care, potrivit art. 26 alin. (4) din actul

normativ indicat anterior ar fi trebuit scăzut din totalul despăgubirilor. În

realitate, a reținut tribunalul, din raportul de expertiză întocmit de expertul

desemnat de instanță și la care a achiesat și expertul desemnat la cererea

expropriatorului, la calcularea despăgubirii cuvenite reclamantei nu s-a avut

in vedere și un eventual spor de valoare.

Concluzionând,

tribunalul a constatat că valoarea terenului expropriat în suprafață totală de

813 mp a fost stabilită de către expertul desemnat de instanță la suma de

95.960 lei (respectiv la aprox. 23,2 euro/mp), adică mult mai mare decât valoarea

stabilită inițial prin raportul de evaluare întocmit de expert C.V. (respectiv

15 euro/mp) cu ocazia derulării procedurii de expropriere. Având în vedere că

și expertul desemnat la solicitarea expropriatorului a fost de acord cu

valoarea despăgubirilor stabilită prin expertiza B., tribunalul a avut în

vedere această valoare la stabilirea despăgubirii cuvenite reclamantei.

În ceea ce privește

valoarea pretinsă de reclamantă, respectiv de 40 euro/mp, stabilită și prin

expertiza tehnică judiciară întocmită de expert B.N., desemnat la solicitarea

reclamantei, tribunalul nu a primit-o pe motiv că elementele avute în vedere de

expert au valoare strict subiectivă, nefiind făcută dovada că valoarea reală de

piață a terenului este mai mare prin raportare la prețuri în zonă sau raport

cerere/ofertă sau că prejudiciul creat proprietarului este mai mare.

Împotriva sentinței

primei instanțe a declarat apel pârâtul Județul Prahova, prin președintele Consiliului

Județean Prahova, criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin Decizia nr. 1051

din 13 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, s-a respins

cererea de completare a probatoriului în apel, formulată de apelant, ca

neîntemeiată, iar apelul a fost respins ca nefondat.

Curtea

de apel a reținut, în considerentele deciziei, în esență că, în mod corect, tribunalul

și-a însușit concluziile expertului B.I., desemnat de instanță, la care a

achiesat și expertul M.I., desemnat la cererea expropriatorului, respectiv a

pârâtului Județul Prahova, prin președintele Consiliului Județean Prahova,

stabilind cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru terenurile

expropriate la suma de 95.690 lei. De asemenea, curtea a apreciat că cererea de

completare a probatoriului în apel, formulată de pârât, este neîntemeiată,

nejustificându-se efectuarea în apel a unui nou raport de expertiză în sensul

solicitat de apelant prin cererea depusă la dosar pentru termenul de judecată

din 13 octombrie 2014.

Împotriva

Deciziei nr. 1051 din 13 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I

civilă, a declarat recurs pârâtul Județul Prahova prin președintele Consiliului

județean Prahova, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare, în vederea unei judecăți unitare, iar în subsidiar, respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Critica

formulată de recurent vizează faptul că atât instanța de fond, cât și instanța

de apel au încălcat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că au

valorificat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, în

condițiile în care, pentru determinarea prețului de piață, experții nu au avut

în vedere tranzacții concrete, raportându-se la oferte de tranzacționare pentru

terenuri similare sau comparabile. Metoda pentru care au optat experții,

respectiv comparația directă doar cu oferte de vânzare, nu reflectă situația

reală a prețurilor practicate pe piața imobiliară.

Totodată,

susține recurentul, instanța de apel avea posibilitatea să suplimenteze

probatoriul, inclusiv solicitând informații de la primăria în raza căreia se

află situat imobilul sau de la camera notarilor publici. Neprocedând în această

modalitate, instanța a înlăturat criteriul legal de evaluare a despăgubirilor

prevăzut de art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv prețul cu care se vând în

mod obișnuit imobilele de același fel, validând concluzii ale unei expertize

care s-a bazat pe aprecieri subiective ale experților.

Analizând recursul

declarat în cauză, prin prisma criticilor formulate și a motivului de

nelegalitate invocat, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că acesta este nefondat, având în vedere considerentele ce succed.

Critica vizând

aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., prin care recurentul susține că, în stabilirea valorii despăgubirilor

privind terenul expropriat, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26

din Legea nr. 33/1994, se constată a fi nefondată.

