Decizia nr. 462/2015 — ÎCCJ, Secția I civilă

Hotărârea nr. 12 din 27 iulie 2012 pentru suprafața de 145 mp - valoarea despăgubirilor 9.425 lei (proces-verbal din 26 iulie 2012);

Hotărârea nr. 13 din 27 iulie 2012 pentru suprafața de 78 mp - valoarea despăgubirii 5.070 lei (proces-verbal din 26 iulie 2012);

Hotărârea nr. 14 din 27 iulie 2012 privind suprafața de 151 mp - valoare stabilită 9.815 lei (proces-verbal din 26 iulie 2012);

Hotărârea nr. 15 din 27 iulie 2012 privind suprafața de 188 mp valoare 12.220 lei (proces-verbal din 26 iulie 2012);

Hotărârea nr. 16 din 27 iulie 2012 privind suprafața de 251 mp valoare stabilită 16.315 lei (proces verbal din 26 iulie 2012). Reclamanta a solicitat stabilirea unei despăgubiri juste, conform dispozițiilor legale în materie și valorii de circulație a terenului, precum și acordarea de cheltuieli de judecată. În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 și art. 19 și urm. din Legea nr. 255/2010. Consiliul Județean Prahova și Județul Prahova au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Prahova, prin președinte. Prin sentința civilă nr. 1301 din 16 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis în parte acțiunea și s-a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei, pentru terenurile expropriate conform Hotărârilor din 27 iulie 2012 emise de Consiliul local Blejoi, la suma de 95.690 lei, conform raportului de expertiza tehnică judiciară întocmit de expert B.I. În considerentele sentinței, tribunalul a reținut următoarele: Referitor la reglementarea legală incidentă în cauză, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora instanța va verifica dacă sunt întrunite toate condițiile cerute de lege pentru expropriere și va stabili cuantumul despăgubirilor și suma cuvenită fiecărei părți din cele menționate la art. 22. Referitor la cuantumul despăgubirii cuvenite proprietarului, tribunalul a stabilit incidența dispozițiilor art. 26-27 din același act normativ. În prezenta cauză, a reținut prima instanță, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară, fiind constituită comisia de experți din expertul B.I., desemnat de instanță, expertul M.I., desemnat la cererea expropriatorului și expertul B.N., desemnat la cererea reclamantei. Expertul M.I. desemnat de expropriator a fost de acord cu expertiza efectuată de expertul desemnat în cauză de instanță, B.I., așa cum rezultă din punctul de vedere al acestuia depus la dosar. Potrivit raportului de expertiză întocmit de către B.I., expert desemnat de instanță, valoarea stabilită pentru terenul extravilan expropriat reclamantei, în luna iulie 2012 este de 107 lei mp (respectiv valoarea totală pentru cei 813 mp teren extravilan este de 18.862 euro, fără aplicarea coeficienților de corecție, respectiv 23,2 euro/mp). Valoarea totală a despăgubirilor, raportat și la coeficienții de corecție reținuți de expert este de 95.690 lei. Conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert B.N., expert desemnat la solicitarea reclamantei, valoarea suprafeței totale de teren extravilan expropriat era, la data exproprierii, de 40 euro /mp (valoarea totala fiind de 149.976 lei). A reținut instanța de fond că, din documentația ce a stat la baza emiterii hotărârilor de stabilire a cuantumului despăgubirii, rezultă că suma cerută de reclamantă la data exproprierii a fost de 40 euro/ mp. Tribunalul a înlăturat apărarea pârâtei potrivit căreia expertul B.I. desemnat de instanță a avut în vedere sporul de valoare care, potrivit art. 26 alin. (4) din actul normativ indicat anterior ar fi trebuit scăzut din totalul despăgubirilor. În realitate, a reținut tribunalul, din raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat de instanță și la care a achiesat și expertul desemnat la cererea expropriatorului, la calcularea despăgubirii cuvenite reclamantei nu s-a avut in vedere și un eventual spor de valoare. Concluzionând, tribunalul a constatat că valoarea terenului expropriat în suprafață totală de 813 mp a fost stabilită de către expertul desemnat de instanță la suma de 95.960 lei (respectiv la aprox. 23,2 euro/mp), adică mult mai mare decât valoarea stabilită inițial prin raportul de evaluare întocmit de expert C.V. (respectiv 15 euro/mp) cu ocazia derulării procedurii de expropriere. Având în vedere că și expertul desemnat la solicitarea expropriatorului a fost de acord cu valoarea despăgubirilor stabilită prin expertiza B., tribunalul a avut în vedere această valoare la stabilirea despăgubirii cuvenite reclamantei. În ceea ce privește valoarea pretinsă de reclamantă, respectiv de 40 euro/mp, stabilită și prin expertiza tehnică judiciară întocmită de expert B.N., desemnat la solicitarea reclamantei, tribunalul nu a primit-o pe motiv că elementele avute în vedere de expert au valoare strict subiectivă, nefiind făcută dovada că valoarea reală de piață a terenului este mai mare prin raportare la prețuri în zonă sau raport cerere/ofertă sau că prejudiciul creat proprietarului este mai mare. Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel pârâtul Județul Prahova, prin președintele Consiliului Județean Prahova, criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică. Prin Decizia nr. 1051 din 13 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, s-a respins cererea de completare a probatoriului în apel, formulată de apelant, ca neîntemeiată, iar apelul a fost respins ca nefondat. Curtea de apel a reținut, în considerentele deciziei, în esență că, în mod corect, tribunalul și-a însușit concluziile expertului B.I., desemnat de instanță, la care a achiesat și expertul M.I., desemnat la cererea expropriatorului, respectiv a pârâtului Județul Prahova, prin președintele Consiliului Județean Prahova, stabilind cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru terenurile expropriate la suma de 95.690 lei. De asemenea, curtea a apreciat că cererea de completare a probatoriului în apel, formulată de pârât, este neîntemeiată, nejustificându-se efectuarea în apel a unui nou raport de expertiză în sensul solicitat