Potrivit

prevederilor art. 44 alin. (3) din Constituția României, revizuită, dreptul de

proprietate privată este garantat de stat și „nimeni nu poate fi expropriat

decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă

și prealabilă despăgubire”.

Această

dispoziție a fost preluată în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru

cauză de utilitate publică, care statuează în art. 1 că „exproprierea de

imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate

publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre

judecătorească”, reținându-se caracterul excepțional al cedării proprietății

prin expropriere.

Conform art.

25 din Legea nr. 33/1994, pentru stabilirea despăgubirilor, instanța va

constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul

desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt

supuse exproprierii.

Art.

26 alin. (1) și (2) din aceeași lege stabilește că despăgubirea se compune din

valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor

persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții,

precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile

prezentate de aceștia.

În

fine, în condițiile art. 27, primind rezultatul expertizei, instanța îl va

compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî.

Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea

oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau

de altă persoană interesată.

Din

analiza coroborată a textelor enunțate se desprinde concluzia că, la

determinarea cuantumului despăgubirilor, instanța, raportându-se la concluziile

comisiei de experți, raportul de expertiză fiind obligatoriu, nu poate să

stabilească un cuantum mai mic decât cel oferit de expropriator și nici mai

mare decât cel solicitat de expropriat sau de altă persoană interesată.

Instanța

de apel a aplicat și interpretat în mod corect textele de lege amintite,

acordând reclamantei contravaloarea prejudiciului suferit ca urma a

exproprierii și stabilind despăgubirile ce se cuvin acesteia la suma de 95.690

lei, conform variantei propuse de către expertul desemnat de instanță, valoare

stabilită pe baza metodei comparației directe, concluzie la care a achiesat și

expertul desemnat de expropriator, așa cum rezultă din punctul de vedere al

acestuia depus la dosar (fila 298 fond).

Se reține, astfel, că

expertiza administrată și omologată în cauză a fost efectuată cu respectarea

cerințelor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, așa cum rezultă din

conținutul raportului întocmit de către experți, aspect reținut și de instanța

de apel, ca urmare a analizării și verificării conținutului expertizei.

Concluzionând, se

constată că instanța de apel a aplicat și interpretat în mod just dispozițiile

legale suscitate, raportul de expertiză întocmit în faza procesuală a

soluționării în primă instanță a litigiului respectând procedurile legale.

Critica

recurentului-pârât, în sensul că instanța de apel nu a suplimentat probatoriul,

la cererea apelantului-pârât, este nefondată.

Stabilirea

valorii imobilului expropriat presupune administrarea, de către părțile

litigante, a unor probatorii pertinente sub acest aspect și o apreciere a

acestora de către judecătorul cauzei, întrucât prin dispozițiile legale

menționate nu se instituie obligativitatea reținerii de către instanță a

valorii despăgubirii stabilită prin raportul tehnic de expertiză întocmit de expropriator

la momentul exproprierii, ci, dimpotrivă, se autorizează instanța să constituie

o comisie de experți care să calculeze despăgubirea.

De

asemenea, așa cum s-a menționat anterior, instanța de judecată nu este obligată

a reține nici valoarea rezultată din raportul de expertiză întocmit de comisia

constituită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994 întrucât, potrivit art. 27 alin.

(1) din același act normativ, „primind rezultatul expertizei, instanța îl va

compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărâ”, iar

potrivit art. 27 alin. (2) „despăgubirea acordată de instanță nu va putea fi

mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea

solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată”.

În mod

corect, instanța de apel a respins cererea de completare a probatoriului cu

motivarea că nu se justifică efectuarea în apel a unui nou raport de expertiză,

în sensul solicitat de apelant, reținându-se că expertiza efectuată la fond a

fost realizată cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În consecință, în

raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu este

incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din același cod,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

Văzând dispozițiile art.

274 alin. (1) C. proc. civ., precum și solicitarea intimatei-reclamante F.G.,

dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, se va admite cererea formulată de

aceasta, urmând a fi obligat recurentul la plata sumei de 900 lei cheltuieli de

judecată către aceasta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Județul Prahova prin președintele Consiliului

județean Prahova împotriva Deciziei nr. 1051 din 13 octombrie 2014 a Curții de

Apel Ploiești, secția I civilă.

Obligă recurentul la

plata sumei de 900 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă F.G.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 februarie 2015.