de apelant prin cererea depusă la dosar pentru termenul de judecată din 13 octombrie 2014. Împotriva Deciziei nr. 1051 din 13 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a declarat recurs pârâtul Județul Prahova prin președintele Consiliului județean Prahova, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea unei judecăți unitare, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Critica formulată de recurent vizează faptul că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au încălcat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că au valorificat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, în condițiile în care, pentru determinarea prețului de piață, experții nu au avut în vedere tranzacții concrete, raportându-se la oferte de tranzacționare pentru terenuri similare sau comparabile. Metoda pentru care au optat experții, respectiv comparația directă doar cu oferte de vânzare, nu reflectă situația reală a prețurilor practicate pe piața imobiliară. Totodată, susține recurentul, instanța de apel avea posibilitatea să suplimenteze probatoriul, inclusiv solicitând informații de la primăria în raza căreia se află situat imobilul sau de la camera notarilor publici. Neprocedând în această modalitate, instanța a înlăturat criteriul legal de evaluare a despăgubirilor prevăzut de art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel, validând concluzii ale unei expertize care s-a bazat pe aprecieri subiective ale experților. Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma criticilor formulate și a motivului de nelegalitate invocat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, având în vedere considerentele ce succed. Critica vizând aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care recurentul susține că, în stabilirea valorii despăgubirilor privind terenul expropriat, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, se constată a fi nefondată. Potrivit prevederilor art. 44 alin. (3) din Constituția României, revizuită, dreptul de proprietate privată este garantat de stat și „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire”. Această dispoziție a fost preluată în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care statuează în art. 1 că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească”, reținându-se caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere. Conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru stabilirea despăgubirilor, instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii. Art. 26 alin. (1) și (2) din aceeași lege stabilește că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. În fine, în condițiile art. 27, primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată. Din analiza coroborată a textelor enunțate se desprinde concluzia că, la determinarea cuantumului despăgubirilor, instanța, raportându-se la concluziile comisiei de experți, raportul de expertiză fiind obligatoriu, nu poate să stabilească un cuantum mai mic decât cel oferit de expropriator și nici mai mare decât cel solicitat de expropriat sau de altă persoană interesată. Instanța de apel a aplicat și interpretat în mod corect textele de lege amintite, acordând reclamantei contravaloarea prejudiciului suferit ca urma a exproprierii și stabilind despăgubirile ce se cuvin acesteia la suma de 95.690 lei, conform variantei propuse de către expertul desemnat de instanță, valoare stabilită pe baza metodei comparației directe, concluzie la care a achiesat și expertul desemnat de expropriator, așa cum rezultă din punctul de vedere al acestuia depus la dosar (fila 298 fond). Se reține, astfel, că expertiza administrată și omologată în cauză a fost efectuată cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, așa cum rezultă din conținutul raportului întocmit de către experți, aspect reținut și de instanța de apel, ca urmare a analizării și verificării conținutului expertizei. Concluzionând, se constată că instanța de apel a aplicat și interpretat în mod just dispozițiile legale suscitate, raportul de expertiză întocmit în faza procesuală a soluționării în primă instanță a litigiului respectând procedurile legale. Critica recurentului-pârât, în sensul că instanța de apel nu a suplimentat probatoriul, la cererea apelantului-pârât, este nefondată. Stabilirea valorii imobilului expropriat presupune administrarea, de către părțile litigante, a unor probatorii pertinente sub acest aspect și o apreciere a acestora de către judecătorul cauzei, întrucât prin dispozițiile legale menționate nu se instituie obligativitatea reținerii de către instanță a valorii despăgubirii stabilită prin raportul tehnic de expertiză întocmit de expropriator la momentul exproprierii, ci, dimpotrivă, se autorizează instanța să constituie o comisie de experți care să calculeze despăgubirea. De asemenea, așa cum s-a menționat anterior, instanța de judecată nu este obligată a reține nici valoarea rezultată din raportul de expertiză întocmit de comisia constituită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994 întrucât, potrivit art. 27 alin. (1) din același act normativ, „primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărâ”, iar potrivit art. 27 alin. (2) „despăgubirea acordată de instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată”. În mod corect, instanța de apel a respins cererea de completare a probatoriului cu motivarea că nu se justifică efectuarea în apel a unui nou raport de expertiză, în sensul solicitat de apelant, reținându-se că expertiza efectuată la fond a fost realizată cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994. În consecință, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din același cod, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză. Văzând dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum și solicitarea intimatei-reclamante F.G., dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, se va admite cererea formulată de aceasta, urmând a fi obligat recurentul la plata sumei de 900 lei cheltuieli de judecată către aceasta.